ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4941/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 noiembrie 2003 la Tribunalul București, reclamanta SC B.C. SRL București, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor A.P.A.P.S. București și SC T.A. SA București la încheierea contractului de leasing imobiliar asupra imobilului situat în București, str. Câmpineanca, în suprafață de 146 mp, conform hotărârii nr. 5/2001 și a procesului verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 și la plata de daune cominatorii de 100.000 lei /zi până la finalizarea încheierii contractului de leasing imobiliar. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul anului 2001 a încheiat cu pârâta SC T.A.

SA contractul de asociere din 1 aprilie 2001, pentru spațiul situat în str. Câmpineanca, în suprafață de 146 mp, solicitând încheierea unui contract de leasing imobiliar asupra acestui spațiu. La data de 6 iunie 2001 a fost înregistrată la pârâta SC T.A. SA, hotărârea emisă în baza procesului verbal A.G.A. din data de 6 iunie 2001 din care rezultă că s-a aprobat transformarea contractului de asociere în contract de leasing imobiliar în beneficiul reclamantei. Reclamanta a mai arătat că a întocmit dosarul necesar, a achitat taxele pentru evaluare cu O.P. din 24 octombrie 2001, aceste acte fiind înregistrate la pârâta A.P.A.P.S. la 23 iulie 2002, neprimind însă nici un răspuns. A mai menționat că a efectuat la imobilul în cauză investiții de circa 200.000.000 lei.

În drept s-a invocat Legea nr. 31/1990, art. 39, 40, 49 și 61 din Legea nr. 58/1991, privind privatizarea societăților comerciale, O.U.G. nr. 20/2001, H.G. nr. 450/1999 și Legea nr. 91/1999. Pârâta A.P.A.P.S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu își poate exercita dreptul de proprietate decât asupra acțiunilor deținute de stat sau de autoritățile publice locale și nu asupra bunurilor din patrimoniul societăților comerciale. De asemeni, pârâta a învederat instanței că deține în numele statului acțiuni reprezentând 86,2009 % din capitalul social al SC T.A. SA și în această calitate de acționar majoritar, și-a exprimat acordul la transformarea unor serii de contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar, printre care și cel încheiat de reclamantă cu cealaltă pârâtă, cea care trebuie să aducă la îndeplinire hotărârea A.G.A.

fiind SC T.A. SA. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 3837 pronunțată la data de 18 martie 2004 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. și a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S. București și SC T.A. SA obligând pârâtele să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar privind imobilul situat în București, str. Câmpineanca, în suprafață de 146 m.p. A respins capătul de cerere privind daunele cominatorii ca neîntemeiat. A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 174.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că A.P.A.P.S.

a cesionat acțiunile statului la o dată ulterioară celei la care și-a asumat obligativitatea transformării contractului de asociere în contract de leasing imobiliar, astfel încât în raport și de dispozițiile contractului de mandat special din 16 decembrie 2002, instanța a apreciat că pârâta are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin hotărârea emisă în baza procesului verbal al A.G.A. a SC T.A. SA din 6 iunie 2001 s-a aprobat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/1999, coroborate cu H.G. nr. 450/1999 și Legea nr. 91/1999, transformarea mai multor contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar pentru mai multe societăți printre care și societatea reclamantă, în art. 2 din această hotărâre prevăzându-se că SC T.A.

SA va aduce la îndeplinire această dispoziție. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a făcut dovada achitării taxelor de evaluare (O.P. din 24 octombrie 2001) și a întocmirii întregii documentații aferente acestui demers, fără însă a primi vreun răspuns. Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, pârâtele au formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate arătând în esență că: - pârâta A.P.A.P.S. (devenită A.V.A.S.) susține că nu are atribuții cu privire la bunurile mobile și imobile ale societăților care au fost lichidate sau care există și în prezent, obiectul prezentului litigiu purtându-se asupra unui imobil; astfel potrivit art. 20 alin. (2) din Lega nr. 15/1990 „bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora” conferindu-se astfel societăților comerciale un drept de proprietate asupra tuturor bunurilor aflate în administrarea acestora: - în raport de data de referință a hotărârii A.G.A.

de la SC T.A. SA, respectiv față de data de 6 iunie 2001, menționează apelanta că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, A.P.A.P.S. este o instituție de interes public, cu personalitate juridică, care acționează pentru diminuarea implicării în economie a statului și a autorităților administrației publice locale, prin vânzarea acțiunilor acestora; - interpretând dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 450/1999, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, arată apelanta, se poate observa că legiuitorul nu a conferit un caracter obligatoriu încheierii unor astfel de contracte pe de o parte, iar pe de altă parte, acordul său este necesar în calitate de acționar majoritar la societatea ale cărei active se când; - în calitate de acționar majoritar al SC T.A.

SA și-a exprimat acordul prin A.G.A. societății în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 și cu pct. 4.1 din H.G. nr. 450/1999, când s-a aprobat transformarea unor serii de contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar, printre acestea aflându-se și cel încheiat de către reclamanta SC B.C. SRL cu pârâta SC T.A. SA; - ulterior adoptării hotărârii a A.G.A. a SC T.A. SA, prin care s-a aprobat transformarea unor contracte de asociere în contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare la data de 25 noiembrie 2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, deci apelanta consideră că instanța a trecut cu vederea acest aspect și anume faptul că la data introducerii acțiunii SC T.A.

SA nu mai era în portofoliul său, fiind privatizată, motiv pentru care nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 potrivit căruia „societățile comerciale la care statul sau o autoritate de administrației publice locale este acționar majoritar pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar pentru active aflate în proprietatea lor:”. Pentru motivele invocate, apelanta A.V.A.S. București a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și scoaterii A.V.A.S. din cază. Apelanta-pârâtă SC T.A. SA prin apelul formulat, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin hotărârea A.G.A.

a SC T.A. SA s-a aprobat de principiu transformarea contractelor de asociere în participațiune a anumitor societăți în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, urmând ca ulterior acestei hotărâri să se vadă dacă societățile îndeplinesc condițiile cerute de lege. Astfel, arată apelanta, după întocmirea raportului de evaluare s-a constatat că lucrările făcute de intimata-reclamantă nu sunt investiții în înțelesul legii, astfel că neîndeplinind condițiile legale, chiar dacă a existat o hotărâre A.G.A., aceasta nu putea fi pusă în aplicare. Apelanta concluzionează susținând că instanța a admis acțiunea fără a se pronunța și asupra îndeplinirii condițiilor cerute de O.U.G.

nr. 88/1997, în opinia sa fiind suficient că reclamanta a achitat taxa pentru evaluare și întocmirea documentației aferente demersului. Pentru motivele arătate, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată. Prin decizia comercială nr. 594 din 2 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelurile declarate de pârâtă, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și respingerii capătului unu de cerere față de A.V.A.S. ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca nefondat față de SC T.A.

SA București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că apelanta A.P.A.P.S. a fost acționarul majoritar al SC T.A. SA, a avut ca scop privatizarea societății prin vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de stat la această societate, prin metodele prevăzute de lege și acest fapt s-a împlinit prin încheierea la 25 noiembrie 2003 a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Deci apelanta A.P.A.P.S. și-a dat acordul pentru cele hotărâre în A.G.A. și consemnate în hotărâre în calitate de acționar majoritar la SC T.A. SA, nu de proprietar al activelor scoase la vânzare, astfel că instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. este fondată. Cu privire la primul capăt de cerere, instanța de apel a reținut că deși prin hotărârea SC T.A.

SA s-a aprobat transformarea contractelor imobiliare inclusiv pentru SC B.C. SRL, aceasta trebuia să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 133/1999 și art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 așa cum a fost adoptată și completată prin Legea nr. 99/1999, iar din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiții în înțelesul legii. În termen legal, reclamanta SC B.C. SRL, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală. Prin motivele de recurs invocate reclamanta susține că: - hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină opinia instanței, art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. și instanța nu s-a pronunțat pe o dovadă administrată în caută hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, pct. 10 art. 304 C. proc. civ. Recurenta, în dezvoltarea motivelor anterior precizate arată că instanța de apel în pronunțarea soluției de admitere a apelurilor pârâtelor nu și-a exprimat în mod detaliat opinia, apreciind doar că „din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiții în interesul legii”. Se menționează de către recurentă că opinia instanței în sensul că nu s-au efectuat investiții nu este reală, deoarece aceasta există conform raportului de evaluare efectuat de experții autorizați ai SC T.A. SA, fiind achitate taxele de evaluare, iar acest raport de evaluare a fost înregistrat la A.V.A.S.

Printr-un al doilea motiv de recurs reclamanta susține că: - hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În contextul acestui motiv, recurenta susține că din următoarele prevederi legale: art. 24 din O.U.G. nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 99/1999 coroborat cu art. 1 O.U.G. nr. 296/2000, aprobată de Legea nr. 225/2001, rezultă cu certitudine calitatea procesuală pasivă a intimatei A.V.A.S. Recurenta mai menționează că în conformitate cu procesul verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 rezultă că acțiunile statului deținute /administrate de actuala A.V.A.S. nu erau cesionate la acea dată (fapt ce rezultă și din contractul de mandat special din 16 decembrie 2002 pct. 3 și 4 din ordinea de zi) astfel încât nașterea obligației de transformare a contractului de asociere în contract de leasing imobiliar este opozabilă apelantei-pârâte A.V.A.S.

Pârâtele au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. A.V.A.S. București, prin întâmpinarea depusă la data de 11 aprilie 2005, menționează în vederea elucidării aspectelor privind calitatea procesuală pasivă a sa, că în cadrul activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci are doar calitatea de acționar în numele statului. Cu privire la fondul cauzei A.V.A.S. arată că nu poate fi obligată la încheierea unui contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, având în vedere că societatea SC T.A.

SA a susținut în esență că instanța de apel în mod corect a reținut că A.V.A.S. în calitate de acționar majoritar la SC T.A. SA și-a dat acordul privind transformarea contractelor de asociere în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, iar nu în cea de proprietar a activului. Singura în măsură a încheia contractul este SC T.A. SA în calitate de proprietar al activului în temeiul art. 20 alin. (2) din Lega nr. 15/1990. Pârâta mai menționează că la data promovării acțiunii SC T.A. SA era în curs de privatizare, ceea ce s-a împlinit și în consecință A.V.A.S. nu mai este acționar și nu poate fi obligat la perfectarea actului.

Recursul declarat de reclamantă este fondat pentru următoarele considerente: Analizând hotărârea atacată prin prisma primei critici formulată în recurs cât și având în vedere actele și lucrările aflate la dosar, Curtea apreciază că într-adevăr hotărârea nu este motivată, instanța nu analizează explicit motivele pe care se sprijină soluția dată reținând numai că din economia de probe administrate în cauză nu rezultă care sunt lucrările efectuate de reclamantă ce ar constitui investiții în înțelesul legii. Instanța deși reține economia de probe, nu dispune completarea acestora, neținând cont astfel de caracterul devolutiv al apelului. Trebuie menționat că instanța de apel nu a stabilit corect nici situația de fapt.

În consecință, având în vedere că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile pct. 7 și 19 ale art. 304 C. proc. civ., sunt întemeiate, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 594 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2005.