ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2729/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 martie 2005 astfel cum a fost precizată

reclamanta SC V. SA cu sediul în București a solicitat în contradictoriu cu A.P.

sector 6 București și Municipiul București, prin Primarul General, să se

dispună obligarea în solidar la plata sumei de 99.792 dolari S.U.A.

reprezentând contravaloare lipsă de folosință asupra suprafeței de 231 mp

situată în C.C. Crângași din București.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 5844 din 28 iunie 2006 a respins cererea

reclamantei, astfel cum a fost precizată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 239 din

9 mai 2007 a Curții de Apel, secția a VI-a comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei că

recurenta - reclamantă deține suprafața de 231 mp din imobilul în litigiu în

indiviziune cu intimații - pârâți și nu are un drept de proprietate ale căror

prerogative să le exercite în mod exclusiv asupra unei suprafețe determinate

din imobil.

Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată

întrucât nu s-a dovedit că intimata A.P. sector 6 București a folosit întreaga

suprafață din imobil, și astfel a împiedicat-o pe apelantă să-și exercite

dreptul său asupra suprafeței de teren cu privire la care i s-a recunoscut

dreptul de proprietate.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC V. SA

cu sediul în București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii

instanței de apel în sensul admiterii apelului schimbarea în tot a sentinței

instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu

cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinările depuse intimatele au

solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta deține o cotă ideală de

231 mp din imobilul aflat în C.C. Crângași și nu a dovedit că a formulat o

acțiune privind ieșirea din indiviziune cu privire la acest teren.

În primul motiv de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut că în mod greșit

instanța de apel a reținut că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și nu ca

nedovedită cât timp aceasta a încuviințat în condițiile art. 295 alin. (2) C.

proc. civ. completarea probei cu înscrisuri și interogatorii în baza cărora

acțiunea a fost dovedită, deci fiind întemeiată, trebuia să fie admisă.

Critica nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

În speță, aceste prevederi legale nu se

regăsesc, pentru că în realitate, recurenta este nemulțumită de faptul că în

urma completării probelor, instanța de apel a menținut soluția instanței de

fond prin care i s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și nu ca nedovedită cum

recurenta a susținut.

Prin motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța de

apel prin respingerea acțiunii a încălcat dispozițiile legale imperative

referitoare la dreptul de proprietate, deoarece aceasta a dovedit că este

proprietara suprafeței de teren de 231 mp deținută în indiviziune cu intimatele

care este folosită și ocupată de intimata A.P. sector 6.

S-a invocat faptul că hotărârea instanței de

apel încalcă dispoziții legale imperative, respectiv art. 480, art. 482, art. 485

și urm. C. civ. referitoare la dreptul de proprietate și art. 992 C. civ.

privind îmbogățirea fără just temei.

Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Instanța de apel a reținut că recurenta -

reclamantă este proprietara suprafeței de teren de 231 mp din imobilul C.C.

Crângași situat în București, sector 6, imobil aflat în indiviziune forțată cu

intimatele - pârâte, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 604 din 15

ianuarie 1999 a Judecătoriei sector 6 București rămasă irevocabilă.

Sub acest aspect nu poate fi reținută critica

recurentei în sensul că instanța i-ar fi contestat dreptul de proprietate asupra

acestei suprafețe de teren deoarece acțiunea a fost respinsă pe considerentul

că reclamanta nu a dovedit că pârâtele folosesc spațiul proprietatea sa, aflat

în indiviziune forțară.

Criticile recurentei prin care s-a invocat că

hotărârea instanței de apel încalcă dispozițiile legale prevăzute de art. 480, art.

482, art. 485 și urm. C. civ. și ale art. 992 nu pot fi analizate direct în

recurs, deoarece s-ar încălca principiul „non omisso medio”, întrucât nu au

făcut obiectul verificărilor instanței de apel.

Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat

de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

V. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 239 din 9 mai 2007 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

octombrie 2008.