ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința civilă nr. 1523 din 14

decembrie 2004, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.E.

SRL Galați în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Galați și în consecință a

constatat perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului cu destinație comercială

situat în Galați, intervenită între pârâta SC A. SA în calitate de vânzător și

reclamanta SC I.E. SRL în calitate de cumpărător, la prețul de 1.086.000.000

lei, dispunând ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

că între părți s-a încheiat, la data de 28 iulie 1998, un contract de leasing

imobiliar cu privire la folosința spațiului comercial susmenționat, pe o

perioadă de trei ani, pârâta, locator, obligându-se, conform clauzei înscrise

la art. 3 lit. d) din contract, să transmită utilizatorului, la expirarea

duratei contractului, dreptul de proprietate asupra bunului; reține totodată

tribunalul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de

leasing achitând integral prețul imobilului, contex în care prin sentința

civilă nr. 804 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă și

irevocabilă la 5 mai 2004, reclamanta a fost obligată să încheie cu pârâta

contractul de vânzare-cumpărare pentru spațiul în litigiu, obligație pe care

pârâta a refuzat să o respecte în mod neîntemeiat.

II. Împotriva acestei sentințe pârâta SC A.

SA a formulat apel prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2005,

susținând, în esență, că hotărârea pronunțată este rezultatul stabilirii unei

situații de fapt greșite, neconfirmate de probele administrate care atestă

indubutabil faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit la timp și integral

obligațiile asumate prin contractul de leasing, de plată a ratelor lunare

indexate cu indicele de inflație, plus TVA.

Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 132/

A din 17 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă, și a schimbat în

tot sentința fondului, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu motivarea

că prin decizia civilă nr. 32/ R din 16 ianuarie 2004 irevocabilă, pronunțată în

dosarul nr. 792/2002, a fost finalizat litigiul purtat între aceleași părți, în

sensul respingerii cererii reclamantei de obligare a pârâtei la perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare cu privire la bunul ce a făcut obiectul

leasingului ipoteză în care operează autoritatea de lucru judecat.

III. Decizia nr. 1321 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați a fost casată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, de Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2977 din 17 octombrie 2006, urmare

admiterii recursului declarat de reclamanta SC I.E. SRL împotriva acestei

hotărâri.

Instanța de recurs a statuat că nu sunt

îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., pentru a reține

existența autorității de lucru judecat, nefiind identitate de obiect între

prezenta cauză și cea finalizată prin decizia nr. 328 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

IV. În rejudecare, prin decizia nr. 20 din 19

martie 2008 Curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

Instanța de control judiciar a confirmat ca

legală și temeinică sentința fondului sub aspectul stabilirii situației de fapt

și aplicării dispozițiilor legale incidente, constatând că reclamanta și-a achitat

integral obligațiile asumate prin contractul de leasing, aspect recunoscut de

pârâtă potrivit adresei nr. 2185 din 8 octombrie 2001 emisă ca răspuns la

solicitarea reclamantei de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare.

V. Împotriva deciziei nr. 20 din 19 martie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, pârâta SC A. SA a declarat recurs la

data de 22 mai 2008 solicitând în principal casarea hotărârii cu trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de apel, și în subsidiar modificarea deciziei în

sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii introductive formulată de

reclamantă.

Recurenta a susținut prin cererea de recurs

că instanța de apel investită cu rejudecarea căii de atac nu a pus în discuție

excepția autorității de lucru judecat invocată prin motivele de apel,

autoritate conferită de decizia nr. 32/A/2004 a Curții de Apel Galați.

Potrivit recurentei soluția adoptată de instanță

este nelegală deoarece dispozițiile art. 1295 și 1306 C. civ., invocate de

reclamantă ca temei al cererii nu au incidență în cauză, contractul de leasing

imobiliar încheiat de părți fiind supus legislației speciale referitoare la

privatizarea societăților comerciale, respectiv O.U.G. nr. 88/1997 și H.G. nr. 577/2002

privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, dispoziții care

obligau utilizatorul să achite în întregime prețul și să încheie contractul de

vânzare-cumpărare în termen de 10 zile de la expirarea contractului de leasing.

Recurenta și-a întemeiat în drept criticile

susmenționate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

VI. În cursul judecării recursului recurenta

a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1295, 1306,

1200 și 1201 C. civ., susținând că aceste dispoziții contravin legii

fundamentale Constituția României.

Prin încheierea din data de 3 aprilie 2009,

Înalta Curte a dispus sesizarea Curții Constituționale în temeiul art. 29 alin.

(2) din Legea nr. 47/1992 republicată în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate astfel cum a fost motivată de recurent.

Prin decizia nr. 1064 din data de 14 iulie

2009, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor indicate de inițiatorul excepției,

constatând că excepția, astfel cum a fost motivată nu poate fi analizată ca o veritabilă

critică de neconstituționalitate, susținerile autorului excepției vizând mai

mult modalitatea de aplicare a unui text de lege la speța dedusă judecății.

Asupra recursului.

VII. Înalta Curte, verificând în cadrul

contractului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate,

constată că recursul este nefondat.

recurentul și-a întemeiat în drept recursul pe patru motive de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 6 (când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea

ce nu s-a cerut), pct. 7 (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive contradictorii), pct. 8 (când instanța interpretând greșit

actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic

al acestuia) și pct. 9 (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea legii), nu dezvoltă separat fiecare motiv invocat așa

cum obligă dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ., sub sancțiunea

nulității cererii, astfel că indicarea generică a celor patru motive conferă

cereri un caracter mai mult formal, distinct de nerespectarea prevederilor art.

302 C. proc. civ., sus-menționate.

Curtea apreciază că acestea pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a legii, ipoteză din perspectiva

căreia se vor analiza în cele ce urmează.

judecat conferită de decizia nr. 32/A/2004 a Curții de Apel Galați pronunțată

într-un litigiu soluționat anterior între aceleași părți, chestiunea a fost

tranșată irevocabil prin decizia de casare nr. 2977 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, la data de 17 octombrie 2006, în prezenta cauză cu ocazia

primului ciclu procesual derulat, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1201 C. civ.

Or, potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz

de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate

sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Așa fiind, excepția autorității de lucru judecat

nu mai poate fi repusă în discuție după dezlegarea ei de instanța de casare,

sub acest aspect, argumentele recurentului în sensul încălcării de către

instanța de apel a dispozițiilor art. 1201 C. civ., neavând fundament legal.

temeiul în baza căruia s-a încheiat de către părți contractul de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, astfel că referirea recurentei la

dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 este fără relevanță juridică, și, de altfel

reclamanta intimată nu contestă că încheierea contractului de leasing s-a făcut

în conformitate cu acest act normativ.

Obiectul acțiunii l-a constituit valorificarea

de către reclamanta intimată a drepturilor conferite prin contract, statuate în

clauza înscrisă la art. 3 de a i se transmite la expirarea contractului dreptul

de proprietate asupra bunului imobiliar.

În cauză atât prima instanță, cât și instanța

de apel în calea de atac devolutivă au stabilit sub aspectul situației de fapt că

reclamanta intimată și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contract,

achitând contravaloarea activului.

Cum potrivit art. 969 C. civ., convențiile

legal făcute au putere de lege între părți, soluția adoptată în cauză nu este

susceptibilă de critică sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii.

Altfel spus, situația de fapt stabilită de

instanța fondului și confirmată de instanța de apel, constituie o premisă care

nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat

pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a

dispozițiilor legale susmenționate de natură să impună casarea sau modificarea

soluției adoptate.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul

recurs, ca nefondat, recurenta, ca parte căzută în pretenții urmând a fi

obligată în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata către intimată a cheltuielilor

de judecată efectuate de această parte în recurs cheltuieli reprezentând plata

onorariului de avocat care i-a asigurat asistența juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC A. SA GALAȚI împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială.

Obligă recurenta A. SA GALAȚI  la plata sumei

de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC I.E. SRL GALAȚI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2009.