ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3799/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3799/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.L.D. SRL
București prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București
la 12 mai 2006 a solicitat să se constate că reclamanta îndeplinește toate
condițiile contractului de leasing financiar 045/ADA 45 - 46/FEB/2004/36, să se
constate netemeinicia și nelegalitatea emiterii a 24 de facturi de penalizare
de pârâta SC D.F.L. SRL București.
Judecătoria sector 3
București, prin sentința civilă nr. 6182 din 21 iulie 2006, a admis excepția
necompetenței sale materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Prin sentința civilă nr. 7894
din 3 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis
excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 111 C. proc. civ., pentru a fi admisibilă acțiunea în constatare.
Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 60 din 5 februarie 2007, a respins,
ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de
fond.
Împotriva menționatei
decizii reclamanta SC C.L.D. SRL București a declarat recurs în temeiul art. 304
pct. 9 și art. 312 alin. (3) și (4) C. proc. civ., criticând-o pentru
nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și
trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate
recurenta reclamantă susține, în esență, că greșit Curtea de Apel București a
achiesat la soluția primei instanțe, respingându-i acțiunea ca inadmisibilă,
confundând constatarea existenței unui drept așa cum a fost stabilit prin art. 34
din contract, cu realizarea dreptului, că pârâta a emis abuziv facturile în
cauză, cu nerespectarea contractului de leasing, calculând penalizări la
penalizări, în condițiile în care societatea sa și-a executat toate obligațiile
contractuale.
Intimata pârâtă a depus note
scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este
nefondat.
Înalta Curte, analizând
decizia recurată prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și
lucrările dosarului, și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea
nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei, în cauză nefiind întrunită
nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, se constată că, deși
recurenta își întemeiază recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., aceasta nu indică dispozițiile de lege ignorate sau greșit aplicate
de instanța de apel, limitându-se la a reproșa greșita apreciere a probelor
administrate în cauză, în raport de clauzele contractului de leasing, aspect
care, vizează temeinicia și care ține, în fapt de pct. 11 al art. 304 C. proc.
civ., abrogat, ori acest aspect nu poate fi cercetat în recurs, acesta fiind
limitat doar la motivele de nelegalitate.
Având în vedere că recurenta
reclamantă prin acțiunea formulată urmărește constatarea unei situații de fapt,
analizarea de către instanță a achitării ratelor și a dobânzilor datorate prin
raportare la clauzele contractului de leasing, aceasta nu echivalează cu o
analiză a existenței sau inexistenței unui drept.
Cum decizia instanței de
apel este temeinică și legală, Înalta Curte cu respectarea dispozițiilor art. 312
C. proc. civ., urmează a respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C.L.D. SRL București împotriva deciziei nr. 60 din 5 februarie
2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2007.