ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3647/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 20 iunie 2007, reclamanta SC E.C. SRL a chemat-o în judecată

pe pârâta SC P. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 70.000 euro,

daune pentru lipsa de folosință a terenului situat în București, sector 3.

Prin sentința comercială nr. 11402 din 15

octombrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

cererea reclamantei de unire a excepției cu fondul cauzei. A admis excepția

lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de

reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut că reclamanta a investit instanța cu o acțiune în realizare,

personală, invocând un raport juridic delictual între părți, anume fapta

ilicită comisivă a pârâtei SC P. SA de a ocupa, fără titlu, terenul în

suprafață de 243,06 mp situat în sector 3, în dauna reclamantei.

Instanța de fond a reținut că reclamanta

trebuia să probeze că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului

menționat. Aceasta a afirmat însă dreptul său de proprietate asupra terenului

în suprafață de 2.500 mp situat în sector 3, pornind de la litigiul având ca

obiect stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamantei și cea a

vecinilor, litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 1390/2006 a Judecătoriei

Sectorului 3 București, conform căruia pârâta SC P. SA a fost obligată să

restituie reclamantei terenul în suprafață de 243,06 mp.

Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a

înstrăinat în anul 2004 o suprafață de 600 mp teren către SC T.I., prin

contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 8 octombrie 2004, după cum rezultă

din extrasul de carte funciară eliberat de O.C.P.I. sector 3 București.

Cum din actul menționat – a reținut instanța

– rezultă că reclamanta a înstrăinat întreaga suprafață de 600 mp pe care o

dobândise de la Z.M.M., chiar dacă suprafața dobândită prin înscrisuri

autentice a fost inferioară celei rezultate din măsurători, atâta timp cât

reclamanta a înstrăinat suprafața astfel cum rezultă din titlurile de

proprietate ea nu este titulara dreptului de proprietate și nu justifică

legitimare procesuală în cauză.

Instanța a apreciat că nu se impune unirea

excepției cu fondul cauzei, nefiind nevoie de a se administra probe pentru soluționarea

excepției, deoarece, înstrăinarea, chiar și numai a unei părți din suprafața dobândită

prin actul de vânzare - cumpărare autentificat din 12 martie 1998, astfel cum este

menționată în titlul de proprietate, nu cum rezultă din măsurători, este

suficientă pentru a determina instanța să admită excepția lipsei calității

procesuale active.

Prin decizia comercială nr. 102 din 10 martie

2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, a desființat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele acestei decizii, instanța

de apel a reținut că, apreciind că apelanta - reclamantă nu are calitate

procesuală activă, motivat de faptul că nu a dovedit că este titulara dreptului

de proprietate asupra suprafeței de teren de 243,06 mp, în condițiile în care

aceasta și-a legitimat calitatea prin existența unei hotărâri judecătorești

irevocabile care obliga intimata - pârâtă să-i lase în deplină proprietate și

posesie respectiva suprafață de teren, instanța de fond a negat un drept al

reclamantei - apelante, care i-a fost recunoscut anterior acesteia,

contrazicând astfel cele statornicite într-o hotărâre judecătorească

anterioară.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat

recurs pârâta SC P. SA, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei

recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a apelului declarat de

reclamantă, cu obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de

judecată.

Recurenta - pârâtă susține astfel în esență

că în mod greșit instanța de apel a apreciat că titlul reclamantei este

ulterior actelor de înstrăinare intervenite în anul 2004, nesocotind

dispozițiile legale privind sarcina probei și cele privind publicitatea

imobiliară; tot greșit a calificat sentința nr. 1390 din 10 februarie 2006 a

Judecătoriei Sectorului 3 ca fiind un nou titlu de proprietate, câtă vreme

această hotărâre nu a făcut decât să o pună în valoare drepturile rezultând din

contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 12 martie 1998 și a avut ca

finalitate doar delimitarea drepturilor de proprietate ale SC P. SA și SC E.C.

SRL; în fine, în mod greșit a apreciat că a fost înfrântă autoritatea de lucru judecat,

reprezentată de sentința nr. 1390 din 10 februarie 2006 a Judecătoriei

Sectorului 3, făcând astfel o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1200 – art.

1201 C. civ. și de asemenea, greșit a reținut calitatea procesuală activă a

intimatei - reclamante, raportându-se la dispozițiile acestei sentințe, câtă

vreme calitatea procesuală activă presupune o identitate între persoana

reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus

judecății, or, în speță, această identitate nu există, reclamanta nemaifiind

titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, sector

3, încă din anul 2004.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată

că, prin sentința civilă nr. 1390 din 10 februarie 2006 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 3, reclamanta a probat legitimarea calității procesuale

active în prezenta cauză, întrucât prin această sentință instanța a statuat cu

autoritate de lucru judecat că reclamanta este proprietara suprafeței de teren

de 243,06 mp, deținută nelegal de pârâtă, prin stabilirea greșită a liniei de hotar

și a obligat-o pe aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 480 C. civ., să

lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 243,06 mp situat în București, astfel cum acesta a fost identificat

în raportul de expertiză.

Prin aceeași sentință, instanța, procedând la

compararea titlurilor celor două părți, a constatat că titlurile părților

provin de la autori diferiți, titlul reclamantei, contractul de vânzare - cumpărare

autentificat din 12 martie 1998 al BNP A.Ș.C., fiind anterior titlului pârâtei,

respectiv contractul autentificat din 2 august 2002.

Sentința mai sus amintită a intrat în puterea

lucrului judecat, urmare pronunțării deciziei civile nr. 1612A din 13 octombrie

2006, prin respingerea apelului pârâtei și deciziei civile nr. 17/R din 18

ianuarie 2007 a Curții de Apel București, prin respingerea recursului, ca

nefondat.

În această împrejurare, se reține că în mod

corect instanța de apel a apreciat că reclamanta are calitate procesuală

activă, întrucât aceasta a dovedit că este titulara dreptului de proprietate

asupra suprafeței de teren de 243,06 mp, legitimându-și calitatea printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă, ce impune respectarea autorității de lucru

judecat.

Astfel fiind, constatându-se că pârâta nu a

formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în condițiile expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la

desființarea deciziei Curții de Apel, această decizie va fi menținută, ca fiind

legală și se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA

București împotriva deciziei comerciale nr. 102 din 10 martie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.