ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta
SC G. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.449.250.000 lei,
creanță pe care a dobândit-o prin contractul de cesiune de creanță din 14
octombrie 2003 de la SC I.C.P.M. SA Petroșani în contradictoriu cu care a
solicitat să se pronunțe hotărârea.
Tribunalul Hunedoara, secția
comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 76 din 26 ianuarie
2005 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâta E.M.P.
la plata sumei de 1.449.250.000 lei, conform contractului de cesiune reținând
neexecutarea obligației de plată de către aceasta deși prin procesul verbal
încheiat la 18 august 2004 ea recunoaște existența contractului de cesiune.
Prin decizia nr. 101 din 6 mai 2005,
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială a admis apelul declarat de pârâta
SC I.C.P.M. SA Petroșani, a schimbat în parte sentința apelată și a respins
acțiunea reclamantei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin
aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta E.M.P.
Criticile apelantei – pârâte SC
I.C.P.M. SA Petroșani cu privire la neefectuarea în ce o privește a procedurii
concilierii prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ. s-au apreciat ca
întemeiate, situație în raport de care nu s-a mai impus examinarea celorlalte
motive de apel formulate de această apelantă.
În ce o privește pe apelanta E.M.P.,
criticile acesteia privind inopozabilitatea contractului de cesiune și a
eliberării prin plată către creditoarea cedentă SC I.C.P.M. SA Petroșani nu au
fost primite de instanța de apel în lipsa unei cereri reconvenționale pentru
anularea contractului de cesiune acesta, de altfel, fiind încheiat cu
respectarea prevederilor art. 1393 C. civ.
Decizia instanței de apel, a fost
atacată cu recurs de ambele pârâte.
Recurenta – pârâtă E.M.P. critică
decizia pentru nelegalitate fără a face însă trimitere la motivele prevăzute de
art. 304 C. proc. civ., arătând că în mod greșit s-a apreciat că procedura de
conciliere este îndeplinită conform art. 720
1
C. proc. civ.,
deoarece procesul verbal de conciliere semnat de delegatul E.M.P. nu poartă
viza directorului unității, nu a fost ștampilat și înregistrat la unitate.
Recurenta – pârâtă SC I.C.P.M. SA
Petroșani, la rândul său, critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304
pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. arătând că:
- în mod greșit instanța de apel
verificând îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 720
1
C. proc.
civ., n-a analizat și fondul cauzei, anume validitatea contractului de cesiune
de creanță.
- contractul de cesiune fiind un
contract tripartit, acesta presupune o singură procedură de conciliere care
implică existența celor trei părți în același timp, situație în care nu se
poate reține că față de E.M.P. procedura nu s-a realizat;
- pârâta E.M.P. este doar sucursală,
funcționând pe baza delegării de competență, personalitate juridică având C.N.M.
Petroșani, iar condiția notificării debitului cedat nu a fost respectată.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta
SC G. SA a solicitat respingerea recursurilor, arătând că a procedat la
concilierea directă conform art. 720
1
C. proc. civ.
Recursurile nu sunt fondate.
I. Cu privire la recursul declarat
de pârâta E.M.P. se constată critica neîntemeiată deoarece în mod corect
instanța de apel a reținut ca fiind realizată procedura de conciliere cu
această parte, de vreme ce procesul verbal de conciliere a fost semnat de
delegatul V.M. contabil șef, fiind fără relevanță din perspectiva prevederilor art.
720
1
C. proc. civ., că el nu a fost înregistrat și ștampilat la
sediul unității, răspunderea, dacă se constată, fiind de altă natură.
II. Cu privire la recursul declarat
de pârâta SC I.C.P.M. SA Petroșani se constată, de asemenea, ca fiind nefondate
criticile formulate.
Astfel, instanța de apel,
soluționând apelul pe o excepție, a neîndeplinirii procedurii prealabile, pe
care a găsit-o întemeiată, a făcut aplicarea art. 137 C. proc. civ. motiv
pentru care nu a mai analizat criticile de fond vizând validitatea contractului
de cesiune, susținerea recurentei neputând fi primită.
Cea de a doua critică, privind
îndeplinirea procedurii prealabile față de pârâta E.M.P. nu poate fi nici ea
primită întrucât pe de o parte, s-a constituit în motiv de recurs al pârâtei în
cauză, iar pe de altă parte, chiar în prezența unui contract tripartit
îndeplinirea procedurii de conciliere se analizează față de fiecare pârâtă în
parte.
Din verificarea motivelor de apel
se constată că recurenta nu a invocat în fața instanței de apel excepția lipsei
calității procesual pasive a pârâtei E.M.P. și ca atare nici critica cu acest
obiect nu poate fi analizată omisso medio în recurs. În altă ordine de idei
chiar recurenta susține că E.M.P., sucursală, funcționează pe baza delegării de
competență.
III. Față de cele ce preced, Înalta
Curte va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de pârâții SC I.C.P.M. SA Petroșani și E.M.P., împotriva deciziei
civile nr. 101/ A din 6 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială
și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 ianuarie 2006.