ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 229 din 7 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 139/2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI și a obligat-o pe pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI la plata către reclamantă a sumei de 416.947,7 RON reprezentând valoarea facturilor fiscale neachitate nr. 3.555.653 din 15 martie 2005 și 355.701 din 6 aprilie 2005, emise pentru contravaloarea unor trase suplimentare aferente perioadei septembrie 2004-februarie 2005, conform contractelor nr. 1/654/2003 și 1/1044/2005, încheiate între părți.

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 19.641,96 RON reprezentând cheltuieli de arbitrare. Pentru a hotărâ astfel, tribunalul arbitral a reținut în esență incidența prevederilor art. 969 C. civ., cu raportare la contractele încheiate între părți, sens în care a statuat că în art. 30 din contracte, părțile au prevăzut taxele și tarifele, actualizate periodic conform legii. A mai reținut că, deși părțile au avut puncte diferite de vedere cu privire la cuantumul sumelor datorate, reclamanta și-a dovedit modul de calcul cu contractele încheiate și cu facturile anexate la dosar. Totodată, a făcut aplicarea art. 969, 1066 și 1073 C. civ., precum și art. 274 C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 66 din 15 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a sentinței arbitrale și a respins tot, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de petenta SC S.I.

SA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI. A restituit ca nedatorată, către petentă, suma de 3.678 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, din totalul de 7.356 lei. În ce privește cererea de suspendare a executării, având în vedere că această suspendare s-a solicitat până la soluționarea irevocabilă a cauzei, curtea de apel a apreciat-o neîntemeiată și a respins-o cu această motivare, arătând și că simpla împrejurare că suma cu care petenta a căzut în pretenții este importantă nu este în măsură a înlătura caracterul executoriu recunoscut de art. 367 și urm. C. proc. civ., hotărârilor arbitrale. Acțiunea în anulare a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și respinsă ca atare, pentru următoarele considerente: În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., cu raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României și la dispozițiile art. 1 C. civ., întrucât aceste prevederi legale instituie principiul neretroactivității legii civile, în timp ce în speță dispozițiile a căror aplicare se contestă fac parte din tariful aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI care nu are putere de lege. Privind încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., a arătat că petenta nu a precizat în concret în ce modalitate și sub ce aspect au fost nesocotite aceste dispoziții, critica fiind fără substanță și tinzând la a pune în discuție temeinicia hotărârii arbitrale, peste prevederile exprese ale art. 364 C. proc.

civ. Împotriva sentinței mai sus-menționate a declarat recurs pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecându-se fondul cauzei, respingerea acțiunii arbitrale, ca neîntemeiate și nefondate. A mai solicitat ca, în temeiul art. 404 1 C. proc. civ. și urm., să se dispună întoarcerea executării, deoarece SC S.I. SA a achitat suma de 448.392,07 lei pretinsă de intimata-reclamantă și, de asemenea, cheltuieli de judecată la Tribunalul arbitral, la Curtea de Apel București, precum și în recurs. Întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta susține în esență că instanța judecătorească care a soluționat acțiunea în anulare a depășit atribuțiile judecătorești, substituindu-se puterii legislative, atunci când a reținut că Tariful aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.C.F.

C.F.R. SA BUCUREȘTI nu are putere de lege, pentru că acest tarif întrunește toate condițiile necesare considerării sale ca fiind un act normativ; în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că greșit a fost admisă acțiunea arbitrală și respinsă ulterior acțiunea în anulare, întrucât în speță, cauza acțiunii (temeiul juridic) în specificul ei concret l-a constituit aplicarea sau neaplicarea tarifului prevăzut la pct. 25 din norma juridică „Tarife pentru servicii auxiliare”, care în opinia intimatei-reclamante trebuia să se aplice pentru perioada 01 septembrie 2004 – 07 februarie 2005, adică într-o perioadă în care această normă era considerată ca fiind inexistentă, or, instanțele, prin soluțiile pronunțate, au nesocotit astfel prevederile art. 966 C. civ., privind cauza ilicită, art. 968 C. civ., privind bunele moravuri și ordinea publică și art. 970 C. civ., privind executarea convențiilor cu bună credință.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În ce privește prima critică formulată de recurenta-pârâtă în recurs, se constată că nu este fondată, întrucât curtea de apel nu a depășit atribuțiile judecătorești în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., invocate eronat de recurentă, ci a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., atât timp cât este instituit principiul neretroactivității legii civile, dar, în speță, normele prevăzute în tarif nu vizează ordinea publică, ci sunt prevederi care se aplică exclusiv raporturilor contractuale intervenite între părțile în litigiu.

Referitor la cea de-a doua critică, privind inalicabilitatea tarifului solicitat conform pct. 25 din „Tarifele pentru servicii auxiliare”, pentru prestațiile efectuate în perioada 01 septembrie 2004 - 07 februarie 2005, se constată că este, de asemenea, nefondată, întrucât, pe de o parte, în raport de obiectul cauzei, nu rezultă în ce mod au fost încălcate dispozițiile legale menționate de către reclamantă, așa cum corect a reținut și curtea de apel, iar pe de altă parte, examinarea aplicabilității sau inaplicabilității respectivului tarif privește fondul cauzei, or, invocarea dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., determină o analiză a hotărârii arbitrale sub aspectul strict al încălcării ordinii publice, bunelor moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii, ceea ce, în speță, nu s-a constatat, -și nu o reexaminare în fond a litigiului, ceea ce este interzis pe această cale.

În consecință, reținându-se că pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute să conducă la desființarea sentinței curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.I. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 66 din 15 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.