ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5485 din 1 noiembrie 2004, Judecătoria Petroșani a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL, împotriva pârâților SC O.B.L. SRL Giurgiu, SC A.T. SRL Giurgiu și SC B.I. SRL Deva, pentru nulitatea contractului din 5 aprilie 2002 și declararea simulației actului adițional la acest contract de leasing. Prin decizia civilă nr. 23/ A din 4 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă și, în consecință, a anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond la Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, curta de apel a data relevanță dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a), potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta pârâților SC O.B.L. SRL Giurgiu, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că trebuia avut în vedere că judecătoria este instanța cu plenitudine de competență, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., putând soluționa în fond litigii nepatrimoniale, indiferent de natura lor, civilă sau comercială și, de asemenea, că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) C. proc.

civ., curtea de apel era competentă să soluționeze apelul introdus de reclamantă împotriva hotărârii judecătoriei, așa încât se poate considera că măsura dispusă de curtea de apel, prin soluția pronunțată, este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor legale privind competența materială. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată că acțiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulității contractului de leasing din 5 aprilie 2002 și declararea simulației actului adițional la acest contract de leasing, precum și valabilitatea acestuia drept precontract încheiat între părți, deci, un obiect neevaluabil în bani.

Astfel fiind, având în vedere că obiectul litigiului dedus judecății nu este evaluabil în bani și că natura litigiului este cert comercială, decurgând din faptul că se poartă între societăți comerciale și privește raporturi derivând dintr-un contract de leasing, esențialmente comercial, se reține că, în speță, competența de soluționare a cauzei în fond revine Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., așa cum corect a hotărât curtea de apel, a cărei decizie va fi menținută ca fiind legală, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de pârâta SC O.B.L. SRL Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.B.L. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 23/ A din 4 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.