ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1342/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 4.175 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active, lipsa interesului și a tardivității acțiunii; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.
Recursul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că a furnizat notele sub șantaj și presiune psihică, sarcina sa fiind doar de a sesiza și preveni aspecte tehnice, acte de indisciplină la locul de muncă, de spionaj și terorism care puteau afecta integritatea A.C.C. și a Aeroportului Otopeni.
Prin notele scrise formulate prin avocat la data de 14 martie 2014, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătându-se că instanța a efectuat o motivare inexactă, insuficientă, care nu se bazează pe probe certe, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
S-a solicitat reanalizarea probelor administrate în cauză, urmând a se constata că nu se pot desprinde date concrete și pertinente de natură să conducă la concluzia potrivit căreia prin informațiile furnizate au fost denunțate activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 s-a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât.
Apărările intimatului
Prin întâmpinarea formulată intimatul C.N.S.A.S. a invocat nulitatea recursului (respinsă prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014) și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluția primei instanțe apreciind-o ca fiind legală și temeinică.
Considerentele și soluția instanței de recurs.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru motivele ce vor fi în continuare arătate.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit dispozițiilor art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, sau în condițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., printr-un memoriu separat, însă în termenul de recurs, astfel cum se prevede în art. 489 C. proc. civ.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Înalta Curte constată că motivele de recurs cuprinse în notele scrise depuse la data de 14 martie 2014 au fost formulate cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmând ca instanța de recurs să verifice hotărârea, conform "motivelor de recurs" formulate în termen, prin prisma cazurilor de casare indicate, respectiv pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și potrivit notelor scrise, în măsura în care există motive de ordine publică.
Analizând hotărârea atacată, în limite arătate, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În fapt, din documentația depusă la dosar de reclamant, respectiv din Nota de constatare nr. x/1/1016 din 17 aprilie 2013, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, a rezultat că pârâtul este titularul Dosarului fond rețea nr. x (cotă C.N.S.A.S.); iar potrivit documentelor identificate în acest dosar, recurentul-pârât A. a fost recrutat "pentru a cunoaște încălcarea normelor de trafic atât de controlorii de trafic, cât și de către personalul navigant, precum și a unor eventuale activități dușmănoase"; acesta semnând un Angajament, înregistrat de către ofițer la data de 24 iulie 1974 fiindu-i atribuite două nume conspirative: "R." (în perioada 1974 - 1982) și "N."/"N." (în perioada 1981 - 1985).
Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, raportat la dispozițiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd că persoanele ce dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 pot fi verificate la cererea subiecților menționați la alin. (1) al art. 3, în cauza de față Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".
Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; calitatea informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului; efectele informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului.
Criticile recurentului vizează, în fapt, aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel pârâtul recunoaște redactarea notelor, însă apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci aspecte care priveau acte de indisciplină la locul de muncă și acțiuni de spionaj și terorism.
Or, constată instanța de control judiciar, că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Constatată Înalta Curte că din notele depuse rezultă că pârâtul a furnizat organelor de securitate informații cu privire la audierea postului de radio "B." în cadrul Centrului de Telecomunicații precum și formularea unor comentarii tendențioase (Dosar nr. x); informații cu privire la intențiile unor persoane de a părăsi definitiv România, precum și informații în legătură cu comentariile negative formulate de unele persoane la adresa condițiilor precare din țară și a inexistenței garanțiilor specifice unui stat democratic.
Cu privire la apărarea recurentului-pârât, în sensul că notele au fost furnizate ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de Securitate, instanța de control judiciar reține că, potrivit textului de lege citat, sunt prevăzute doar două situații de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securității, una când persoana a furnizat informațiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal și cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informațiile nu împlinise 16 ani.
Nici una din aceste două situații nu a putut fi reținută în speță.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 4.175 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.
Procesat de GGC - N