ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2767/2015

Decizia nr. 2767/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea calității de colaborator al Securității.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3463 din 8 noiembrie 2013, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 3463 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ,a declarat recurs pârâtul B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea căii de atac, recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile formulate vizând următoarele aspecte:

- reclamantul nu face dovada că pârâtul-recurent a fost recrutat de fosta securitate (lipsește actul care a stat la baza recrutării);

- reclamantul nu face dovada vreunei recompense de orice fel primită de către pârâtul-recurent B., sau a efectuării vreunui instructaj făcut pârâtului de către organele securității sau că prin pretinsa activitate, pârâtul ar fi îngrădit drepturile unei persoane;

- instanța de fond trebuia să admită administrarea probei cu audierea acelor persoane față de care se pretinde că s-ar fi efectuat note informative, în scopul aflării adevărului.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele arătate în cele ce urmează.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât susține că instanța de fond a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material aplicabile speței, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 coroborat cu faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii ipotezei textului legal menționat.

Dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de colaborator al Securității ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Rezultă așadar că, în sensul dorit de legiuitor, faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții legale referitoare la:

- acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă;

- conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din cuprinsul Notei de Constatare din 09 aprilie 2013 și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul a fost recrutat la data de 25 octombrie 1971 de către Postul de Miliție Sânpaul, sub numele conspirativ „x” pentru depistarea unor persoane cu afaceri ilicite și furturi din avutul obștesc. Chiar anterior recrutării oficiale, pârâtul figura în calitate de persoană de sprijin a postului de miliție, ajutându-i cu informații de profil. La data de 12 noiembrie 1981 a fost înregistrat ca informator și în evidența organelor de securitate, anume la Serviciul 1/A din cadrul Inspectoratului Județean Cluj. Dosarul nr. x al cărui titular este pârâtul nu are document de abandonare, cel mai recent document din cuprinsul acestuia fiind o notă de analiză din 28 decembrie 1988.

Recurentul-pârât, nici în fața instanței de fond și nici prin cererea de recurs, nu a contestat realitatea informațiilor cuprinse în Nota de constatare și nici veridicitatea notelor informative date organelor de securitate în perioada 1971-1988, susținând doar că, din conținutul acestora nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a-i fi atribuită calitatea de colaborator al securității.

Aplicând textul legal menționat la situația de fapt dedusă judecății, Înalta Curte reține că, în mod legal și temeinic, prima instanță a considerat că activitatea paratului îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În acest sens, Înalta Curte constată că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008., expuse anterior, notele informative olografe, identificate în dosarele persoanelor ce au făcut obiectul delațiunilor, prin care pârâtul semnalează intenția numitului C. de a încerca din nou o trecere a frontierei, deși suferise o pedeapsă privativă de libertate tocmai pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.

Or, intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie. Cei ale căror intenții de plecare definitivă din țară erau descoperite și zădărnicite - cu ajutorul informatorilor (cum este cazul în speță) sau prin alte mijloace - erau denumiți „suspecți de evaziune" și persecutați de organele represive ale regimului. Era îngrădit astfel, dreptul oricărei persoane de a părăsi orice țară, inclusiv cea de origine, drept stipulat de art. 12 pct. 2 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice la care România era parte, iar recurentul-pârât prin nota informativă referitoare la C. a contribuit la încălcarea acestui drept.

O altă categorie de informații ce satisfac exigențele textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt cele care se referă numitul D., membru activ al „sectei Interzise Martorii lui lehova", care face „adunări" la domiciliul său sau al altor sectanți din satul Sumurduc și le procură acestora material religios. Ca urmare a acestui tip de informații, ofițerul l-a instruit pe pârât să stabilească „unde și când se mai deplasează, ce discută la adunări, dacă deține la el materiale religioase și de unde le are" (filele 53-57 dosar fond).

Or, din perspectiva Securității, a conducătorilor comuniști și a regimului ateu comunist, urmărirea persoanelor care frecventau serviciile divine publice ale unui alt cult, nu era motivată de caracterul extremist al acestei manifestări de conștiință, ci de faptul că aceste persoane, prin dovedirea acestei fidelități, erau apriori potențiali oponenți ai regimului comunist.

În concluzie, prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații este îndeplinită.

Și cea de-a doua condiție este asigurată, pe de o parte, pentru că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de investigare, prin căutarea și obținerea de noi informații despre urmăriți, fără acordul acestuia (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.

Pe de altă parte, delațiunile pârâtului nu doar au vizat ci au îngrădit efectiv drepturile persoanelor respective. Astfel, ca urmare a informărilor despre numitul C. care nu renunțase la intenția de trecere a frontierei., aceasta „a fost luat în supraveghere amănunțită", fiind făcută chiar propunere de avertizare a acestuia. De asemenea, semnalările despre persoana care desfășura activitate clandestină iehovistă au generat din partea securității măsuri similare.

În acest context faptic și juridic, Înalta Curte reține că susținerile recurentului-pârât, în sensul că nu s-a făcut dovada existenței actului de recrutare sau că a primit vreo recompensă pentru notele informative întocmite, nu au relevanță din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care nu condiționează constatarea calității de colaborator de recompensarea persoanei respective de către organele de securitate. Totodată, astfel cum s-a reținut anterior, la dosar există dovada că s-au efectuat toate actele procedurale necesare recrutării sale ca informator, încă din anul 1971, potrivit înscrisurilor aflate la filele 39-43 din dosarul de fond.

În concluzie, informațiile furnizate de parat au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recurentul - pârât nu a făcut dovada incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., republicat și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 3463 din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.