ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2015

Decizia nr. 1341/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin Cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 august 2013, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

La data de 31 octombrie 2013 au fost depuse concluzii scrise formulate de pârât, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, în susținerea căreia s-a arătat că nu s-a făcut dovada existenței avizului Direcției Juridice, aviz ce este obligatoriu, și nici dovada că nota de constatare i-a fost comunicată prin sesizare recomandată cu confirmare de primire, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3.336 din data de 31 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat pârâtul admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În susținerea recursului, a invocat motivele prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 159 C. proc. civ., iar vătămarea ce i-a fost adusă putea fi înlăturată prin acordarea unui nou termen de judecată, ceea ce instanța nu a încuviințat.

Astfel, a susținut recurentul că deși dosarul a primit aleatoriu un termen de judecată, acesta a fost preschimbat din oficiu, iar procedura de citare pentru noul termen nu a fost respectată.

Totodată, a arătat că deși apărătorul a formulat cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate medicală de prezentare, cererea nu a fost admisă, fiind astfel pus în posibilitatea de a nu putea invoca excepții și de a formulat apărări.

De asemenea, a invocat și motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator a pârâtului bazându-se doar pe susținerile reclamantei, dar fără a motiva înlăturarea apărărilor formulate de pârât, deși acestea își găsesc susținerea în înscrisurile depuse chiar de reclamantă la dosar.

În acest sens, s-a susținut că toate informațiile oferite au avut un caracter general, prin care nu erau vizată îngrădirea drepturilor și libertăților omului.

A mai arătat prin motivele de recurs că informațiile au fost furnizate datorită unor constrângeri psihice de natură a-i vicia consimțământul, fiind chemat la postul de poliție și de câte două ori pe săptămână.

A susținut, de asemenea, că acțiunea este prematură pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 7, art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, a precizat că în cauză nu există nicio dovadă a existenței avizului Direcției juridice, chiar dacă acesta are un caracter consultativ, având însă un caracter obligatoriu.

De asemenea, a arătat că nu există dovada comunicării notelor de constatare de către autoritatea reclamantă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 a fost admis în principiu recursul.

Recurentul a depus în probațiune declarația olografă a persoanei care îndeplinea funcția de șef de post la Miliția Leleasca și copia carnetului de muncă.

Apărările intimatului.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

Se reține că pârâtul ocupa funcția de primar al comunei Leleasca, jud. Olt, temeiul verificării din oficiu constituindu-l art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea, se reține că prin Cererea din 14 septembrie 2012 domnul B. a solicitat verificarea pârâtului având în vedere calitatea menționată anterior.

Un prim motiv de recurs invocat de recurentul-pârât este cel prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("Când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), motiv căruia îi pot fi subsumate criticile constând în nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță, recurentul-pârât a invocat încălcări ale îndatoririlor privind citarea și soluționarea cererilor și ale garanțiilor dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 159 C. proc. civ., respingerea cererii de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales și neacordarea posibilității de a formula apărări și de a invoca excepții.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma celor menționate mai sus, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

Se constată netemeinicia susținerilor recurentului-pârât, în condițiile în care, preschimbarea termenului de judecată acordat inițial la data de 4 noiembrie 2013 a fost justificată de un motiv obiectiv, respectiv, desființarea Completului 15 Fond, astfel cum rezultă din Procesul-verbal aflat la dosar; de asemenea, Înalta Curte reține că prin Încheierea din Camera de Consiliu de la data de 3 octombrie 2013 s-a preschimbat motivat termenul de judecată.

Recurentul-pârât, prin avocat, a luat cunoștință de ambele înscrisuri, potrivit cererii de xerocopiere depusă la dosar și, implicit, și de termenul de judecată preschimbat. În ceea ce privește acest termen, instanța a apreciat că se impune citarea pârâtului prin fax și notă telefonică potrivit dispozițiilor art. 159 teza a II-a C. proc. civ.

Prin Încheierea de dezbateri din 24 octombrie 2014, prima instanță a respins cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului față de imposibilitatea de prezentare pentru motive medicale, cu motivarea că acesta avea obligația de a-și asigura substituirea.

În acest sens și instanța de control judiciar constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 1 august 2013, iar comunicarea acțiunii și a înscrisurilor pe care aceasta s-a întemeiat s-a făcut la data de 13 august 2013, de când recurentul avea 25 de zile de a formula întâmpinare, de a depune probe și excepții, sub sancțiunea decăderii.

Dispozițiile art. 200 și urm. din noul C. proc. civ. reglementează termene clare pentru depunerea actelor de procedură, respectiv a întâmpinării, sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestora și obligațiile ce revin instanței de judecată cu privire la comunicarea către părți a acestor înscrisuri.

Or, se constată că recurentul-pârât, deși a primit personal cererea de chemare în judecată nu a uzat de dreptul de a se apăra, în termenul prevăzut de lege, astfel că în mod corect, prima instanță a constatat că a intervenit decăderea cu privire la formularea întâmpinării.

Totodată, Înalta Curte constată că, în aplicarea prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea dreptului la apărare, instanța de fond, respingând cererea recurentului, a amânat pronunțarea hotărârii pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, iar în condițiile în care pârâtul a depus excepția perimării după dezînvestirea instanței, în mod judicios nu a mai fost analizată.

Cu privire la motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată, de asemenea, netemeinicia acestora pentru motivele ce vor fi în continuare prezentate.

În primul rând, în ceea ce privește cererea de respingere a acțiunii ca prematur introdusă, invocată sub forma unei excepții, se reține că acesta vizează, pe de o parte - încălcarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, față de lipsa avizului Direcției Juridice, lipsă sancționată, în opinia recurentul cu nulitatea notei de constatare, iar pe de altă parte - încălcarea prevederilor art. 10 din aceeași ordonanță, respectiv necomunicarea notei de constatare către pârât.

Reține Înalta Curte că, în fața instanței de recurs intimatul-reclamant a depus Avizul Direcției Juridice din 4 iunie 2013, astfel că susținerile recurentului sub acest aspect, sunt nefondate.

În ceea ce privește necomunicarea notei de constatare către pârât, se constată că încălcarea dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 nu atrage sancțiunea prematurității acțiunii, astfel cum invocă recurentul, iar o eventuală vătămare a fost înlăturată prin comunicarea notei de constatare de către instanța de judecată, astfel cum s-a arătat, la data de 13 august 2013.

Pe fondul acțiunii, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică pentru următoarele considerente:

În fapt, din documentația depusă la dosar de reclamant, a rezultat că pârâtul a fost recrutat la data de 5 ianuarie 1987, sub numele conspirativ "R. II" pentru încadrarea informativă a C.A.P. Leleasca, județul Olt, unde era tehnician veterinar.

Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, îndeplinind funcția de Primar al comunei Leleasca, jud. Olt, menționată în art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la:

1) furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

2) calitatea informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului;

3) efectele informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile recurentului vizează, în fapt, aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel cum a reținut și prima instanță, fiind reiterat prin motivele de recurs, pârâtul recunoaște redactarea notelor, însă apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci aspecte cu caracter general, cunoscute de către colectivitate.

Or, constată instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Constată Înalta Curte că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați (C. și D. care doreau să emigreze în SUA, E. care asculta postul de radio E.L. și purta discuții cu alte persoane cu privire la știrile prezentate despre evenimentele de la Brașov, precum și faptul că era nemulțumit de nivelul de trai din România, F. care avea o atitudine dușmănoasă față de conducerea de partid, G. care aducea injurii la adresa conducerii de stat), despre activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist și în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice.

În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuții referitoare la conținutul știrilor difuzate de postul de radio mai sus menționat, a persoanelor care doreau să părăsească țara, sau a persoanelor care își exprimau nemulțumirea față de conducerea țării - a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viața privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974.

De asemenea, este în afara oricărei îndoieli faptul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, acceptând că asupra persoanelor respective urma să se desfășoare acțiuni care vizau încălcarea dreptului la viață privată, prin ingerințele autorităților în viața acestora (acțiuni de investigații, încercarea de împiedicare să părăsească țara etc).

Cu privire la apărarea recurentului-pârât, în sensul că notele au fost furnizate ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de Securitate, instanța de control judiciar reține că potrivit textului de lege citat, sunt prevăzute doar două situații de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securității, una când persoana a furnizat informațiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal și cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informațiile nu împlinise 16 ani.

Nici una din aceste două situații nu a putut fi reținută în speță.

A fost opțiunea legiuitorului de a reține ca motive de înlăturare a calității de colaborator numai furnizarea informațiilor în cursul unor anchete sau procese.

Prin urmare, apărările recurentului cu privire la existența unor presiuni exercitate prin chemarea sa în nenumărate rânduri la postul local de Miliție nu pot conduce la înlăturarea calității de colaborator al Securității.

Declarația depusă de către recurent în probațiune, nu îmbracă nici forma prevăzută de lege, fiind un înscris olograf extrajudiciar, nefiind nici concludentă nici din punct de vedere al conținutului său.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3.336 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N