ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3188/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 191 din 16 decembrie 2009 a respins acțiunea în anulare

formulată de petenta SC C.F.M. SA împotriva sentinței arbitrale nr. 144 din 3

iulie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

C.C.I.R. în contradictoriu cu intimații SC A.L. AG, A.I. INC și SC A.L.I. SA.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut, în principal, că prin sentința arbitrală nr. 144

din 3 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă C.C.I.R., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.L. AG,

A.I. INC și SC A.L.I. SA (fostă A.R. SA) împotriva pârâtei SC C.F.M. SA și, în

consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 104.286,42 euro din care

16.046 euro penalități pentru sumele neachitate la termen, 5.356,26 euro

comision de 3% pentru cele 6 bilete la ordin introduse la plată, 150 euro taxă

de operare, 10.695 euro dobânzi, 48.519,66 euro rate leasing neachitate și

23.519,5 euro taxă de reziliere redusă de Tribunal de 5% din valoarea

contractului.

Față de motivele invocate în

cuprinsul acțiunii în anulare, apare cât se poate de evident că instanța

efectuează doar un control de legalitate, nu de temeinicie așa cum a cerut petenta,

prin invocarea unor situații de fapt și a unor elemente probatorii interpretate

greșit.

Nu s-a făcut dovada încălcării unor

dispoziții imperative ale legii prin hotărârea arbitrală împotriva căreia este

îndreptată acțiunea în anulare.

Nu-și găsesc aplicabilitatea nici

dispozițiile art. 364 lit. g) C. proc. civ. care prevăd ipoteza în care

hotărârea arbitrală nu ar cuprinde dispozitivul, motivele, data, locul

pronunțării, ori nu ar fi semnată de arbitri.

Potrivit jurisprudenței britanice,

instanțele judecătorești au posibilitatea de a lipsi de efecte juridice acele

clauze contractuale considerate excesive sub aspectul cuantumului daunelor interese

stipulate anticipat.

Împotriva sentinței comerciale nr. 191

din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a promovat recurs pârâta SC C.F.M. SA care a criticat pentru nelegalitate

această hotărâre, solicitând în principal, în temeiul art. 313 raportat la art.

312 alin. (3) C. proc. civ., casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la

prima instanță pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar admiterea

recursului și modificarea aceleiași hotărâri, cu consecința admiterii acțiunii

în anulare așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că instanța de fond a încălcat drepturile procesuale cu

privire la dovada dreptului străin și a făcut o nelegală aplicare a

principiului dreptului la un proces echitabil în condițiile prevederilor art. 6

din C.E.D.O.

De asemenea instanța de fond nu a

făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. i) C. proc. civ., neobservând faptul

că sentința arbitrală fusese pronunțată cu încălcarea prevederilor legii

străine aplicabile în materia taxei de reziliere de 23.519,50 euro.

Intimatele-reclamante au depus

întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat

recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că potrivit

cererii înregistrată la data de 27 octombrie 2006 la Curtea de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R., reclamantele SC A.L. AG, A.I. INC

și SC SC A.L.I. SA au solicitat obligarea pârâtei SC C.F.M. SA la plata sumei

de 174.459 euro reprezentând restanțe datorate în baza a trei contracte de

leasing financiar, având ca obiect mai multe autovehicule.

Ulterior, la data de 10 mai 2007

reclamantele au depus o cerere precizatoare prin care au detaliat cuantumul

creanței, arătând că au fost efectuate plăți după introducerea acțiunii

arbitrale, dar și ca urmare a acumulării de penalități de întârziere la sumele

restanță, creanța a ajuns la o valoare de 160.063,62 euro.

În final, prin notele scrise,

reclamantele și-au majorat penalitățile la suma de 163.960,25 euro.

Din verificarea întregii

documentații, apare fără putere de tăgadă, că în cursul procedurii arbitrale,

au fost garantate cu maximă rigurozitate și în egală măsură toate drepturile

procesuale ale părților litigante, prin aceea că au fost legal citate, au fost

comunicate cererea de chemare în judecată cu precizările făcute ulterior,

precum și întâmpinarea cu suplimentul la aceasta, înscrisurile doveditoare,

admise probatorii, iar dezbaterile și amânarea pronunțării în scopul depunerii

de note scrise au fost realizate cu respectarea dreptului la apărare.

Mai mult, art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.

consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea

universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin

aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod

public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei,

instanța de fond a devenit pe deplin că a respectat spiritul european al

echității juridice, vizând o reală exercitare a dreptului la apărare, dar și a

principiului contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil.

Amplu documentat și bine argumentat

s-a stabilit că hotărârea pronunțată de Tribunalul Arbitral nu încalcă nici

ordinea publică, nici vreo dispoziție legală imperativă, ci doar a interpretat

voința părților, în considerarea principiului libertății contractuale, în

concordanță cu dreptul aplicabil.

De remarcat că în perimetrul

motivului de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. i) C.

proc. civ. nu sunt circumscrise criticile privind stabilirea situației de fapt,

pe care recurenta le-a invocat cu caracter de permanență.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.F.M. SA împotriva

sentinței nr. 191 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de apel București,

secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

C.F.M. SA Iași împotriva sentinței nr. 191 din 16 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2010.