ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 223 din 19

februarie 2009, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins acțiunea

reclamantei G.F. în contradictoriu cu pârâții S.R. prin M.F.P. și C.B. prin P.

Prin decizia civilă nr. 615 din 26

noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefundat,

apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe.

Împotriva acestei decizii reclamanta a

declarat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de

7 ianuarie 2010.

Judecata recursului a fost suspendată

prin încheierea de la 25 octombrie 2010 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.

(l) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile legal citate nu s-au prezentat la

termenul defipt și nu s-a cerut judecarea în lipsă, dosarul rămânând în

nelucrare de la acea dată.

Părțile nu au cerut repunerea cauzei

pe rol, așa încât din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în

discuție perimarea.

Perimarea este o sancțiune procedurală

de aplicație generală,

care operează atât

în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa

judecății în căile

de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în

stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de

desistare, dedusă din faptul

nestăruinței

părților un timp îndelungat în judecată.

Potrivit art. 248 alin (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă

cerere de reformare sau

revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas

în nelucrare din vina părții timp de un an.

Se mai constată, că în dosar nu s-au

dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție [(art. 248 alin.

(2) C. proc. civ.)], să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să

suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.

În cauză, judecarea recursului a rămas

în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an și, în

consecință, în

temeiul art. 252 alin. (l) C.

proc. civ., se va constata din oficiu,

pentru considerentele expuse, că

recursul declarat de reclamanta G.F. împotriva deciziei nr. 615 din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a perimat de

drept.

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta G.

F. împotriva deciziei nr. 615 din 26 noiembrie 2009 a

Curții de

Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.