Decizia nr. 1505/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență, reprezentată prin administrator special, d-na B., a chemat în judecată pârâții Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - anularea Deciziei nr. 2496/815/24.09.2014, emisă de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara, prin care s-a dispus respingerea contestației administrative formulata împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.04.2014, în ceea ce privește TVA de plata stabilita suplimentar în sarcina reclamantei în suma de 453.120 RON, precum și accesoriile aferente, în sumă totală de 594.844 RON (dobânzi/majorări de întârziere în suma de 526.876 RON și penalități de întârziere în sumă de 67.968 RON); - anularea Deciziei de impunere nr. x/28.04.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.04.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în ceea ce privește TVA de plata stabilită suplimentar în sarcina reclamantei în suma de 453.120 Iei, precum și accesorii aferente, în suma totala de 594.844 Iei (dobânzi/majorări de întârziere în suma de 526.876 RON și penalități de întârziere în suma de 67.968 Iei); - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauză.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 178 din data de 6 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. SRL - societate în insolvență - prin administrator special B., împotriva pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Recursul Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. SRL - societate în insolvență - prin administrator special B. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Recurenta-reclamantă a arătat în susținerea motivelor de recurs că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

Apărările intimatei Intimata- pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei-reclamante, la care s-a atașat copia Sentinței nr. 592/F/05.10.2016 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, privind închiderea procedurii falimentului societății A. SRL. Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului și citarea părților cu mențiunea de a face dovada rămânerii definitive a Sentinței nr. 592/F/05.10.2016 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a prorogat discutarea excepției lipsei capacității de exercițiu invocată de intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces". Totodată, conform dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)." Așadar, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile este capacitatea procesuală, alături de condițiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes. Or, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu. În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentei-reclamante din cauză, capacitatea de folosință începe, așa cum se statuează art. 205 din C. civ. la data înregistrării acesteia și încetează, conform prevederilor art. 244 din același cod, odată cu încetarea ființei (desființarea) acesteia, printr-unul dintre următoarele moduri: constatarea ori declararea nulității, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. În speță, reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență, reprezentată prin administrator special, d-na B., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.04.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.04.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, precum și împotriva Deciziei nr. 2496/815/24.09.2014 emisă de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara, prin care s-a dispus respingerea contestației administrative, considerând că actele fiscale menționate sunt nelegale și netemeinice. Reține Înalta Curte că prin Sentința nr. 592/F/05.10.2016 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin neapelare - dosar de recurs, s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății recurente SC A. SRL din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, ceea ce înseamnă că acesteia i-a încetat și capacitatea procesuală de folosință în sensul dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în raport de încetarea existenței persoanei juridice a recurentei-reclamante și de dispozițiile legale sus-citate, instanța constată că societatea reclamantă nu mai are capacitate procesuală de folosință, respectiv nu mai poate sta în prezentul proces, în calitate de parte, nemaifiind îndeplinită condiția capacității procesuale pentru exercitarea de către aceasta a acțiunii civile ce formează obiectul cauzei de față. În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.