ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 31 august 2001creditoarea S.C. G.I. S.A. Petroșani a solicitat emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea C.N.H. să fie obligată să-i plătească suma de 22.762.827.925 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, suma actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 1488 pronunțată la 27 septembrie 2001 a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. G.I. S.A. Petroșani și în consecință somează pe debitor să plătească creditorului suma de 22.658.586.607 lei reprezentând contravaloare marfă reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei ordonanțe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că în baza înscrisurilor depuse suma de 22.658.586.607 lei este certă, lichidă și exigibilă fiind recunoscută și de către debitoare astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 și următoarele din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. Împotriva acestei sentințe pârâta debitoare a formulat acțiune în anulare conform prevederilor art. 8 din O.G. nr. 5/2001 solicitând anularea sentinței și pe fondul cauzei respingerea cererii creditoarei.

În motivarea acțiunii în anulare astfel cum a fost precizată la data de 8 martie 2002, pârâta debitoare arată că a achitat suma totală de 22.658.586.607 lei la care a fost obligată, conform eșalonării stabilite de comun acord cu creditorul prin contractul de tranzacție încheiat la data de 29 noiembrie 2001. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 59 din 29 martie 2002 a respins acțiunea în anulare formulată de pârâtă cu motivarea că aceasta nu a contestat cuantumul sumei stabilite în ordonanța emisă de prima instanță iar faptul că pârâta a achitat aproape în totalitate suma datorată nu este motiv de anulare a hotărârii primei instanțe. Cu petiția înregistrată la data de 5 iunie 2002, pârâta debitoare C.N.H.

S.A. Petroșani a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 59 din 29 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în sensul anulării în totalitate a ordonanței de plată. Prin motivele de recurs formulate pârâta debitoare arată că instanța în motivarea sentinței recurate invocă nejustificat, că nu sunt motive de anulare faptul că pârâta-debitoare nu a contestat cuantumul sumei stabilită în ordonanța emisă de prima instanță cât și faptul că pârâta a achitat aproape în totalitate suma datorată. Recurenta mai arată că instanța ar fi trebuit să ia act de înțelegerea părților asupra plăților, consemnată în contractul de tranzacție nr. 4143 din 29 noiembrie 2001, conform prevederilor art. 5 din O.G.

nr. 5/2001. Plata făcută de C.N.H. SA este o plată valabilă, care a stins în parte obligația de plată față de creditoare, neluarea în considerare a acestei plăți putând să ducă la repetarea plății în cazul în care creditorul ar pune în executare ordonanța. Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele și lucrările aflate la dosar se constată că acestea sunt întemeiate. Astfel, între părțile în litigiu a existat și un ordin de compensare a datoriilor. Apoi, la data de 29 noiembrie 2001 părțile au încheiat contractul de tranzacție nr. 4143, în vederea preîntâmpinării unor litigii și stingerea litigiilor care au drept obiect următoarele: contravaloarea mărfii livrate și neplătite, care a făcut obiectul dosarelor nr. 5391 și 5394/2001 ale Tribunalului Hunedoara și acțiunile în anulare împotriva somațiilor de plată ce se vor judeca la Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia.

Cu toate că pârâta debitoare prin precizarea la acțiunea în anulare, înregistrată la 7 martie 2002 menționează că a achitat suma la care a fost obligată prin sentința nr. 1488 din 27 septembrie 2001 potrivit eșalonării stabilită cu creditoarea prin contractul de tranzacție iar reclamanta creditoare prin adresa nr. 837 din 29 martie 2002 depusă la instanță, confirmă că ulterior emiterii somației de plată debitoarea a achitat cea mai mare parte a sumei, instanța în mod greșit respinge acțiunea în anulare formulată de pârâtă. Față de faptul că părțile și-au reeșalonat datoriile deci acestea nu mai erau scadente și faptul că au fost achitate aproape în totalitate sumele datorate (cum a reținut și instanța care a judecat acțiunea în anulare) în mod greșit a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de pârâta debitoare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va fi admis recursul declarat de pârâtă, va fi modificată sentința atacată în sensul că va admite acțiunea în anulare formulată de pârâta debitoare împotriva sentinței nr. 1488 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o schimbă în tot și respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta C.N.H. S.A. Petroșani împotriva sentinței nr. 59 din 29 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva sentinței nr. 1488 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o schimbă în tot și respinge cererea reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 noiembrie 2003.