ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2911/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea adresată instanței la

29 iunie 1998, reclamanta SC R.O. SRL Galați a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâta SCM.E. SA Galați, să fie transformat contractul de locație de gestiune în

contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. De asemenea, s-a

solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra investițiilor

efectuate la imobil și să fie obligată pârâta să nu tulbure folosința spațiului

de către reclamantă până la soluționarea definitivă a litigiului.

Prin sentința civilă nr. 179 din 26 februarie

1999, Tribunalul Galați a admis acțiunea, așa cum a fost formulată, instituind

și un drept de retenție în favoarea reclamantei.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 342/A din 30 iunie 1999, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința

tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că nu au fost analizate

apărările pârâtei și nu a fost motivată cererea reconvențională.

Recursul declarat de aceeași parte a

fost admis de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3065 din 8 iunie

2000, iar decizia atacată a fost casată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.

S-a reținut că, având în vedere

caracterul devolutiv al apelului, Curtea nu se afla în vreunul din cazurile limitativ

prevăzute de lege, care să atragă desființarea sentinței.

Prin decizia civilă nr. 31 din 14

august 2002, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat

sentința în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de transformare

a contractului de locație de gestiune în contract de leasing imobiliar,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

a reținut că, neexistând acordul părților pentru încheierea contractului,

instanța nu se putea substitui voinței acestora.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs reclamanta SC R.O. SRL Galați, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală.

Astfel, s-a susținut că legislația

privatizării, respectiv, art. 74 din O.G. nr. 15/1997; art. 9 lit. c) din O.G. nr.

37/1997 și art. 99 din H.G. nr. 457/1997, prevede imperativ că cei care aveau locație

de gestiune asupra spațiilor comerciale pot opta pentru transformarea lor prin novație.

O altă critică se referă la faptul

că, în mod greșit, instanța a reținut existența numai a unui acord de principiu,

prin hotărârea A.G.A. nr. 37 din 3 decembrie 1997.

Printr-un alt motiv de recurs, s-a susținut

că, dacă actele normative, mai sus arătate, n-ar fi existat la momentul

formulării cererii către pârâtă, sunt incidente dispozițiilor art. 942 și 948 C.

civ., atâta vreme cât exista consimțământul părților.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Actele normative invocate în materie

de privatizare, respectiv, O.G. nr. 15/1997, O.G. nr. 37/1997 și H.G. nr. 457/1997

nu prevăd imperativ modalitatea de transformare, prin novație, a contractului de

locație de gestiune în contract de leasing cu clauză fermă de cumpărare, atâta vreme

cât se arată că: „Persoanele fizice și juridice, care au încheiat contract de

locație de gestiune a unor active cu o societate comercială, pot opta, cu aprobarea

F.P.S., pentru transformarea, prin novație, în contract de leasing imobiliar cu

clauză fermă de cumpărare”.

Din textul mai sus citat rezultă că prevederile

H.G. nr. 457/1997 reglementează posibilitatea societății comerciale cu capital

majoritar de stat de a transforma contractul de închiriere în contract de leasing,

deoarece numai astfel poate fi justificat acordul (F.P.S) A.P.A.P.S.

Cât privește acordul părților, din hotărârea

A.G.E.A. rezultă că a existat un acord de principiu pentru începerea

procedurilor necesare, contractul urmând să se încheie prin negociere directă, conform

H.G. nr. 55/1998.

Cum aceste proceduri prealabile nu

au mai avut loc, acordul de principiu nu s-a materializat în unul definitiv,

care să reprezinte consimțământ valabil la încheierea contractului de leasing imobiliar.

În aceste condiții, nu se poate susține

incidența dispozițiilor art. 942 și 948 C. civ., în conformitate cu care, pentru

constituirea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, este necesară întrunirea

acordului de voință al părților.

Prin urmare, corect a reținut instanța

de apel că lipsa consimțământului nu poate fi suplinită.

Reținând astfel, că decizia recurată

este temeinică și legală, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC R.O. SRL Galați împotriva deciziei nr. 31/A

din 14 august 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 4 iunie 2003.