ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3995/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamanta SC M.T. SRL Brăila a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA București și A.V.A.S., să

se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de leasing

cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare, încheiat între reclamantă și pârâta

SC A. SA, având ca obiect spațiul situat în Brăila, str. Dorobanți.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a

precizat că ocupă spațiul în calitate de chiriaș și a efectuat numeroase

îmbunătățiri și investiții, cu acordul pârâtei SC A. SA.

Deși cererea de cumpărare a

spațiului a fost aprobată de pârâta SC A. SA în ședința din 9 octombrie 2002 a

Consiliului de Administrație, A.V.A.S. nu a dat nici un răspuns privind

vânzarea în leasing a imobilului, încălcând astfel prevederile art. 12 din

Legea 133/1999, motiv pentru care reclamanta solicită ca sumele achitate de la

data de 1 ianuarie 2003, după expirarea termenului de 90 de zile, să fie

considerate rate de leasing.

Inițial acțiunea a fost soluționată

de Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 490 din 26 mai 2004 însă această

sentință a fost anulată de Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 144

din 14 septembrie 2004, reținându-se cauza spre rejudecare având în vedere

precizarea de acțiune prin care se solicita obligarea pârâtei SC A. SA să

încheie contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare.

Rejudecând pe fond, Curtea de Apel

Galați, prin decizia civilă nr. 195 din 25 noiembrie 2004, a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei reținând că încheierea contractului de leasing

imobiliar nu se poate face decât prin negocierea directă a clauzelor contractuale,

a ratelor, a datei plății și a perioadei pentru care se încheie contractul, iar

instanța nu se poate substitui părților.

De altfel A.V.A.S. nu este

proprietar ci doar are calitatea de acționar în numele statului iar chiria este

diferită de rata de leasing, reclamanta folosind spațiul în baza unui contract

de închiriere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta invocând motive de recurs prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Se susține că termenul de închiriere

s-a prelungit până la 12 iulie 2003 și societatea a făcut investiții în valoare

de 423.577.000 lei.

Se mai arată că O.U.G. 88/1997 și

H.G. 577/2002 nu condiționează încheierea contractului de leasing de existența

avizului instituției publice ci numai de aprobarea Consiliului de

Administrație, acord care a fost dat conform adresei din 21 octombrie 2002.

Recurenta consideră că acordul A.V.A.S.

este doar un aviz care nu era nici obligatoriu și nici necesar.

În Legea 346/2004, art. 12 alin. (2)

se referă doar la întreprinderile mici și mijlocii, precizând că societățile

sau regiile sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la depunerea cererii

să încheie contractul de leasing.

Recursul reclamantei este nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanțele chiar dacă pot constata

că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru încheierea contractului de

leasing, potrivit art. 27 alin. (1) din O.U.G. 88/1997 și art. 12 alin. (2) din

Legea 133/1999, ele nu se pot substitui voinței părților în încheierea

contractului de leasing care trebuie negociat sub aspectul duratei,

redevențelor, datei plății acestora astfel cum a reținut corect Curtea de Apel

Galați.

Chiar existența aprobării

Consiliului de Administrație al SC A. SA nu acoperă aceste aspecte ca de altfel

nici caracterul obligatoriu al încheierii contractului de leasing prevăzut de art.

12 alin. (2) din Legea 346/2004.

Așa cum subliniază recurenta acordul

A.V.A.S. nu este obligatoriu dar aceasta nu echivalează cu realizarea acordului

de voință dintre părți.

Ceea ce se putea cere instanței era

doar obligarea pârâtelor să negocieze încheierea contractului însă aceasta nu

s-a cerut astfel că, în mod corect a fost respinsă acțiunea și se va respinge

și recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

reclamanta SC M.T. SRL Brăila, împotriva deciziei civile nr. 195 din 25

noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

29 iunie 2005.