ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea arbitrală nr. 198 din 18 octombrie 2007 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC B.O. SA București iar pârâta SC S.C.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 23.533,17 lei contravaloare lucrări efectuate de reclamantă în spațiul folosit de pârâtă în temeiul contractului de asociere în participațiune nr. 5708 din 19 decembrie 1995 în Complexul comercial B.O. Prin aceeași hotărâre arbitrală au fost respinse cererile privind penalitățile de întârziere, rezilierea contractului și evacuarea pârâtei.

Acțiunea în anularea acestei hotărâri arbitrale a fost respinsă ca nefondată prin sentința comercială nr. 102 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cu obligarea petentei la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă. În esență instanța a reținut că tribunalul arbitral corect a fost investit în temeiul art. IX din contract, că hotărârea pronunțată respectă ordinea de drept, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii, așa încât acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. a) și i) C. proc. civ. a fost respinsă ca nefondată. Cât privește cheltuielile de judecată instanța a reținut, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. că deși onorariul avocatului intimatei a fost de 8.330 lei, în raport de valoarea pricinii acesta este nepotrivit de mare așa încât l-a redus la 5.000 lei, sumă la plata căreia a fost obligată petenta către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC B.O. SA criticând-o pentru nelegalitatea reducerii cheltuielilor de judecată, așa încât a solicitat modificarea ei și acordarea în totalitate a onorariului avocatului. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că soluția de fond prin care s-a redus onorariul avocatului este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. deoarece posibilitatea judecătorului de a reduce onorariul avocatului era posibilă doar în raport de tabloul onorariilor minimale. Ori, potrivit dispozițiilor art. 133 din Statutul profesiei de avocat este interzisă fixarea de onorarii minime sau maxime recomandate de organele profesionale, de formele de exercitare a profesiei sau de către avocați, așa încât dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. trebuie considerate abrogate implicit, dispărând criteriul diminuării onorariului avocatului. De asemenea, dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. fac referire și la „valoarea litigiului sau munca avocatului”, dar reducerea onorariului în raport de aceste criterii trebuie motivată și întotdeauna pusă în discuția părților, cerințe nerespectate în speța de față, diminuarea dispusă nefiind nici măcar solicitată de partea potrivnică.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să micșoreze sau să mărească onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Onorariul avocatului reprezintă, conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, un drept al acestuia și el se stabilește, potrivit art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, liber, între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei, fiind interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei.

Așadar, conform actualelor reglementări profesionale, nu mai există un tablou al onorariilor avocațiale minimale în raport de care judecătorii pot mări sau micșora onorariile avocaților, ceea ce nu echivalează însă cu abrogarea implicită a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum susține recurenta, ci cu dispariția unui criteriu în raport de care judecătorul să decidă reducerea sau majorarea onorariului. Împrejurările în care judecătorul poate dispune reducerea sau mărirea onorariilor avocaților au rămas nemodificate în reglementările Codului de procedură civilă chiar și după adoptarea Statutului profesiei de avocat, respectiv atunci când constată motivat că ele sunt nepotrivit de mari sau de mici în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

În speță onorariul apărătorului intimatei, recurenta de față, a fost de 7.000 lei, plus TVA 1.330 lei, în total 8.330 lei conform dovezii de la fila 77 fond, iar instanța l-a redus considerându-l nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii, fără ca instanța să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat. Ori, Curtea apreciază, ținând cont de valoarea pricinii de 23.533,17 Ron și de aspectele pe care le-a implicat soluționarea cauzei, că nu se impunea reducerea onorariului avocatului, așa încât va admite recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga reclamanta și la plata diferenței de 3.330 lei cheltuieli de judecată.

Conform dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata reclamantă urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în recurs. Cât privește cuantumul acestor cheltuieli, deși recurenta a făcut dovada că a suportat un onorariu de avocat de 4.760 lei (fila 12 recurs) Curtea apreciază că respectivul onorariu este nejustificat de mare în raport de valoarea pentru care s-a declarat recursul, 3.330 lei, de munca prestată de avocat și de complexitatea cauzei, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va acorda aceste cheltuieli în limita sumei de 1.000 lei, sumă la plata căreia va fi obligată intimata către recurentă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B.O. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 102 din 2 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă reclamanta SC S.C.I. SRL București și la plata sumei de 3.330 lei diferență cheltuieli de judecată. Obligă intimata reclamantă SC S.C.I. SRL la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC B.O. SA București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.