ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2949/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 281 din data de 21 decembrie 2006 pronunțată

de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de

pe lângă C.C.I.R., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A.L.I. SA București

în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL în sensul obligării pârâtei la plata

sumei de 927.037.218 lei (rol) reprezentând rate de leasing, rate de asigurare,

penalități de întârziere, taxă operare, taxă de reziliere, dobânzi și diferențe

de curs valutar, datorate pentru neexecutarea obligațiilor din contractul de

leasing financiar convenit de părți precum și la plata sumei de 36.977,37 euro,

în echivalent în lei la data plății, reprezentând taxă pentru rezilierea

anticipată a contractului și despăgubiri pentru refuzul restituirii celui de al

treilea autovehicul ce a făcut obiectul contractului de leasing.

Împotriva acestei sentințe arbitrale, SC P.

SRL a formulat la data de 11 aprilie 2007 acțiune în anulare invocând motivele

prevăzute de art. 364 lit. b) și i) C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 281 din 21 decembrie 2006 și urmare

rejudecării cauzei pe fond să se dispună respingerea acțiunii introductivă

formulate de SC A.L.I. SA.

În esență, reclamanta din acțiunea în anulare

arbitrală a susținut că Tribunalul Arbitral a soluționat litigiul în baza unei

convenții nule sau inoperante, în condițiile în care contractul de leasing

financiar nu a intrat în vigoare.

Sub un al doilea aspect, reclamanta a arătat

că instanța arbitrală nu a luat în considerare documentele de plată prezentate,

aferente contractului, încălcând astfel ordinea publică, bunele moravuri și

dispoziții imperative ale legii.

Prin sentința comercială nr. 209 din data de

31 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de

reclamanta SC P. SRL.

Examinând motivele de anulare invocate,

Curtea de Apel reține existența și valabilitatea clauzei compromisorii

menționată la secțiunea 11 din înscrisul intitulat „Condiții generale ale

contractului”.

Referitor la critica întemeiată pe art. 364 lit.

i) C. proc. civ., Curtea constată că reclamanta nu a indicat expres

dispozițiile imperative încălcate, enumerarea generică a legii contabilității,

legii bancare, Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, neîndeplinind exigențele

motivului de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

La data de 31 ianuarie 2008, reclamanta a

declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București în

acțiunea sa în anulare arbitrală, solicitând în principal constatarea nulității

absolute a sentinței arbitrale nr. 281/2006 iar în subsidiar casarea hotărârii

Curții de Apel București și în rejudecare admiterea acțiunii în anulare și

desființarea sentinței arbitrale.

Criticile recurentei, au vizat următoarele

aspecte:

- acțiunea arbitrală inițiată de SC A.L.I. SA

și înregistrată la nr. 602 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a fost

semnată de avocat A.U. în baza împuternicirii avocațiale din 2 august 2006

semnată de același avocat, care nu îndeplinea funcția de avocat coordonator în

cadrul SCPA P.Ș.A. fiind astfel lovită de nulitate absolută, iar pe cale de

consecință toate actele și demersurile făcute în baza acestei împuterniciri

sunt nule de drept și implicit este nulă și sentința arbitrală;

- conform art. 358 C. proc. civ. întreaga

procedură arbitrală trebuie să asigure părților sub sancțiunea nulității

hotărârii; egalitate de tratament, respectarea dreptului la apărare și a

principiului contradictorialității, cerințe care au fost încălcate așa cum rezultă

din conținutul sentinței arbitrale, care nu a luat în considerare probele cu

înscrisuri contabile depuse;

- au fost încălcate dispozițiile art. 6, art.

16 și art. 23 din Legea contabilității nr. 82/1991 dispoziții care, dacă ar fi

fost respectate ar fi dus la concluzia neintrării în vigoare a contractului de

leasing prin neîndeplinirea unei condiții exprese existente la art. 1.1

secțiunea I.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

împuternicirii date avocatul A.U. care nu îndeplinea funcția de avocat

coordonator la SCPA P.Ș.A., excepția invocată nu subzistă.

Potrivit dispozițiilor legale relevante în

această materie art. 67 și art. 68 C. proc. civ. părțile pot să-și exercite

drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar în cazul când procura

este dată unui avocat, semnăturile vor fi certificate potrivit legii

avocaților.

În cauză, împuternicirea avocațială depusă în

fața Tribunalului Arbitral îndeplinește exigențele impuse de art. 131 alin. (1)

din statutul profesiei de avocat purtând mențiunile obligatorii referitoare la existența,

numărul și data contractului de asistență juridică și activitățile juridice ce

fac obiectul asistenței acordate, fiind semnată de avocat A.U. din partea SCPA

P.Ș.A. și purtând ștampila acestei societăți civile profesionale.

Nu rezultă cu claritate din susținerile

recurentei dacă contestă calitatea de avocat al d-nei A.U. sau apartenența ei

la SCPA P.Ș.A., oricum, orice îndoială sub acest aspect, trebuia invocată în

fața Tribunalului Arbitral, potrivit art. 35812 alin. (1) C. proc. civ. până la

primul termen de judecată.

Or, în fața Tribunalului Arbitral, recurenta nu

a contestat împuternicirea avocațială atașată cererii arbitrale și nu a invocat

nicio excepție în legătură cu această chestiune, așa cum rezultă din încheierea

ședinței din 9 noiembrie 2006 când părțile prezente, reclamanta reprezentată de

avocat A.U. și pârâta prin L.I., director, au declarat expres că nu au

obiecțiuni în legătură cu competența, constituirea și compunerea Tribunalului

Arbitral și nici cu privire la desfășurarea procedurii până la acel moment și

deci nici în privința sesizării Tribunalului Arbitral.

Distinct de acestea, împuternicirea avocațială

depusă de  către societatea intimată în acțiunea în anulare semnată de același

avocat A.U. din partea SCPA P.Ș.A. poate menținerea expresă a reconfirmării de

către client a mandatului avocațial pentru dosarul arbitral nr. 248/2006.

Prin urmare recurenta nu poate susține cu

temei că acțiunea arbitrală a fost formulată și depusă de o persoană care nu

avea mandat în acest sens.

trebuie precizat în prealabil că acțiunea în anulare prezintă o serie de particularități

de regim juridic statuate de dispozițiile cuprinse în Cartea a IV-a - Despre

arbitraj – Capitolul VIII.

În acest sens, desființarea hotărârii

arbitrale se poate face numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 364 C. proc. civ., motive care au în vedere conformitatea

hotărârii arbitrale cu convenția arbitrală precum și respectarea principiilor

fundamentale ale procesului civil.

Mai trebuie subliniat că niciunul din cele 9

motive reglementate de dispozițiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. nu

vizează controlul temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării

fondului litigiului.

Or, argumentele aduse de recurentă în

sprijinul motivelor de anulare invocate vizează chestiuni de fond de judecată,

respectiv neluarea în considerare de către Tribunalul Arbitral a înscrisurilor

depuse de parte ca răspuns la solicitările din acțiune, aspecte care nu se

încadrează în ipoteza motivelor de anulare reglementate de art. 364 lit. i) C.

proc. civ.

Altfel spus, nu rezultă din susținerile

recurentei în ce mod s-a încălcat dreptul la apărare, principiul

contradictorialității sau dacă tribunalul arbitral a comis exces de putere față

de limitele cererii pentru a putea conchide că s-a produs o încălcare a

dispozițiilor din art. 358 C. proc. civ.

În sfârșit, invocarea de către recurente a

unor dispoziții din legea contabilității, pretins încălcate, este lipsită de

relevanță în cauză, deoarece hotărârea arbitrală nu analizează acțiunea din

această perspectivă, ci în raport de contractul consimțit de părți și probele

cu înscrisuri administrate.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC P. SRL Măcin împotriva sentinței nr. 209 din 31 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

octombrie 2008.