ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2016

Decizia

nr. 2222/2016

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia

nr. 262/R din 15.03.2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare

formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1342 din 15 decembrie

2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/122/2013,

în contradictoriu cu intimații Comisia locală de fond funciar

Mihăilești, B. și C.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire A., care a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2/2016.

Prin decizia

nr. 559 din 9.06.2016, Curtea de Apel București, secția a lII-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.

împotriva deciziei nr. 262/R/2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

A declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiata pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În motivarea

deciziei, curtea de apel a reținut că revizuentul a invocat motivele

de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2, 4, 5 și 7 din C. proc.

civ. de la 1865 (act normativ incident acestui litigiu, față de

momentul învestirii primei instanțe - 19.11.2003).

Analizând în

prealabil competența de soluționare a acestei căi extraordinare

de atac, curtea de apel a constatat, prin raportare la dispozițiile art.

323 alin. (1) și (2) C. proc. civ., că nu este competentă

material să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe

motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât această

competență revine Înaltei Curți de Casație și

Justiție ca instanță mai mare în grad față de

instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice,

respectiv decizia civilă nr. 262/R din 15.03.2016, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sentința

civilă nr. 889/2004 și sentința civilă nr. 595/10.04.2002,

pronunțate de Judecătoria Bolintin Vale, jud. Giurgiu (conform

precizărilor formulate în ședința publică din data de

9.06.2016).

În ceea ce

privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ., curtea de apel a reținut propria

competență de soluționare a cererii și a constatat că,

potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în judecarea

cererii de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii

și la faptele pe care se întemeiază”, iar, de regulă, cercetarea

admisibilității acestei căi extraordinare de retractare a unei

hotărâri judecătorești presupune o analiză a

următoarelor aspecte: caracterul definitiv al hotărârii atacate; prin

hotărârea respectiva să fi fost cercetat fondul cauzei; criticile

formulate de revizuent să se încadreze în motivele limitativ

prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Potrivit art.

322 pct. 1 C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și

hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul.

Prin aceste

dispoziții, legiuitorul a impus, așadar, o condiție ce trebuie

îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a

revizuirii împotriva unei decizii de recurs.

Astfel,

revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate

cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea

unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza

de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze,

urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății

decât cea dată până la acel moment.

În prezenta

cauză, revizuentul, invocând art. 322 C. proc. civ., atacă pe

această cale o decizie a instanței de recurs prin care nu s-a evocat

fondul în sensul arătat de textul de lege sus-menționat, ci s-a

respins calea de atac a contestației în anulare - exercitată de

revizuent împotriva unei decizii de recurs - ca fiind neîntemeiată.

Or, o

asemenea decizie prin care instanța de retractare a stabilit în cadrul

controlului judiciar specific că nu sunt incidente motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., menținând

hotărârea pronunțată în faza procesuală a recursului nu

poate face obiectul revizuirii în raport de dispozițiile legale exprese

mai sus-menționate.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., invocând în drept

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7 și 8 din noul C. proc.

civ.

În prealabil,

este de reținut că dispozițiile din noul C. proc. civ., invocate

de revizuent ca temei de drept al recursului, sunt inaplicabile în cauză,

față de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit

cărora „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare”.

Noul C. proc.

civ. a intrat în vigoare la data de 15.02.2013. În cauză, acțiunea

introductivă formulată de reclamant a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 19.11.2003, sub imperiul C. proc. civ.

de la 1865.

Așadar,

sunt incidente prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii

cererii de chemare în judecată.

La termenul

de judecată din 16 noiembrie 2016, Înalta Curte a pus în discuție

excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva

soluției dispuse de Curtea de Apel București, privind respingerea

cererii de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și

5 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., va fi

analizată cu prioritate această excepție, reținându-se

următoarele:

Căile de

atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul

cărora se poate solicita verificarea legalității și

temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru

părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă

că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar

căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de

la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de

a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Recursul este

o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă

de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit

prevederilor art. 299 coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu

recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art.

328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este

supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită”.

Or, decizia

nr. 262/R din 15.03.2016 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, ce a format obiectul cererii de revizuire, este o

hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de a rnai fi atacată

cu recurs.

Aceasta

întrucât prin decizia mai sus menționată a fost soluționată

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

deciziei nr. 1342 din 15.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. x/122/2013.

În aceste

condiții și față de dispozițiile legale anterior

citate, cum decizia menționată este irevocabilă, fără

a mai putea fi supusă căii de atac a recursului, și

hotărârea dată asupra cererii de revizuire este irevocabilă

și, pe cale de consecință, împotriva sa nu se poate exercita

recurs.

Această

concluzie derivă din. obligativitatea respectării principiului

legalității căilor de atac, potrivit căruia nimănui

nu-i este îngăduit a uza de căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că

recursul dedus judecății este inadmisibil.

Cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. va

fi disjunsă și va fi înaintată la registratura instanței

pentru repartizare aleatorie, întrucât nu se poate soluționa în

același dosar un recurs și o cerere de revizuire în fond, cele

două cereri având o existență distinctă, de sine

stătătoare, cu reguli de judecată proprii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 559 din

9 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce

privește soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ.

Disjunge

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. și dispune înaintarea acesteia la registratură pentru

repartizare aleatorie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2016.