ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 61/
CA din 14 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială
și de contencios administrativ, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea
formulată de reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroșani împotriva pârâtelor SC G. SA
Aninoasa, C.N.H.P. și E.M.P., pentru constatarea nulității absolute a
contractului de cesiune nr. 1208/2003.
În considerentele acestei
sentințe, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale
pentru constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr. 1208 din 14
octombrie 2003, prin care societatea reclamantă a cesionat creanțele în sumă de
1.449.250.000 lei (Rol) în favoarea SC G. SA Petroșani prin intermediul E.M.P.
Prin decizia nr. 103 din 9
iunie 2006, Curtea de Apel Alba –Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat
de reclamanta SC I.C.P.M. SA
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs în termen reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroșani solicitând
admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii
cererii sale de constatare a nulității absolute a contractului de cesiune de
creanță.
În recursul său, reclamanta
invocă următoarele motive, care fără a fi încadrate în drept de către reclamantă,
ar putea fi încadrate, unele dintre ele, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C.
proc. civ., în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Instanța de apel a
interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 31/1990 în ceea ce privește numirea
și funcționarea consiliului de administrație al reclamantei, neținând cont că
acționarii societății au hotărât numirea pe postul de director general al
reclamantei și președinte al consiliului de administrație pe J.T. și că nu
există nici o hotărâre a acționarilor care să dispună altceva, motiv pentru
care înlocuirea formală a lui J.T. cu D.I., care a dat împuternicire pentru a
fi semnat contractul în cauză, nu are suport legal.
Instanțele nu au ținut cont
de motivele pe care reclamanta le-a invocat cu privire la modul de funcționare
al consiliului de administrație în sensul că deși hotărârile se iau cu majoritatea
absolută a membrilor, doi din cei trei membrii au declarat că nu au
împuternicit pe nimeni, nici pe D.I., cu semnarea contractului. Nu a existat un
mandat special pentru semnarea contractului, cerut de art. 1536 C. civ., iar
împuternicirea prezentată în fața instanței, apărută după decesul lui D.I. nu
poate ține locul unui mandat.
Instanța de apel a
considerat că persoana semnatară a contractului de cesiune face parte din
categoria directorilor executivi deși la dosar nu există acte din care să
rezulte că membrii consiliului de administrație au încredințat o parte din
atribuțiile de conducere directorilor executivi și cine sunt acești directori
iar E.M.P. este doar Sucursala a C.N.H. – Petroșani, fără personalitate
juridică și care deși are conducere proprie nu poate semna acte decât în baza
unei delegații de competență care nu a existat.
Examinând recursul prin
prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru
considerentele următoare.
Instanța de apel a reținut
în mod corect calitatea lui D.I. de membru al consiliului de administrație al
reclamantei-recurente conform certificatului de înscriere de mențiuni nr. 17652
din 17 decembrie 2002 emis de O.R.C. Hunedoara și de director general conform
dispoziției nr. 14 din 24 martie 2003 a Consiliului de administrație și
mențiunilor din caietul de sarcini al acestuia la poziția 109 - 110 și că în
această calitate a împuternicit-o pe O.C., director economic, să semneze, în numele
și pe seama societății, contractul de cesiune.
Corect se reține și că D.I.
participa la adunările generale ale acționarilor în calitate de director
general și președinte al consiliului de administrație, calitate în care, în
conformitate cu prevederile art. 147 din Legea nr. 31/1990, dar și cu ale art. 1532
– art. 1559 C. civ., a împuternicit-o pe O.C., director economic să semneze
contractul, întrucât prevederile legale menționate dădeau posibilitatea
încredințării operațiunilor societății unuia sau mai multor directori
executivi, categoric din care face parte și O.C.
Faptul că ulterior, după
schimbarea consiliului de administrație, D.I. și-a dat demisia din funcția de
director general și a întocmit notificarea aflată la dosar, nu atrage nulitatea
contractului de cesiune, din moment ce, anterior, la data semnării contractului
mandatarul semnatar a fost legal numit.
Este de menționat că
prezentul contract de cesiune de creanță a mai făcut obiectul examinării de
către instanțele de judecată. Astfel, prin sentința nr. 76/2005 a Tribunalului
Hunedoara și decizia nr. 101/2005 a Curții de Apel Alba-Iulia, irevocabilă, E.M.P.
a fost obligată la plata debitului de 1.449.250.000 lei (Rol) în favoarea SC G.
SA Aninoasa, instanța invocând art. 969 C. civ. și reținând că nu s-a respectat
obligația contractuală prevăzută în contractul de cesiune de creanță.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroșani împotriva deciziei nr. 103 din 9 iunie
2006 a Curții de Apel Alba-Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 7 martie 2007.