ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 9 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată de B.L. Împotriva acestei încheieri pârâtul B.L. a formulat recurs. Prin încheierea din data de 20 octombrie 2011 Înalta Curte a suspendat judecarea recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 17 octombrie 2012 recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Cererea a fost analizată și respinsă la data de 13 decembrie 2012, când măsura suspendării judecării recursului a fost menținută, reținându-se că subzistă temeiurile măsurii de suspendare luată în ședința publică din 20 octombrie 2011. Totodată, s-a constatat lipsa părților, precum și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, motiv pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Părțile nu au mai cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la data de 19 februarie 2014, din oficiu, s-a dispus citarea acestora pentru a fi pusă în discuție perimarea cererii de recurs.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată. Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se mai constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție (art. 248 alin. (2)) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen. În consecință, judecarea cererii de recurs a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata, din oficiu, că aceasta s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâtul B.L. împotriva încheierii din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014.