ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 9 septembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale

formulată de B.L.

Împotriva acestei

încheieri pârâtul B.L. a formulat recurs.

Prin încheierea din

data de 20 octombrie 2011 Înalta Curte a suspendat judecarea recursului în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că

niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 17 octombrie

2012 recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol. Cererea a fost analizată

și respinsă la data de 13 decembrie 2012, când măsura suspendării judecării

recursului a fost menținută, reținându-se că subzistă temeiurile măsurii de

suspendare luată în ședința publică din 20 octombrie 2011. Totodată, s-a

constatat lipsa părților, precum și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă,

motiv pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ.

Părțile

nu au mai cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la data de 19 februarie 2014,

din oficiu, s-a dispus citarea acestora pentru a fi pusă în discuție perimarea

cererii de recurs.

Perimarea

este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa

judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având

o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în

faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul

nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Potrivit

art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se mai

constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea

termenului de prescripție (art. 248 alin. (2)) C. proc. civ.), să întrerupă (art.

249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.

În consecință,

judecarea cererii de recurs a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă

de timp mai mare de un an, așa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. se va constata, din oficiu, că aceasta s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de pârâtul B.L. împotriva încheierii din 9 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.