ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2016

Decizia nr. 2222/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 262/R din 15.03.2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1342 din 15 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/122/2013, în contradictoriu cu intimații Comisia locală de fond funciar Mihăilești, B. și C. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire A., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2/2016.

Prin decizia nr. 559 din 9.06.2016, Curtea de Apel București, secția a lII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 262/R/2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea deciziei, curtea de apel a reținut că revizuentul a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2, 4, 5 și 7 din C. proc. civ. de la 1865 (act normativ incident acestui litigiu, față de momentul învestirii primei instanțe - 19.11.2003).

Analizând în prealabil competența de soluționare a acestei căi extraordinare de atac, curtea de apel a constatat, prin raportare la dispozițiile art. 323 alin. (1) și (2) C. proc. civ., că nu este competentă material să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât această competență revine Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 262/R din 15.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sentința civilă nr. 889/2004 și sentința civilă nr. 595/10.04.2002, pronunțate de Judecătoria Bolintin Vale, jud. Giurgiu (conform precizărilor formulate în ședința publică din data de 9.06.2016).

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ., curtea de apel a reținut propria competență de soluționare a cererii și a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în judecarea cererii de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, iar, de regulă, cercetarea admisibilității acestei căi extraordinare de retractare a unei hotărâri judecătorești presupune o analiză a următoarelor aspecte: caracterul definitiv al hotărârii atacate; prin hotărârea respectiva să fi fost cercetat fondul cauzei; criticile formulate de revizuent să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Prin aceste dispoziții, legiuitorul a impus, așadar, o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei decizii de recurs. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment.

În prezenta cauză, revizuentul, invocând art. 322 C. proc. civ., atacă pe această cale o decizie a instanței de recurs prin care nu s-a evocat fondul în sensul arătat de textul de lege sus-menționat, ci s-a respins calea de atac a contestației în anulare - exercitată de revizuent împotriva unei decizii de recurs - ca fiind neîntemeiată. Or, o asemenea decizie prin care instanța de retractare a stabilit în cadrul controlului judiciar specific că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., menținând hotărârea pronunțată în faza procesuală a recursului nu poate face obiectul revizuirii în raport de dispozițiile legale exprese mai sus-menționate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7 și 8 din noul C. proc.

civ. În prealabil, este de reținut că dispozițiile din noul C. proc. civ., invocate de revizuent ca temei de drept al recursului, sunt inaplicabile în cauză, față de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”. Noul C. proc. civ. a intrat în vigoare la data de 15.02.2013. În cauză, acțiunea introductivă formulată de reclamant a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.11.2003, sub imperiul C. proc. civ. de la 1865. Așadar, sunt incidente prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2016, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva soluției dispuse de Curtea de Apel București, privind respingerea cererii de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., va fi analizată cu prioritate această excepție, reținându-se următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit prevederilor art. 299 coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Or, decizia nr. 262/R din 15.03.2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ce a format obiectul cererii de revizuire, este o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de a rnai fi atacată cu recurs. Aceasta întrucât prin decizia mai sus menționată a fost soluționată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1342 din 15.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/122/2013. În aceste condiții și față de dispozițiile legale anterior citate, cum decizia menționată este irevocabilă, fără a mai putea fi supusă căii de atac a recursului, și hotărârea dată asupra cererii de revizuire este irevocabilă și, pe cale de consecință, împotriva sa nu se poate exercita recurs.

Această concluzie derivă din. obligativitatea respectării principiului legalității căilor de atac, potrivit căruia nimănui nu-i este îngăduit a uza de căi de atac neprevăzute de lege. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății este inadmisibil. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. va fi disjunsă și va fi înaintată la registratura instanței pentru repartizare aleatorie, întrucât nu se poate soluționa în același dosar un recurs și o cerere de revizuire în fond, cele două cereri având o existență distinctă, de sine stătătoare, cu reguli de judecată proprii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 559 din 9 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ. Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și dispune înaintarea acesteia la registratură pentru repartizare aleatorie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2016.