ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la 31 august 2001creditoarea S.C. G.I. S.A. Petroșani a
solicitat emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea C.N.H. să fie obligată
să-i plătească suma de 22.762.827.925 lei reprezentând contravaloare marfă
livrată, suma actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății
efective.
Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios
administrativ, prin sentința nr. 1488 pronunțată la 27 septembrie 2001 a admis
în parte cererea formulată de creditoarea S.C. G.I. S.A. Petroșani și în
consecință somează pe debitor să plătească creditorului suma de 22.658.586.607
lei reprezentând contravaloare marfă reactualizată în raport cu rata inflației
la data plății efective în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a
prezentei ordonanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că
în baza înscrisurilor depuse suma de 22.658.586.607 lei este certă, lichidă și
exigibilă fiind recunoscută și de către debitoare astfel că sunt îndeplinite
cerințele art. 1 și următoarele din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației
de plată.
Împotriva acestei sentințe pârâta debitoare a
formulat acțiune în anulare conform prevederilor art. 8 din O.G. nr. 5/2001
solicitând anularea sentinței și pe fondul cauzei respingerea cererii
creditoarei.
În motivarea acțiunii în anulare astfel cum a
fost precizată la data de 8 martie 2002, pârâta debitoare arată că a achitat
suma totală de 22.658.586.607 lei la care a fost obligată, conform eșalonării
stabilite de comun acord cu creditorul prin contractul de tranzacție încheiat
la data de 29 noiembrie 2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios
administrativ, prin sentința nr. 59 din 29 martie 2002 a respins acțiunea în
anulare formulată de pârâtă cu motivarea că aceasta nu a contestat cuantumul
sumei stabilite în ordonanța emisă de prima instanță iar faptul că pârâta a
achitat aproape în totalitate suma datorată nu este motiv de anulare a
hotărârii primei instanțe.
Cu petiția înregistrată la data de 5 iunie 2002,
pârâta debitoare C.N.H. S.A. Petroșani a declarat recurs solicitând admiterea
recursului, modificarea sentinței nr. 59 din 29 martie 2002 pronunțată de
Curtea de Apel Alba Iulia în sensul anulării în totalitate a ordonanței de
plată.
Prin motivele de recurs formulate pârâta debitoare
arată că instanța în motivarea sentinței recurate invocă nejustificat, că nu
sunt motive de anulare faptul că pârâta-debitoare nu a contestat cuantumul
sumei stabilită în ordonanța emisă de prima instanță cât și faptul că pârâta a
achitat aproape în totalitate suma datorată.
Recurenta mai arată că instanța ar fi trebuit să
ia act de înțelegerea părților asupra plăților, consemnată în contractul de
tranzacție nr. 4143 din 29 noiembrie 2001, conform prevederilor art. 5 din O.G.
nr. 5/2001. Plata făcută de C.N.H. SA este o plată valabilă, care a stins în
parte obligația de plată față de creditoare, neluarea în considerare a acestei
plăți putând să ducă la repetarea plății în cazul în care creditorul ar pune în
executare ordonanța.
Analizând motivele de recurs invocate în raport
de actele și lucrările aflate la dosar se constată că acestea sunt întemeiate.
Astfel, între părțile în litigiu a existat și un
ordin de compensare a datoriilor.
Apoi, la data de 29 noiembrie 2001 părțile au
încheiat contractul de tranzacție nr. 4143, în vederea preîntâmpinării unor
litigii și stingerea litigiilor care au drept obiect următoarele:
contravaloarea mărfii livrate și neplătite, care a făcut obiectul dosarelor nr.
5391 și 5394/2001 ale Tribunalului Hunedoara și acțiunile în anulare împotriva
somațiilor de plată ce se vor judeca la Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel
Alba Iulia.
Cu toate că pârâta debitoare prin precizarea la
acțiunea în anulare, înregistrată la 7 martie 2002 menționează că a achitat
suma la care a fost obligată prin sentința nr. 1488 din 27 septembrie 2001
potrivit eșalonării stabilită cu creditoarea prin contractul de tranzacție iar
reclamanta creditoare prin adresa nr. 837 din 29 martie 2002 depusă la
instanță, confirmă că ulterior emiterii somației de plată debitoarea a achitat
cea mai mare parte a sumei, instanța în mod greșit respinge acțiunea în anulare
formulată de pârâtă.
Față de faptul că părțile și-au reeșalonat
datoriile deci acestea nu mai erau scadente și faptul că au fost achitate aproape
în totalitate sumele datorate (cum a reținut și instanța care a judecat
acțiunea în anulare) în mod greșit a fost respinsă acțiunea în anulare
formulată de pârâta debitoare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312
alin. (2) C. proc. civ. va fi admis recursul declarat de pârâtă, va fi
modificată sentința atacată în sensul că va admite acțiunea în anulare
formulată de pârâta debitoare împotriva sentinței nr. 1488 din 27 septembrie
2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o schimbă în tot și respinge cererea
reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.N.H. S.A. Petroșani
împotriva sentinței nr. 59 din 29 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia,
secția comercială și contencios administrativ.
Modifică sentința atacată în sensul că admite
acțiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva sentinței nr. 1488 din 27
septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o schimbă în tot și respinge
cererea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6
noiembrie 2003.