ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 februarie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 decembrie 2017 sub dosar nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate în insolvență, reprezentată legal de administrator special B., cu avizul administratorului judiciar C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, să se dispună:
- anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. x/09.05.2013 a A.J.F.P. Hunedoara, in valoare totala de 19.283.714 RON, respectiv: 2.905.096 RON - impozit pe profit stabilit suplimentar de plată, 1.455.957 RON - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar 435.764 - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 9.584.019 RON - taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de plată, 3.568.580 RON - majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, 1.334.298 RON - penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar,
- anularea Raportului de inspecție fiscala nr. x/09.05.2013 încheiat de A.J.F.P. Hunedoara (la data încheierii actului - DGFP Hunedoara) Activitatea de Inspecție Fiscală,
- anularea Deciziei nr. 248/25.07.2017 emisa de ANAF - Direcția Generala de Soluționare a contestațiilor, prin care a fost respinsa contestația formulata pe cale administrativa,
- exonerarea societății reclamante de la plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin actele atacate.
Prin sentința nr. 254/2019 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității petitului prin care se solicită anularea raportului de inspecție fiscală, invocată de pârâta Agenția Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate în insolvență, reprezentată prin administrator special B., cu avizul administratorului judiciar C. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
Împotriva sentinței nr. 254/2019 din 22 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea astfel cum a fost formulată.
Prin încheierea din 24 mai 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului x/2013 al Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală.
La data de 16 august 2023, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepția perimării cererii de recurs, întrucât dosarul pentru care a fost suspendată judecata a rămas definitiv la 22 decembrie 2022 prin decizia nr. 961/2022.
Prin rezoluția din data de 12 decembrie 2023, Înalta Curte a acordat termen de judecată la data de 27 februarie 2024 pentru a pune în discuția părților excepția de perimare a recursului.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. civ.:
"Judecata cauzei suspendate se reia:
prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor;
prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție;
prin alte modalități prevăzute de lege."
Înalta Curte constată că, în situația suspendării facultative a judecății, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecății (ci numai în situațiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menționat).
Când a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.
În situația suspendării facultative a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, principiu invocat chiar de recurentă în ședința publică.
Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".
Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".
Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecății, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părți, dat fiind faptul că dispozițiile art. 415 C. proc. civ. nu prevedeau posibilitatea instanței de a repune cauza de rol din oficiu, în vederea continuării judecății.
Dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, care a provocat suspendarea judecății, a fost soluționat definitiv la data de 22 decembrie 2022, prin decizia nr. 961.
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
În cauză, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 22 decembrie 2022, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului, de la data pronunțării deciziei nr. 961/22.12.2022 în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Mai mult, concluziile scrise depuse de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală din care rezultă aspectele anterior menționate nu au fost contestată de către celelalte părți din proces, deși au fost comunicate acestora conform rezoluției din 12 decembrie 2023.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.
Ca urmare, văzând dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata perimat recursul formulat împotriva sentinței nr. 254/2019 din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență prin Administrator Judiciar C. împotriva sentinței nr. 254/2019 din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțate, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată astăzi, 27 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.