ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2557/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 17954/2003, reclamanta SC B.C. SRL le-a chemat în judecată pe pârâtele A.P.A.P.S. și SC T. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la încheierea contractului de leasing imobiliar asupra imobilului situat în București, str. Câmpineanca, în suprafață de 146 mp conform Hotărârii nr. 5/2001 și a procesului verbal A.G.A. din 6 iunie 2001 și obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în sumă de 100.000 lei/zi până la încheierea contractului de leasing imobiliar, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3837 din 18 martie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și au fost obligate pârâtele să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar privind imobilul situat în București, str. Câmpineanca, în suprafață de 146 mp. S-a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii, ca neîntemeiat. Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 174.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ce privește respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S., că aceasta a cesionat acțiunile statului la o dată ulterioară celei la care și-a asumat obligativitatea transformării contractului de asociere în contract de leasing, iar, pe fond, că prin hotărârea nr. 5/2001 s-a aprobat, în baza Legii nr. 133/1999, coroborate cu prevederile H.G. nr. 450/1999 și Legii nr. 91/1999, transformarea mai multor contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar pentru mai multe societăți, printre care și societatea reclamantă, obligația de aducere la îndeplinire a acestei hotărâri revenindu-i pârâtei SC T.A.

SA; reclamanta a făcut dovada achitării taxelor pentru evaluare și întocmirea întregii documentații aferente acestui demers, însă nu a primit niciun răspuns din partea pârâtelor, astfel că sunt îndeplinite cerințele legale pentru obligarea pârâtelor la încheierea contractului de leasing imobiliar. Prin decizia comercială nr. 594 din 2 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI comercială, a admis apelurile formulate de pârâte și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S., iar capătul 1 de cerere a fost respins, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, față de această pârâtă și ca nefondat față de cealaltă pârâtă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC B.C. SRL și, prin decizia nr. 4941 din 21 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, l-a admis, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că în calea de atac a recursului a fost depus raportul de evaluare, probă care era necesară pentru examinarea fondului și apelului, cu scopul de a demonstra dacă s-au făcut investiții și, totodată, că decizia atacată nu a fost motivată decât în termeni generali, așa încât cauza trebuie rejudecată sub toate aspectele reținute în considerentele deciziei de casare. La rejudecarea apelurilor, la solicitarea părților, au fost efectuate două rapoarte de expertiză, respectiv, unul de expertiză tehnică, iar celălalt, de expertiză contabilă.

Curtea de Apel București, secția a V a comercială, în rejudecare, prin decizia nr. 386 din 21 septembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței civile nr. 3837 din 18 martie 2004 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI a comercială. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. este neîntemeiată și a respins-o în consecință, cu motivarea că, la momentul când s-a adoptat hotărârea nr. 5/2001 a SC T. AL SA, această apelantă deținea, în numele statului, un procent de 86,2009 % din capitalul social al acesteia. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din concluziile ambelor expertize efectuate în cauză rezultă că lucrările de modernizare și reparații efectuate de reclamantă sunt investiții în sensul legii și, de asemenea, că pe ordinea de zi a ședinței A.G.A.

din 6 iunie 2001 au fost supuse spre aprobare cereri similare ale mai multor societăți comerciale aflate în aceeași situație ca și reclamanta, cereri care ulterior au fost admise și s-a aprobat transformarea contractelor de asociere în contracte de leasing imobiliar. Împotriva deciziei curții de apel, mai sus menționate, au declarat recurs pârâtele A.V.A.S. și SC T.A. SA. Recurenta-pârâtă A.V.A.S. își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și critică hotărârea atacată, susținând în esență că în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., fără a observa că această instituție nu mai este acționar la SC T.A. SA și nici faptul că printre atribuțiile A.V.A.S.

nu se regăsește încheierea contractelor de leasing imobiliar cu privire la care statul este sau a fost acționar. În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței tribunalului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Recurenta-pârâtă SC T.A. SA critică decizia pronunțată de curtea de apel în baza acelorași dispoziții legale, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța nu a manifestat rol activ, nepunând în discuția părților excepția de „prematuritate” a introducerii acțiunii față de obiectul cererii introductive, având în vedere că, în opinia sa, s-ar fi impus a se face aplicabilitatea dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. și, pe de altă parte, instanța nu a analizat în profunzime obiecțiunile pertinente, motivate și dovedite, pe care le-a formulat împotriva celor două rapoarte de expertiză, respingându-le în mod neîntemeiat. Drept urmare, solicită admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel; în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare ca o consecință a admiterii recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate și, pe fond, respingerea cererii ca prematur introdusă, iar dacă se va respinge această excepție, respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată. Examinând recursurile astfel formulate, Înalta Curte constată următoarele: În ce privește recursul pârâtei SC T.A.

SA, se reține că prima critică, referitoare la „excepția de prematuritate” care s-ar fi impus a fi pusă din oficiu în discuția părților, de către instanță, în raport de formularea prin acțiunea introductivă a reclamantei și a unui al doilea capăt de cerere, accesoriu obligației de a face, nu este întemeiată. Pe de-o parte, această critică nu poate fi primită pentru prima dată în recurs, atât timp cât instanța de fond a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii și soluția instanței, pronunțată sub acest aspect, nu a făcut obiectul criticilor exprimate în apel și nici examinării instanței de apel.

Pe de altă parte, daunele cominatorii fiind un mijloc de constrângere față de debitorul obligației de a face spre a-l determina să-și execute obligația, fără o existență de sine stătătoare față de capătul principal de cerere, neevaluabil în bani și fără un caracter determinat privind întinderea, este evident că nu pot fi supuse regimului instituit de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., acesta devenind aplicabil numai în măsura în care daunele cominatorii se transformă prin intermediul instanței în daune compensatorii. De altfel, intimata-reclamantă, în fața instanței de recurs, a formulat cerere de renunțare la capătul de cerere privind daunele cominatorii. Cea de-a doua critică formulată de recurenta-pârâtă SC T.A.

SA, privind greșita respingere de către instanța de apel a obiecțiunilor formulate împotriva rapoartelor de expertiză este, de asemenea, neîntemeiată întrucât aceasta nu reprezintă o critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate de curtea de apel, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de vreme ce nu menționează expres ce dispoziții legale au fost încălcate de instanță sau cum ar fi trebuit acestea să fie corect aplicate și oricum, se constată că instanța de apel a avut în vedere aceste obiecțiuni și, deliberând asupra lor, le-a respins în consecință. În consecință, recursul pârâtei SC T.A. SA se va respinge, ca nefondat. În ce privește recursul pârâtei A.V.A.S., se reține că motivul de recurs formulat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 5/2001 a SC T.A. SA s-a aprobat transformarea unor contracte de asociere în contracte de leasing imobiliar, printre acestea aflându-se și contractul încheiat între reclamanta SC B.C. SRL și pârâta SC T.A. SA. A.V.A.S., în calitate de acționar majoritar la SC T.A. SA, la acel moment, și-a dat acordul cu privire la transformarea acestui contract de asociere în contract de leasing, în această calitate și nu în aceea de proprietar al activelor scoase la vânzare, deoarece bunurile din patrimoniul SC T.A. SA sunt proprietatea acesteia. Totodată, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Hotărârea A.G.A.

nr. 5/2001, SC T.A. SA trebuia să aducă la îndeplinire această hotărâre. Este de precizat, de asemenea, și că în prezent A.V.A.S. nici nu ar putea fi obligată să aducă la îndeplinire hotărârea mai sus menționată și s-o determine pe SC T.A. SA să încheie contractul de leasing imobiliar cu reclamanta, întrucât la data de 25 noiembrie 2003 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 39, prin care A.V.A.S. a înstrăinat pachetul de acțiuni deținut la SC T. AL SA. Prin urmare, atât timp cât A.V.A.S., în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar pe aceea de acționar în numele statului, în mod greșit s-a apreciat că A.V.A.S.

are calitate procesuală pasivă în cauză și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de aceasta. Astfel fiind, se va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S., se va modifica decizia atacată, în sensul că va fi admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte și se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și va fi respinsă acțiunea față de această parte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Se va menține restul dispozițiilor deciziei recurate și sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 386 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva aceleiași decizii. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 3837 din 18 martie 2004 a Tribunalului București pe care o schimbă în parte. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. București și respinge acțiunea față de această parte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate și sentinței apelate.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.