ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3662/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3662/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 29 martie 2003, reclamanta SC A.S. SRL, în
contradictoriu cu pârâtele RA A.P.P.S. București și S.A.I.F.I. București, a
solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună
obligarea pârâtelor la îndeplinirea procedurii de încheiere a contractului de
vânzare - cumpărare în temeiul Legii nr. 133/1999, cu privire la spațiul situat
în imobilul din sector 1, București (compus din cameră – anexă clădire situată
în curte, în suprafață de 7,43 mp, conform contractului de locațiune încheiat între
părți și în suprafață de 20,35 din măsurători – ca urmare a îmbunătățirilor
efectuate de reclamantă, precum și curte de 12 mp).
A solicitat, totodată,
obligarea pârâtelor, ca, în cazul nerespectării obligației ce formează obiectul
capătului 1 de cerere, după îndeplinirea unui termen de o lună de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii judecătorești, la plata daunelor cominatorii în cuantum
de 200 euro – în echivalent lei, pentru fiecare zi de întârziere la cursul de
schimb din ziua plății.
Prin sentința comercială nr.
3560 din 14 martie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a
respins cererea principală formulată de reclamantă și în temeiul art. 246 C.
proc. civ. a luat act de renunțarea pârâtei RA A.P.P.S., S.A.I.F.I., la
judecarea cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această
sentință, Tribunalul a reținut în esență că activul situat în București, sector
1, care a făcut obiectul contractului de locație și prestări servicii încheiat
între părți, face parte din domeniul privat al statului, pârâta RA A.P.P.S. având
doar un drept de administrare a acestuia, conform H.G. nr. 265/2005, anexa 6 pct.
82.
A considerat astfel prima
instanță că o primă condiție impusă de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 132/1999
și anume ca activele deținute de întreprinderile mici și mijlocii să se afle în
patrimoniul societăților comerciale, companiilor naționale cu capital majoritar
de stat sau al regiilor autonome nu este îndeplinită și, deci, reclamanta nu
este îndreptățită să solicite încheierea contractului de vânzare - cumpărare
pentru spațiul deținut.
Prin decizia comercială nr. 77
din 22 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a
admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
A schimbat în tot sentința atacată,
în sensul că:
A admis în parte acțiunea
formulată de reclamantă și le-a obligat pe pârâte la îndeplinirea procedurii de
încheiere a contractului de vânzare - cumpărare cu reclamanta, având ca obiect
imobilul deținut de aceasta în baza contractului de locațiune și prestări
servicii din 15 septembrie 1998, încheiat cu RA A.P.P.S.
A respins ca nefondat
capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii.
În motivarea acestei
soluții, instanța de apel a reținut că în mod eronat s-a apreciat de instanța
de fond că spațiul deținut de către reclamantă în baza contractului de
locațiune și prestări servicii din 15 septembrie 1998 nu poate fi vândut
acestei societăți comerciale.
A arătat astfel instanța că
toate condițiile impuse de art. 12 lit. a) din Legea nr. 133/1999 sunt
îndeplinite de reclamantă, că nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul
că spațiul deținut de reclamantă nu este activ disponibil în sensul Legii nr. 133/1999
câtă vreme deținerea spațiului prin închiriere reprezintă o condiție pentru
nașterea dreptului la cumpărarea activului deținut și că nici susținerea
potrivit căreia intimata are doar un drept de administrare a spațiului care
este proprietatea Statului Român nu poate fi reținută, câtă vreme contractul de
vânzare - cumpărare poate fi încheiat de RA A.P.P.S., în calitate de
reprezentant al statului, cu aprobarea Secretariatului de Stat al Guvenului.
În ce privește capătul de
cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii, instanța de
apel l-a respins, ca neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art. 5803 C.
proc. civ., potrivit cărora, dacă obligația de a face cuprinsă în titlul
executoriu nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta
poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile de
către instanța de judecată sesizată de creditor.
Împotriva deciziei Curții de
Apel au declarat recursuri pârâtele RA A.P.P.S. și RA A.P.P.S., S.A.I.F.I.,
întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 3 C. proc. civ.
și ambele solicitând admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate,
modificarea în parte a hotărârii recurate, respingerea apelului declarat de
către SC A.S. SRL, menținerea sentinței pronunțate de Tribunal, ca fiind
temeinică și legală, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, ca
nefondată.
Recurentele - pârâte susțin în
esență că hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a
legii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. și argumentează această suținere prin invocarea dispozițiilor art. 12 din
Legea nr. 133/1999, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
acest text legal, bunul nu este disponibil, nefiind utilizat în scopul
activității de protocol al unor instituții publice locale, nu se află în
proprietatea RA A.P.P.S., ci în proprietatea statului, regia având doar un
drept de administrator, nu s-a înfrânt principiul libertății de voință al
părților prin Legea nr. 133/1999 pentru că părțile sunt libere să încheie ori
nu un act juridic, acțiunea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.
133/1999 care a fost abrogată expres prin art. 34 din legea nr. 346/2004 – din
toate aceste argumente rezultând că reclamanta nu este îndreptățită să solicite
încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru spațiul deținut, așa cum
eronat a hotărât instanța de apel.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 12
din Legea nr. 133/1999 s-a stabilit că întreprinderile mici și mijlocii au
acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor cu
capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome, în următoarele
condiții:
a) activele disponibile
utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de
închiriere, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de
asociere în participațiune, încheiate cu societățile comerciale și companiile
naționale cu capital majoritar de stat, precum și cu regiile autonome, la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea
deținătorului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după
deducerea investițiilor efectuate în activ de către chiriaș.
Din examinarea actelor
dosarului, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, se constată că
intimata - reclamantă face parte din categoria întreprinderilor mici și
mijlocii, deține imobilul în baza unui contract de închiriere și la data de 7
decembrie 1999, în temeiul Legii nr. 133/1999 a solicitat cumpărarea imobilului
pe care îl deținea cu titlu de chiriaș, prin cererea înregistrată la RA
A.P.P.S..
Se reține drept urmare,
contrar celor susținute de recurentele - pârâte, că erau îndeplinite toate
condițiile cerute de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 133/1999 pentru ca
intimata - reclamantă să solicite închirierea contractului de vânzare - cumpărare,
iar recurentelor - pârâte le revenea o obligație legală, instituită prin
dispozițiile Legii nr. 133/1999 de a încheia contractul de vânzare - cumpărare
a activului respectiv, la solicitarea deținătorului.
Astfel fiind, se constată că
instanța de apel a reținut corect că bunul deținut de reclamantă este un activ
disponibil, atât timp cât deținerea activului prin închiriere este o condiție pentru
nașterea dreptului de cumpărarea activului și, în speță, aceasta este
îndeplinită.
De altfel, prin nota din 17
ianuarie 2006, Consiliul de Administrație al RA A.P.P.S. a completat și aprobat
lista imobilelor, proprietatea privată a statului aflate în administrarea RA
A.P.P.S. cu imobilul situat în sector 1, București, în cuprinsul acestui
document menționându-se expres că situația juridică a acestui imobil este
clarificată, în sensul că nu este revendicat sau notificat în temeiul Legii nr.
10/2001.
Tot astfel, se constată că,
prin hotărârea din 18 ianuarie 2006, Consiliul de Administrație al RA A.P.P.S.,
la art. 26 a aprobat înscrierea pe lista imobilelor proprietatea privată a
statului, aflate în administrarea regiei ce urmează a fi vândute către chiriași,
cu imobilul aflat la poziția nr. 82 din anexa a 6-a a H.G. nr. 265/2005,
respectiv imobilul situat în sector 1, București – ce formează obiectul
prezentei cauze.
Din cele mai sus arătate
rezultă cu certitudine că activul în litigiu este un bun disponibil, iar
susținerea potrivit căreia RA A.P.P.S. are doar un drept de administrare asupra
acestuia corect a fost respinsă de instanța de apel, deoarece RA A.P.P.S. poate
încheia contractul de vânzare - cumpărare în calitate de reprezentant al
statului, cu aprobarea Secretariatului de Stat al Guvernului.
Susținerile potrivit cărora
Legea nr. 133/1999, fiind abrogată prin Legea nr. 346/2004 nu mai este
incidentă în cauză vor fi înlăturate, întrucât nu există niciun dubiu că
dreptul reclamantei la cumpărarea activului în litigiu s-a născut sub imperiul
și în temeiul Legii nr. 133/1999, prin înregistrarea la RA A.P.P.S. a cererii
reclamantei privind cumpărarea imobilului, pe care-l deținea cu titlu de
chiriaș.
În consecință, reținându-se
că pârâtele nu au exprimat în recursurile formulate nicio critică întemeiată,
care în raport de cerințele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304
C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi
menținută ca legală și vor fi respinse recursurile pârâtelor, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de pârâtele RA A.P.P.S. București, RA A.P.P.S., S.A.I.F.I. București,
împotriva deciziei comerciale nr. 77 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 decembrie 2008.