ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 229

din 7 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 139/2006, Curtea de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a

admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI și a

obligat-o pe pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI la plata către reclamantă a sumei de

416.947,7 RON reprezentând valoarea facturilor fiscale neachitate nr. 3.555.653

din 15 martie 2005 și 355.701 din 6 aprilie 2005, emise pentru contravaloarea

unor trase suplimentare aferente perioadei septembrie 2004-februarie 2005,

conform contractelor nr. 1/654/2003 și 1/1044/2005, încheiate între părți. A

obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 19.641,96 RON

reprezentând cheltuieli de arbitrare.

Pentru a hotărâ astfel, tribunalul

arbitral a reținut în esență incidența prevederilor art. 969 C. civ., cu

raportare la contractele încheiate între părți, sens în care a statuat că în art.

30 din contracte, părțile au prevăzut taxele și tarifele, actualizate periodic

conform legii.

A mai reținut că, deși

părțile au avut puncte diferite de vedere cu privire la cuantumul sumelor

datorate, reclamanta și-a dovedit modul de calcul cu contractele încheiate și

cu facturile anexate la dosar.

Totodată, a făcut aplicarea art.

969, 1066 și 1073 C. civ., precum și art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr.

66 din 15 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a sentinței arbitrale și a

respins tot, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de petenta SC S.I. SA

BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI. A

restituit ca nedatorată, către petentă, suma de 3.678 lei achitată cu titlu de

taxă judiciară de timbru, din totalul de 7.356 lei.

În ce privește cererea de

suspendare a executării, având în vedere că această suspendare s-a solicitat

până la soluționarea irevocabilă a cauzei, curtea de apel a apreciat-o

neîntemeiată și a respins-o cu această motivare, arătând și că simpla

împrejurare că suma cu care petenta a căzut în pretenții este importantă nu

este în măsură a înlătura caracterul executoriu recunoscut de art. 367 și urm. C.

proc. civ., hotărârilor arbitrale.

Acțiunea în anulare a fost

apreciată ca fiind neîntemeiată și respinsă ca atare, pentru următoarele

considerente:

În speță, nu sunt incidente

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare la dispozițiile art. 15

alin. (2) din Constituția României și la dispozițiile art. 1 C. civ., întrucât

aceste prevederi legale instituie principiul neretroactivității legii civile,

în timp ce în speță dispozițiile a căror aplicare se contestă fac parte din

tariful aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.C.F. C.F.R.

SA BUCUREȘTI care nu are putere de lege.

Privind încălcarea

prevederilor art. 969 C. civ., a arătat că petenta nu a precizat în concret în

ce modalitate și sub ce aspect au fost nesocotite aceste dispoziții, critica

fiind fără substanță și tinzând la a pune în discuție temeinicia hotărârii

arbitrale, peste prevederile exprese ale art. 364 C. proc. civ.

Împotriva sentinței mai sus-menționate

a declarat recurs pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI, întemeindu-se pe dispozițiile art.

304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și, rejudecându-se fondul cauzei, respingerea acțiunii

arbitrale, ca neîntemeiate și nefondate.

A mai solicitat ca, în

temeiul art. 404

1

C. proc. civ. și urm., să se dispună întoarcerea

executării, deoarece SC S.I. SA a achitat suma de 448.392,07 lei pretinsă de

intimata-reclamantă și, de asemenea, cheltuieli de judecată la Tribunalul

arbitral, la Curtea de Apel București, precum și în recurs.

Întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta susține în esență că

instanța judecătorească care a soluționat acțiunea în anulare a depășit

atribuțiile judecătorești, substituindu-se puterii legislative, atunci când a

reținut că Tariful aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.C.F.

C.F.R. SA BUCUREȘTI nu are putere de lege, pentru că acest tarif întrunește

toate condițiile necesare considerării sale ca fiind un act normativ; în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că greșit a fost

admisă acțiunea arbitrală și respinsă ulterior acțiunea în anulare, întrucât în

speță, cauza acțiunii (temeiul juridic) în specificul ei concret l-a constituit

aplicarea sau neaplicarea tarifului prevăzut la pct. 25 din norma juridică

„Tarife pentru servicii auxiliare”, care în opinia intimatei-reclamante trebuia

să se aplice pentru perioada 01 septembrie 2004 – 07 februarie 2005, adică

într-o perioadă în care această normă era considerată ca fiind inexistentă, or,

instanțele, prin soluțiile pronunțate, au nesocotit astfel prevederile art. 966

C. civ., privind cauza ilicită, art. 968 C. civ., privind bunele moravuri și

ordinea publică și art. 970 C. civ., privind executarea convențiilor cu bună

credință.

Recursul nu este fondat

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ce privește prima critică

formulată de recurenta-pârâtă în recurs, se constată că nu este fondată,

întrucât curtea de apel nu a depășit atribuțiile judecătorești în sensul avut

în vedere de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., invocate eronat de

recurentă, ci a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit.

i) C. proc. civ., atât timp cât este instituit principiul neretroactivității

legii civile, dar, în speță, normele prevăzute în tarif nu vizează ordinea

publică, ci sunt prevederi care se aplică exclusiv raporturilor contractuale

intervenite între părțile în litigiu.

Referitor la cea de-a doua

critică, privind inalicabilitatea tarifului solicitat conform pct. 25 din

„Tarifele pentru servicii auxiliare”, pentru prestațiile efectuate în perioada

01 septembrie 2004 - 07 februarie 2005, se constată că este, de asemenea,

nefondată, întrucât, pe de o parte, în raport de obiectul cauzei, nu rezultă în

ce mod au fost încălcate dispozițiile legale menționate de către reclamantă,

așa cum corect a reținut și curtea de apel, iar pe de altă parte, examinarea

aplicabilității sau inaplicabilității respectivului tarif privește fondul

cauzei, or, invocarea dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., determină o

analiză a hotărârii arbitrale sub aspectul strict al încălcării ordinii

publice, bunelor moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii, ceea ce, în

speță, nu s-a constatat, -și nu o reexaminare în fond a litigiului, ceea ce

este interzis pe această cale.

În consecință, reținându-se

că pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat,

care în condițiile expres și limitativ prevăzute să conducă la desființarea

sentinței curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va

respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale

nr. 66 din 15 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2008.