ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5485 din 1

noiembrie 2004, Judecătoria Petroșani a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC A.C. SRL, împotriva pârâților SC O.B.L. SRL Giurgiu, SC A.T. SRL

Giurgiu și SC B.I. SRL Deva, pentru nulitatea contractului din 5 aprilie 2002

și declararea simulației actului adițional la acest contract de leasing.

Prin decizia civilă nr. 23/ A din 4

februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă și, în consecință, a

anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre competentă

soluționare în fond la Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ.

Pentru a hotărî astfel, curta de

apel a data relevanță dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a), potrivit cărora

tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială

al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum și procesele și

cererile în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta pârâților SC O.B.L. SRL Giurgiu, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că trebuia

avut în vedere că judecătoria este instanța cu plenitudine de competență,

potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., putând soluționa în fond litigii

nepatrimoniale, indiferent de natura lor, civilă sau comercială și, de

asemenea, că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) C. proc. civ.,

curtea de apel era competentă să soluționeze apelul introdus de reclamantă

împotriva hotărârii judecătoriei, așa încât se poate considera că măsura

dispusă de curtea de apel, prin soluția pronunțată, este rezultatul

interpretării greșite a dispozițiilor legale privind competența materială.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că acțiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulității

contractului de leasing din 5 aprilie 2002 și declararea simulației actului

adițional la acest contract de leasing, precum și valabilitatea acestuia drept

precontract încheiat între părți, deci, un obiect neevaluabil în bani.

Astfel fiind, având în vedere că

obiectul litigiului dedus judecății nu este evaluabil în bani și că natura

litigiului este cert comercială, decurgând din faptul că se poartă între

societăți comerciale și privește raporturi derivând dintr-un contract de

leasing, esențialmente comercial, se reține că, în speță, competența de

soluționare a cauzei în fond revine Tribunalului Hunedoara, secția comercială

și contencios administrativ, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., așa

cum corect a hotărât curtea de apel, a cărei decizie va fi menținută ca fiind

legală, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de pârâta SC

O.B.L. SRL Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC O.B.L. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 23/ A din 4

februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.