ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2423/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de față;

I. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara anularea Deciziei nr. 211 din 23.09.2020 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, precum și a actelor administrative emise de pârâta AJFP Hunedoara, care au format obiectul deciziei anterior menționate:

- Decizia de impunere nr. x din 9.01.2020 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă în baza Raportului de Inspecție fiscal nr. x din 9.01.202, pentru suma de 13.422.916 RON, reprezentând:

- Decizia nr. 3697 din 10.02.2020 referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere;

- Decizia nr. 3697 din 10.02.2020 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare.

Prin sentința civilă nr. 225 de la data de 21.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Împotriva sentinței nr. 225 de la data de 21.12.2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată în esență că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 76 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, care stabilesc normele de impunere asupra veniturilor din salarii, primite de salariați pe perioada detașării/delegării, apreciind că societatea nu a depășit plafonul prevăzut prin H.G. nr. 518/1995.

De asemenea, susține că instanța de fond a aplicat greșit și dispozițiile din Legea nr. 16/2017, care prevăd detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, prin care s-a transpus în dreptul intern Directiva 96/71/CE și care definește detașarea transnațională de pe teritoriul României.

Consideră că diurna achitată salariaților detașați nu a acoperit exclusiv cheltuielile de transport, hrană și cazare, care să justifice schimbarea regimului fiscal, așa cum a reținut prima instanță.

Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 16/2017 s-a stabilit că indemnizația specifică detașării transnaționale este destinată să asigure protecția socială a salariaților și este acordată în vederea compensării inconvenientelor cauzate de detașare, care constau în îndepărtarea salariatului din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat că se impune admiterea cererii de recurs.

4.1. Intimata-pârâtă Agentia Nationala de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în prezenta cauză.

4.2. Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în mod similar, respingerea cererii de recurs, ca nefondate, cu menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, aceasta fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a legii la situația de fapt dedusă judecății.

II. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, anularea Deciziei nr. 211 din 23.09.2020 emise de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, precum și a actelor administrative emise de pârâta AJFP Hunedoara ce au stat la baza deciziei contestate.

Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă, iar împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Anterior termenului de judecată de la data de 10 mai 2023, și ulterior, în ședință publică, recurenta-reclamantă a depus la dosar un înscris, care se regăsește la dosarului, prin care arată că s-au anulat obligațiile de plată fiscale stabilite de autoritățile intimate în sarcina sa.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 20353/11.07.2022 a Administrației Județene a Finanțelor Publice Hunedoara, s-au anulat obligațiile de plată principale și accesorii ale recurentei-reclamante, în cuantum total de 26.656.209 RON.

Pentru a proceda în acest mod, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a reținut prevederile art. I din Legea nr. 72/2022, care la alin. (1) stabilesc faptul că: "Se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada delegării, detașării sau desfășurării activității pe teritoriul altei țări, de către angajați ai angajatorilor români care și-au desfășurat activitate pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, și neachitate."

De altfel, prin concluziile scrise depuse la dosar de către intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, aceasta a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată a recurentei-reclamante, sens în care aceasta nu ar mai avea interes în susținerea recursului, motivat de apariția Legii nr. 72/2022 privind anularea unor obligații fiscale, creanțele din prezenta cauză încadrându-se dispozițiilor acestei legi.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, în condițiile în care obiectul acțiunii constă în anularea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligațiile fiscale ce au fost anulate prin decizia nr. 20353/11.07.2022 a Administrației Județene a Finanțelor Publice Hunedoara.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Prin urmare, întrucât obligațiile fiscale stabilite în sarcina recurentei-reclamante și care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost anulate de către organul fiscal prin decizia nr. 20353/11.07.2022 a Administrației Județene a Finanțelor Publice Hunedoara, acțiunea de față a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinței nr. 225 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinței nr. 225 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.