ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2729/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 martie 2005 astfel cum a fost precizată reclamanta SC V. SA cu sediul în București a solicitat în contradictoriu cu A.P. sector 6 București și Municipiul București, prin Primarul General, să se dispună obligarea în solidar la plata sumei de 99.792 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare lipsă de folosință asupra suprafeței de 231 mp situată în C.C. Crângași din București. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5844 din 28 iunie 2006 a respins cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 239 din 9 mai 2007 a Curții de Apel, secția a VI-a comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei că recurenta - reclamantă deține suprafața de 231 mp din imobilul în litigiu în indiviziune cu intimații - pârâți și nu are un drept de proprietate ale căror prerogative să le exercite în mod exclusiv asupra unei suprafețe determinate din imobil. Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât nu s-a dovedit că intimata A.P. sector 6 București a folosit întreaga suprafață din imobil, și astfel a împiedicat-o pe apelantă să-și exercite dreptul său asupra suprafeței de teren cu privire la care i s-a recunoscut dreptul de proprietate. Împotriva acestei decizii reclamanta SC V. SA cu sediul în București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinările depuse intimatele au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta deține o cotă ideală de 231 mp din imobilul aflat în C.C. Crângași și nu a dovedit că a formulat o acțiune privind ieșirea din indiviziune cu privire la acest teren. În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și nu ca nedovedită cât timp aceasta a încuviințat în condițiile art. 295 alin. (2) C. proc.

civ. completarea probei cu înscrisuri și interogatorii în baza cărora acțiunea a fost dovedită, deci fiind întemeiată, trebuia să fie admisă. Critica nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În speță, aceste prevederi legale nu se regăsesc, pentru că în realitate, recurenta este nemulțumită de faptul că în urma completării probelor, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond prin care i s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și nu ca nedovedită cum recurenta a susținut. Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. recurenta a susținut că instanța de apel prin respingerea acțiunii a încălcat dispozițiile legale imperative referitoare la dreptul de proprietate, deoarece aceasta a dovedit că este proprietara suprafeței de teren de 231 mp deținută în indiviziune cu intimatele care este folosită și ocupată de intimata A.P. sector 6. S-a invocat faptul că hotărârea instanței de apel încalcă dispoziții legale imperative, respectiv art. 480, art. 482, art. 485 și urm. C. civ. referitoare la dreptul de proprietate și art. 992 C. civ. privind îmbogățirea fără just temei. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Instanța de apel a reținut că recurenta - reclamantă este proprietara suprafeței de teren de 231 mp din imobilul C.C.

Crângași situat în București, sector 6, imobil aflat în indiviziune forțată cu intimatele - pârâte, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 604 din 15 ianuarie 1999 a Judecătoriei sector 6 București rămasă irevocabilă. Sub acest aspect nu poate fi reținută critica recurentei în sensul că instanța i-ar fi contestat dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren deoarece acțiunea a fost respinsă pe considerentul că reclamanta nu a dovedit că pârâtele folosesc spațiul proprietatea sa, aflat în indiviziune forțară. Criticile recurentei prin care s-a invocat că hotărârea instanței de apel încalcă dispozițiile legale prevăzute de art. 480, art. 482, art. 485 și urm. C. civ. și ale art. 992 nu pot fi analizate direct în recurs, deoarece s-ar încălca principiul „non omisso medio”, întrucât nu au făcut obiectul verificărilor instanței de apel.

Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 239 din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.