ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința civilă nr. 1523 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL Galați în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Galați și în consecință a constatat perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului cu destinație comercială situat în Galați, intervenită între pârâta SC A. SA în calitate de vânzător și reclamanta SC I.E. SRL în calitate de cumpărător, la prețul de 1.086.000.000 lei, dispunând ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat, la data de 28 iulie 1998, un contract de leasing imobiliar cu privire la folosința spațiului comercial susmenționat, pe o perioadă de trei ani, pârâta, locator, obligându-se, conform clauzei înscrise la art. 3 lit. d) din contract, să transmită utilizatorului, la expirarea duratei contractului, dreptul de proprietate asupra bunului; reține totodată tribunalul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de leasing achitând integral prețul imobilului, contex în care prin sentința civilă nr. 804 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă și irevocabilă la 5 mai 2004, reclamanta a fost obligată să încheie cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare pentru spațiul în litigiu, obligație pe care pârâta a refuzat să o respecte în mod neîntemeiat.

II. Împotriva acestei sentințe pârâta SC A. SA a formulat apel prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2005, susținând, în esență, că hotărârea pronunțată este rezultatul stabilirii unei situații de fapt greșite, neconfirmate de probele administrate care atestă indubutabil faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit la timp și integral obligațiile asumate prin contractul de leasing, de plată a ratelor lunare indexate cu indicele de inflație, plus TVA.

Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 132/ A din 17 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă, și a schimbat în tot sentința fondului, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu motivarea că prin decizia civilă nr. 32/ R din 16 ianuarie 2004 irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. 792/2002, a fost finalizat litigiul purtat între aceleași părți, în sensul respingerii cererii reclamantei de obligare a pârâtei la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la bunul ce a făcut obiectul leasingului ipoteză în care operează autoritatea de lucru judecat. III. Decizia nr. 1321 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați a fost casată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2977 din 17 octombrie 2006, urmare admiterii recursului declarat de reclamanta SC I.E.

SRL împotriva acestei hotărâri. Instanța de recurs a statuat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., pentru a reține existența autorității de lucru judecat, nefiind identitate de obiect între prezenta cauză și cea finalizată prin decizia nr. 328 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. IV. În rejudecare, prin decizia nr. 20 din 19 martie 2008 Curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă. Instanța de control judiciar a confirmat ca legală și temeinică sentința fondului sub aspectul stabilirii situației de fapt și aplicării dispozițiilor legale incidente, constatând că reclamanta și-a achitat integral obligațiile asumate prin contractul de leasing, aspect recunoscut de pârâtă potrivit adresei nr. 2185 din 8 octombrie 2001 emisă ca răspuns la solicitarea reclamantei de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare.

V. Împotriva deciziei nr. 20 din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, pârâta SC A. SA a declarat recurs la data de 22 mai 2008 solicitând în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, și în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii introductive formulată de reclamantă. Recurenta a susținut prin cererea de recurs că instanța de apel investită cu rejudecarea căii de atac nu a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată prin motivele de apel, autoritate conferită de decizia nr. 32/A/2004 a Curții de Apel Galați. Potrivit recurentei soluția adoptată de instanță este nelegală deoarece dispozițiile art. 1295 și 1306 C. civ., invocate de reclamantă ca temei al cererii nu au incidență în cauză, contractul de leasing imobiliar încheiat de părți fiind supus legislației speciale referitoare la privatizarea societăților comerciale, respectiv O.U.G.

nr. 88/1997 și H.G. nr. 577/2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, dispoziții care obligau utilizatorul să achite în întregime prețul și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în termen de 10 zile de la expirarea contractului de leasing. Recurenta și-a întemeiat în drept criticile susmenționate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. VI. În cursul judecării recursului recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1295, 1306, 1200 și 1201 C. civ., susținând că aceste dispoziții contravin legii fundamentale Constituția României. Prin încheierea din data de 3 aprilie 2009, Înalta Curte a dispus sesizarea Curții Constituționale în temeiul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 republicată în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost motivată de recurent.

Prin decizia nr. 1064 din data de 14 iulie 2009, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor indicate de inițiatorul excepției, constatând că excepția, astfel cum a fost motivată nu poate fi analizată ca o veritabilă critică de neconstituționalitate, susținerile autorului excepției vizând mai mult modalitatea de aplicare a unui text de lege la speța dedusă judecății. Asupra recursului. VII. Înalta Curte, verificând în cadrul contractului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.

1. Sub un prim aspect, Curtea observă că deși recurentul și-a întemeiat în drept recursul pe patru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 (când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut), pct. 7 (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii), pct. 8 (când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia) și pct. 9 (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea legii), nu dezvoltă separat fiecare motiv invocat așa cum obligă dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității cererii, astfel că indicarea generică a celor patru motive conferă cereri un caracter mai mult formal, distinct de nerespectarea prevederilor art. 302 C. proc.

civ., sus-menționate. 2. În raport de susținerile recurentului, Curtea apreciază că acestea pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a legii, ipoteză din perspectiva căreia se vor analiza în cele ce urmează. 3. Referitor la excepția autorității de lucru judecat conferită de decizia nr. 32/A/2004 a Curții de Apel Galați pronunțată într-un litigiu soluționat anterior între aceleași părți, chestiunea a fost tranșată irevocabil prin decizia de casare nr. 2977 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 17 octombrie 2006, în prezenta cauză cu ocazia primului ciclu procesual derulat, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Or, potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Așa fiind, excepția autorității de lucru judecat nu mai poate fi repusă în discuție după dezlegarea ei de instanța de casare, sub acest aspect, argumentele recurentului în sensul încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1201 C. civ., neavând fundament legal. 4. În cauză, obiectul disputei nu l-a constituit temeiul în baza căruia s-a încheiat de către părți contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, astfel că referirea recurentei la dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 este fără relevanță juridică, și, de altfel reclamanta intimată nu contestă că încheierea contractului de leasing s-a făcut în conformitate cu acest act normativ.

Obiectul acțiunii l-a constituit valorificarea de către reclamanta intimată a drepturilor conferite prin contract, statuate în clauza înscrisă la art. 3 de a i se transmite la expirarea contractului dreptul de proprietate asupra bunului imobiliar. În cauză atât prima instanță, cât și instanța de apel în calea de atac devolutivă au stabilit sub aspectul situației de fapt că reclamanta intimată și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contract, achitând contravaloarea activului. Cum potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părți, soluția adoptată în cauză nu este susceptibilă de critică sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii.

Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța fondului și confirmată de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale susmenționate de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca nefondat, recurenta, ca parte căzută în pretenții urmând a fi obligată în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata către intimată a cheltuielilor de judecată efectuate de această parte în recurs cheltuieli reprezentând plata onorariului de avocat care i-a asigurat asistența juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA GALAȚI împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială. Obligă recurenta A. SA GALAȚI la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC I.E. SRL GALAȚI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.