ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2015

Decizia nr. 1259/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., să se constate calitatea pârâtei de colaborator al Securității.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2917 din 2 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtei B.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta B., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată în fapt, bazată doar pe aprecieri generale, iar nu pe fapte concrete, încălcând astfel prevederile art. 4 C. civ.

Astfel, nu au fost analizate apărările sale privind starea de constrângere în care a acceptat colaborarea cu securitatea, determinată de nevoia păstrării locului de muncă la Aerobaza Utilitară Timișoara, unde a deținut funcția de controlor de trafic. Este de notorietate că eventualul refuz al cererii de colaborare cu securitate ar fi condus la declararea sa ca dizidentă și ca dușman al poporului.

Totodată, conținutul notelor informative nu era de natură să aducă prejudicii colegilor săi, iar cele mai multe dintre aceste note i-au fost dictate și impuse de ofițerii de securitate.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 N.C.P.C.

Procedura de soluționare a recursului;

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluția instanței de recurs;

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, nu se pot reține ca neîntemeiate criticile formulate de recurentă în sensul că hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt.

Sentința atacată cuprinde o motivare detaliată în fapt și în drept, fiind respinse punctual apărările pârâtei.

În acest sens, nu a fost reținută starea de constrângere pe care a invocat-o pârâta în legătură cu colaborarea cu securitatea, deoarece art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, teza a II-a limitează exceptarea de la stabilirea calității de colaborator la următoarele împrejurări: „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar”.

În fapt s-a reținut că, deși pârâta a fost urmărită de organele de securitate pe motiv că ar fi favorizat în anul 1980 un eveniment de evaziune aeriană, notele informative nu au legătură cu această urmărire, fiind furnizate într-o perioadă ulterioară, timp îndelungat, respectiv între anii 1981 - 1989.

S-a mai reținut că pe baza notelor informative furnizate de pârâtă anumite persoane au fost verificate de securitate pe motiv că aveau rude rămase ilegal în străinătate sau pe motive de apartenență religioasă. Aceste informații au fost de natură să vizeze îngrădirea dreptului la viață privată al persoanelor respective și a libertăților religioase.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, definiția calității de colaborator al securității conține printre elementele sale, ca o condiție suficientă, furnizarea de informații care „au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, fără a se cere îngrădirea efectivă a acestor drepturi.

Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 496 alin. (1) N.C.P.C. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 2917 din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.