ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.11.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3799/2007

HOTĂRÂRE
22.11.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3799/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.L.D. SRL

București prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București

la 12 mai 2006 a solicitat să se constate că reclamanta îndeplinește toate

condițiile contractului de leasing financiar 045/ADA 45 - 46/FEB/2004/36, să se

constate netemeinicia și nelegalitatea emiterii a 24 de facturi de penalizare

de pârâta SC D.F.L. SRL București.

Judecătoria sector 3

București, prin sentința civilă nr. 6182 din 21 iulie 2006, a admis excepția

necompetenței sale materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Prin sentința civilă nr. 7894

din 3 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 111 C. proc. civ., pentru a fi admisibilă acțiunea în constatare.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 60 din 5 februarie 2007, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de

fond.

Împotriva menționatei

decizii reclamanta SC C.L.D. SRL București a declarat recurs în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 312 alin. (3) și (4) C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În criticile formulate

recurenta reclamantă susține, în esență, că greșit Curtea de Apel București a

achiesat la soluția primei instanțe, respingându-i acțiunea ca inadmisibilă,

confundând constatarea existenței unui drept așa cum a fost stabilit prin art. 34

din contract, cu realizarea dreptului, că pârâta a emis abuziv facturile în

cauză, cu nerespectarea contractului de leasing, calculând penalizări la

penalizări, în condițiile în care societatea sa și-a executat toate obligațiile

contractuale.

Intimata pârâtă a depus note

scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și

lucrările dosarului, și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea

nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei, în cauză nefiind întrunită

nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se constată că, deși

recurenta își întemeiază recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., aceasta nu indică dispozițiile de lege ignorate sau greșit aplicate

de instanța de apel, limitându-se la a reproșa greșita apreciere a probelor

administrate în cauză, în raport de clauzele contractului de leasing, aspect

care, vizează temeinicia și care ține, în fapt de pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., abrogat, ori acest aspect nu poate fi cercetat în recurs, acesta fiind

limitat doar la motivele de nelegalitate.

Având în vedere că recurenta

reclamantă prin acțiunea formulată urmărește constatarea unei situații de fapt,

analizarea de către instanță a achitării ratelor și a dobânzilor datorate prin

raportare la clauzele contractului de leasing, aceasta nu echivalează cu o

analiză a existenței sau inexistenței unui drept.

Cum decizia instanței de

apel este temeinică și legală, Înalta Curte cu respectarea dispozițiilor art. 312

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.L.D. SRL București împotriva deciziei nr. 60 din 5 februarie

2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2007.

Sursă