ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4941/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4941/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 5 noiembrie 2003 la Tribunalul București, reclamanta SC

B.C. SRL București, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtelor A.P.A.P.S. București și SC T.A. SA București la

încheierea contractului de leasing imobiliar asupra imobilului situat în

București, str. Câmpineanca, în suprafață de 146 mp, conform hotărârii nr. 5/2001

și a procesului verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 și la plata de daune cominatorii

de 100.000 lei /zi până la finalizarea încheierii contractului de leasing

imobiliar.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în cursul anului 2001 a încheiat cu pârâta SC T.A. SA contractul de

asociere din 1 aprilie 2001, pentru spațiul situat în str. Câmpineanca, în

suprafață de 146 mp, solicitând încheierea unui contract de leasing imobiliar

asupra acestui spațiu.

La data de 6 iunie 2001 a fost

înregistrată la pârâta SC T.A. SA, hotărârea emisă în baza procesului verbal A.G.A.

din data de 6 iunie 2001 din care rezultă că s-a aprobat transformarea

contractului de asociere în contract de leasing imobiliar în beneficiul

reclamantei.

Reclamanta a mai arătat că a

întocmit dosarul necesar, a achitat taxele pentru evaluare cu O.P. din 24

octombrie 2001, aceste acte fiind înregistrate la pârâta A.P.A.P.S. la 23 iulie

2002, neprimind însă nici un răspuns. A mai menționat că a efectuat la imobilul

în cauză investiții de circa 200.000.000 lei.

În drept s-a invocat Legea nr. 31/1990,

art. 39, 40, 49 și 61 din Legea nr. 58/1991, privind privatizarea societăților

comerciale, O.U.G. nr. 20/2001, H.G. nr. 450/1999 și Legea nr. 91/1999.

Pârâta A.P.A.P.S. a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu își poate exercita dreptul

de proprietate decât asupra acțiunilor deținute de stat sau de autoritățile

publice locale și nu asupra bunurilor din patrimoniul societăților comerciale.

De asemeni, pârâta a învederat

instanței că deține în numele statului acțiuni reprezentând 86,2009 % din

capitalul social al SC T.A. SA și în această calitate de acționar majoritar,

și-a exprimat acordul la transformarea unor serii de contracte de asociere în

contracte de leasing imobiliar, printre care și cel încheiat de reclamantă cu

cealaltă pârâtă, cea care trebuie să aducă la îndeplinire hotărârea A.G.A.

fiind SC T.A. SA.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 3837 pronunțată la data de 18 martie 2004 a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. și a admis în

parte acțiunea reclamantei SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S.

București și SC T.A. SA obligând pârâtele să încheie cu reclamanta contractul

de leasing imobiliar privind imobilul situat în București, str. Câmpineanca, în

suprafață de 146 m.p.

A respins capătul de cerere privind

daunele cominatorii ca neîntemeiat.

A obligat pârâtele la plata

cheltuielilor de judecată în sumă totală de 174.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că A.P.A.P.S. a cesionat acțiunile statului la o dată ulterioară celei

la care și-a asumat obligativitatea transformării contractului de asociere în

contract de leasing imobiliar, astfel încât în raport și de dispozițiile

contractului de mandat special din 16 decembrie 2002, instanța a apreciat că

pârâta are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că prin hotărârea emisă în baza procesului verbal al A.G.A. a SC T.A. SA din 6

iunie 2001 s-a aprobat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/1999,

coroborate cu H.G. nr. 450/1999 și Legea nr. 91/1999, transformarea mai multor

contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar pentru mai multe

societăți printre care și societatea reclamantă, în art. 2 din această hotărâre

prevăzându-se că SC T.A. SA va aduce la îndeplinire această dispoziție.

Instanța de fond a mai reținut că

reclamanta a făcut dovada achitării taxelor de evaluare (O.P. din 24 octombrie

2001) și a întocmirii întregii documentații aferente acestui demers, fără însă

a primi vreun răspuns.

Împotriva sentinței pronunțată de

tribunal, pârâtele au formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate arătând în esență că:

- pârâta A.P.A.P.S. (devenită

A.V.A.S.) susține că nu are atribuții cu privire la bunurile mobile și imobile

ale societăților care au fost lichidate sau care există și în prezent, obiectul

prezentului litigiu purtându-se asupra unui imobil; astfel potrivit art. 20 alin.

(2) din Lega nr. 15/1990 „bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt

proprietatea acestora” conferindu-se astfel societăților comerciale un drept de

proprietate asupra tuturor bunurilor aflate în administrarea acestora:

- în raport de data de referință a

hotărârii A.G.A. de la SC T.A. SA, respectiv față de data de 6 iunie 2001,

menționează apelanta că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, A.P.A.P.S.

este o instituție de interes public, cu personalitate juridică, care acționează

pentru diminuarea implicării în economie a statului și a autorităților

administrației publice locale, prin vânzarea acțiunilor acestora;

- interpretând dispozițiile cuprinse

în H.G. nr. 450/1999, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 88/1997 modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, arată apelanta, se

poate observa că legiuitorul nu a conferit un caracter obligatoriu încheierii

unor astfel de contracte pe de o parte, iar pe de altă parte, acordul său este

necesar în calitate de acționar majoritar la societatea ale cărei active se

când;

- în calitate de acționar majoritar

al SC T.A. SA și-a exprimat acordul prin A.G.A. societății în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 și cu pct. 4.1 din H.G. nr.

450/1999, când s-a aprobat transformarea unor serii de contracte de asociere în

contracte de leasing imobiliar, printre acestea aflându-se și cel încheiat de

către reclamanta SC B.C. SRL cu pârâta SC T.A. SA;

- ulterior adoptării hotărârii a A.G.A.

a SC T.A. SA, prin care s-a aprobat transformarea unor contracte de asociere în

contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare la data de 25 noiembrie

2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, deci apelanta

consideră că instanța a trecut cu vederea acest aspect și anume faptul că la

data introducerii acțiunii SC T.A. SA nu mai era în portofoliul său, fiind

privatizată, motiv pentru care nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

24 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 potrivit căruia „societățile comerciale la

care statul sau o autoritate de administrației publice locale este acționar

majoritar pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar pentru active

aflate în proprietatea lor:”.

Pentru motivele invocate, apelanta A.V.A.S.

București a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în

sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și scoaterii A.V.A.S.

din cază.

Apelanta-pârâtă SC T.A. SA prin

apelul formulat, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că prin hotărârea A.G.A. a SC T.A. SA s-a aprobat de principiu

transformarea contractelor de asociere în participațiune a anumitor societăți

în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, urmând ca

ulterior acestei hotărâri să se vadă dacă societățile îndeplinesc condițiile

cerute de lege.

Astfel, arată apelanta, după

întocmirea raportului de evaluare s-a constatat că lucrările făcute de

intimata-reclamantă nu sunt investiții în înțelesul legii, astfel că

neîndeplinind condițiile legale, chiar dacă a existat o hotărâre A.G.A.,

aceasta nu putea fi pusă în aplicare.

Apelanta concluzionează susținând că

instanța a admis acțiunea fără a se pronunța și asupra îndeplinirii condițiilor

cerute de O.U.G. nr. 88/1997, în opinia sa fiind suficient că reclamanta a

achitat taxa pentru evaluare și întocmirea documentației aferente demersului.

Pentru motivele arătate,

apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și pe

fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia comercială nr. 594 din

2 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelurile declarate de pârâtă, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și

respingerii capătului unu de cerere față de A.V.A.S. ca fiind îndreptat

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca nefondat față de

SC T.A. SA București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că apelanta A.P.A.P.S. a fost acționarul majoritar al SC T.A. SA, a

avut ca scop privatizarea societății prin vânzarea pachetelor de acțiuni

deținute de stat la această societate, prin metodele prevăzute de lege și acest

fapt s-a împlinit prin încheierea la 25 noiembrie 2003 a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni. Deci apelanta A.P.A.P.S. și-a dat acordul pentru

cele hotărâre în A.G.A. și consemnate în hotărâre în calitate de acționar

majoritar la SC T.A. SA, nu de proprietar al activelor scoase la vânzare,

astfel că instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a

A.V.A.S. este fondată.

Cu privire la primul capăt de

cerere, instanța de apel a reținut că deși prin hotărârea SC T.A. SA s-a

aprobat transformarea contractelor imobiliare inclusiv pentru SC B.C. SRL,

aceasta trebuia să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 133/1999

și art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 așa cum a fost adoptată și completată prin

Legea nr. 99/1999, iar din economia de probe administrate în cauză nu rezultă

care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiții în

înțelesul legii.

În termen legal, reclamanta SC B.C.

SRL, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală.

Prin motivele de recurs invocate

reclamanta susține că:

- hotărârea recurată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină opinia instanței, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și

instanța nu s-a pronunțat pe o dovadă administrată în caută hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, pct. 10 art. 304 C. proc. civ.

Recurenta, în dezvoltarea motivelor

anterior precizate arată că instanța de apel în pronunțarea soluției de

admitere a apelurilor pârâtelor nu și-a exprimat în mod detaliat opinia,

apreciind doar că „din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care

sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiții în interesul

legii”.

Se menționează de către recurentă că

opinia instanței în sensul că nu s-au efectuat investiții nu este reală, deoarece

aceasta există conform raportului de evaluare efectuat de experții autorizați

ai SC T.A. SA, fiind achitate taxele de evaluare, iar acest raport de evaluare

a fost înregistrat la A.V.A.S.

Printr-un al doilea motiv de recurs

reclamanta susține că:

- hotărârea pronunțată este dată cu

aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În contextul acestui motiv,

recurenta susține că din următoarele prevederi legale: art. 24 din O.U.G. nr. 88/1997,

astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 99/1999 coroborat cu art.

1 O.U.G. nr. 296/2000, aprobată de Legea nr. 225/2001, rezultă cu certitudine

calitatea procesuală pasivă a intimatei A.V.A.S.

Recurenta mai menționează că în

conformitate cu procesul verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 rezultă că acțiunile

statului deținute /administrate de actuala A.V.A.S. nu erau cesionate la acea

dată (fapt ce rezultă și din contractul de mandat special din 16 decembrie 2002

pct. 3 și 4 din ordinea de zi) astfel încât nașterea obligației de transformare

a contractului de asociere în contract de leasing imobiliar este opozabilă

apelantei-pârâte A.V.A.S.

Pârâtele au depus la dosar

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A.V.A.S. București, prin

întâmpinarea depusă la data de 11 aprilie 2005, menționează în vederea

elucidării aspectelor privind calitatea procesuală pasivă a sa, că în cadrul

activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în procesul de

privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, nu are

calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci are doar

calitatea de acționar în numele statului.

Cu privire la fondul cauzei A.V.A.S.

arată că nu poate fi obligată la încheierea unui contract de leasing cu clauză

irevocabilă de vânzare, având în vedere că societatea SC T.A. SA a susținut în

esență că instanța de apel în mod corect a reținut că A.V.A.S. în calitate de

acționar majoritar la SC T.A. SA și-a dat acordul privind transformarea

contractelor de asociere în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare-cumpărare, iar nu în cea de proprietar a activului. Singura în

măsură a încheia contractul este SC T.A. SA în calitate de proprietar al

activului în temeiul art. 20 alin. (2) din Lega nr. 15/1990. Pârâta mai

menționează că la data promovării acțiunii SC T.A. SA era în curs de

privatizare, ceea ce s-a împlinit și în consecință A.V.A.S. nu mai este

acționar și nu poate fi obligat la perfectarea actului.

Recursul declarat de reclamantă este

fondat pentru următoarele considerente:

Analizând hotărârea atacată prin

prisma primei critici formulată în recurs cât și având în vedere actele și

lucrările aflate la dosar, Curtea apreciază că într-adevăr hotărârea nu este

motivată, instanța nu analizează explicit motivele pe care se sprijină soluția

dată reținând numai că din economia de probe administrate în cauză nu rezultă

care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiții în

înțelesul legii.

Instanța deși reține economia de

probe, nu dispune completarea acestora, neținând cont astfel de caracterul

devolutiv al apelului.

Trebuie menționat că instanța de

apel nu a stabilit corect nici situația de fapt.

În consecință, având în vedere că

motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile pct. 7 și 19 ale art. 304 C.

proc. civ., sunt întemeiate, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia

recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC B.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 594 din 2 noiembrie

2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2005.