ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 927/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5553 din 29 iunie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele SC L.C.S. SRL, SC A.P. SRL, SC M.I.E. SRL, SC S.L.I. SRL, SC M.R.C. SRL, SC S.C.I. SRL, SC M. SRL, SC E.O.S. SRL, SC L.C.A. SRL, SC A.I. SRL, SC M.I. SRL, SC V.C. SRL și SC C.I. SRL în contradictor cu pârâta SC P. SA și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare asupra spațiilor deținute de reclamante în baza contractului de asociere în participațiune mai puțin în ce o privește pe reclamanta SC E.O.S.

SRL, față de care cererea s-a respins ca nefondată, cât și pe reclamantele SC L.C.S. SRL și SC S.L.I. SRL, care au renunțat la însuși dreptul pretins. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut acceptarea ofertelor de cumpărare a spațiilor ocupate de reclamante în temeiul contractelor de asociere în participațiune prin hotărârea A.G.A. din 8 iunie 1998, în raport de prevederile O.U.G. nr. 88/1997, H.G. nr. 55/1998, O.G. nr. 51/1998. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 1894 din 19 decembrie 2002 a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA, a modificat în parte sentința atacată în sensul că a respins pe fond acțiunea formulată de reclamanta SC S.C.I. SRL; a anulat în parte sentința atacată și a respins pe fond acțiunea formulată de reclamantele SC C.I.

SRL, SC M.R.C. SRL, SC M. SRL, SC L.C.A. SRL, SC M.I. SRL, SC M.I.E. SRL, SC V.C. SRL urmare a renunțării de către acestea la însuși dreptul pretins, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie recursul declarat de reclamanta SC E.O.S. SRL, împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat. În considerentele deciziei, cu privire la admiterea recursului față de reclamanta SC S.C.I. SA, s-a reținut nerespectarea condițiilor art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 89-92 din H.G. nr. 55/1998 în sensul că nu s-a probat existența avizului F.P.S. nefiind parcurse nici etapele referitoare la: întocmirea raportului de evaluare, stabilirea prețului, stabilirea condițiilor de negociere a contractului de leasing imobiliar prin novație, aprobarea acestora de adunarea generală a acționarilor și semnarea procesului verbal de negociere.

S-a mai reținut că, prin hotărârea A.G.A. din 8 iunie 1998 s-a aprobat doar în principiu vânzarea de active iar procedurile legale nu au mai fost declanșate deoarece prin actul de cesiune încheiat cu S.I.F. M. SA, F.P.S. a încetat să mai fie acționar la SC P. SA. În altă ordine de idei, se mai arată că, potrivit art. 6 din circulara din 16 aprilie 1998 a M.P., în baza căruia a fost întocmită lista cuprinzând activele propuse spre vânzare, aceasta „nu se aplică în cazul contractelor de asociere încheiate pe baza art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990 și nici la vânzarea de active cu destinația de farmacii, ori, în speță, conform capitolului XII din contractul de asociere încheiat cu intimata reclamantă SC S.C.I.

SRL, acesta a fost redactat în temeiul art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990 (dosar fond). P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 apreciind că decizia nr. 1894 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția comercială a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinică, deoarece reclamanta SC S.C.I. SRL îndeplinea condițiile prevăzute de art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 89 din H.G.

nr. 55/1998: - existența unui contract de asociere încheiat între pârâta SC P. SA și reclamanta SC S.C.I. SRL la 27 martie 1998; - efectuarea de către reclamantă a unor lucrări de investiții în valoare actualizată de 1.076.163.856 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză; - oferta de cumpărare a fost aprobată de adunarea generală a SC P. SA, la care a participat și F.P.S. și în baza hotărârii s-a dispus afișarea spațiilor ce urmau să fie vândute, hotărâre comunicată și reclamantei, realizându-se astfel acordul de voință. Intimata SC P. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate arătând că: - avizul F.P.S. nu poate exista în speță, deoarece contractul de asociere a fost încheiat în temeiul art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990 exceptat de art. 6 din circulara din 16 aprilie 1998 a M.P.

dată în aplicarea art. 27 din O.U.G. nr. 88/1994; - neîndeplinirea cumulativ a condițiilor novației conform art. 1130 C. civ.; - prin hotărârea A.G.A. din 12 iunie 1998 s-a exprimat numai un acord de principiu, fără a se fi încheiat și un proces verbal de negociere. Recursul în anulare nu este fondat. 1. Potrivit art. 330 C. proc. civ. în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, hotărârile irevocabile puteau fi atacate cu recurs în anulare pentru patru motive limitativ enumerate, recursul de față fiind întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2: „când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit netemeinică”.

2. Din dezvoltarea motivului de recurs rezultă că se invocă încălcarea prin decizia atacată a prevederilor dispozitive ale art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale și ale art. 89 din H.G. nr. 55/1998, privind aprobarea normelor metodologice, deoarece nu s-a observat că reclamanta în speță întrunea condițiile acestor norme pentru încheierea contractului de leasing. 3. Este adevărat că reclamanta SC S.C.I. SA a fost beneficiara unui contract de asociere în participațiune încheiat la 27 martie 1998 pe o durată de un an și 6 luni, în temeiul art. 33 și art. 34 din Legea nr. 15/1990 și că a efectuat investiții conform raportului de expertiză întocmit în cauză dar în mod greșit se invocă realizarea acordului de voință între părțile contractante cu privire la încheierea contractului de leasing în temeiul art. 27 din O.U.G.

nr. 88/1997. Aceasta deoarece, prin hotărârea adoptată de intimata SC P. SA la 8 iunie 1998 ceea ce s-a decis a fost numai „aprobarea de principiu a vânzării de active” fără a se fi încheiat ulterior și un proces verbal de negociere care să fi concretizat acordul de voință al părților conform art. 91 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 88/1998, pe de o parte, iar pe de altă parte, F.P.S., deși prezent în adunare nu putea să-și dea avizul în cazul în speță întrucât art. 6 din circulara din 16 aprilie 1998 a M.P. dată în aplicarea art. 27 din O.U.G. nr. 88/1998 excepta de la incidența acestui articol contractele de asociere încheiate în temeiul art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990, situație în care se găsea și contractul încheiat de reclamantă.

4. Drept urmare, cum nu se poate vorbi de o încălcare esențială a legii și nici de o vădită netemeinicie în sensul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în prezent abrogat, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în anulare astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anulare declarat de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei civile nr. 1894 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.