ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 61/ CA din 14 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroșani împotriva pârâtelor SC G. SA Aninoasa, C.N.H.P. și E.M.P., pentru constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr. 1208/2003. În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr. 1208 din 14 octombrie 2003, prin care societatea reclamantă a cesionat creanțele în sumă de 1.449.250.000 lei (Rol) în favoarea SC G. SA Petroșani prin intermediul E.M.P.

Prin decizia nr. 103 din 9 iunie 2006, Curtea de Apel Alba –Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC I.C.P.M. SA Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroșani solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii sale de constatare a nulității absolute a contractului de cesiune de creanță. În recursul său, reclamanta invocă următoarele motive, care fără a fi încadrate în drept de către reclamantă, ar putea fi încadrate, unele dintre ele, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 31/1990 în ceea ce privește numirea și funcționarea consiliului de administrație al reclamantei, neținând cont că acționarii societății au hotărât numirea pe postul de director general al reclamantei și președinte al consiliului de administrație pe J.T.

și că nu există nici o hotărâre a acționarilor care să dispună altceva, motiv pentru care înlocuirea formală a lui J.T. cu D.I., care a dat împuternicire pentru a fi semnat contractul în cauză, nu are suport legal. Instanțele nu au ținut cont de motivele pe care reclamanta le-a invocat cu privire la modul de funcționare al consiliului de administrație în sensul că deși hotărârile se iau cu majoritatea absolută a membrilor, doi din cei trei membrii au declarat că nu au împuternicit pe nimeni, nici pe D.I., cu semnarea contractului. Nu a existat un mandat special pentru semnarea contractului, cerut de art. 1536 C. civ., iar împuternicirea prezentată în fața instanței, apărută după decesul lui D.I.

nu poate ține locul unui mandat. Instanța de apel a considerat că persoana semnatară a contractului de cesiune face parte din categoria directorilor executivi deși la dosar nu există acte din care să rezulte că membrii consiliului de administrație au încredințat o parte din atribuțiile de conducere directorilor executivi și cine sunt acești directori iar E.M.P. este doar Sucursala a C.N.H. – Petroșani, fără personalitate juridică și care deși are conducere proprie nu poate semna acte decât în baza unei delegații de competență care nu a existat. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare. Instanța de apel a reținut în mod corect calitatea lui D.I.

de membru al consiliului de administrație al reclamantei-recurente conform certificatului de înscriere de mențiuni nr. 17652 din 17 decembrie 2002 emis de O.R.C. Hunedoara și de director general conform dispoziției nr. 14 din 24 martie 2003 a Consiliului de administrație și mențiunilor din caietul de sarcini al acestuia la poziția 109 - 110 și că în această calitate a împuternicit-o pe O.C., director economic, să semneze, în numele și pe seama societății, contractul de cesiune. Corect se reține și că D.I.

participa la adunările generale ale acționarilor în calitate de director general și președinte al consiliului de administrație, calitate în care, în conformitate cu prevederile art. 147 din Legea nr. 31/1990, dar și cu ale art. 1532 – art. 1559 C. civ., a împuternicit-o pe O.C., director economic să semneze contractul, întrucât prevederile legale menționate dădeau posibilitatea încredințării operațiunilor societății unuia sau mai multor directori executivi, categoric din care face parte și O.C. Faptul că ulterior, după schimbarea consiliului de administrație, D.I. și-a dat demisia din funcția de director general și a întocmit notificarea aflată la dosar, nu atrage nulitatea contractului de cesiune, din moment ce, anterior, la data semnării contractului mandatarul semnatar a fost legal numit.

Este de menționat că prezentul contract de cesiune de creanță a mai făcut obiectul examinării de către instanțele de judecată. Astfel, prin sentința nr. 76/2005 a Tribunalului Hunedoara și decizia nr. 101/2005 a Curții de Apel Alba-Iulia, irevocabilă, E.M.P. a fost obligată la plata debitului de 1.449.250.000 lei (Rol) în favoarea SC G. SA Aninoasa, instanța invocând art. 969 C. civ. și reținând că nu s-a respectat obligația contractuală prevăzută în contractul de cesiune de creanță. Față de cele de mai sus, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.C.P.M. SA Petroșani împotriva deciziei nr. 103 din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Alba-Iulia, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 martie 2007.