ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2900/2009

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, precizată, în privința cuantumului penalităților, la data de 19 iunie 2006, și prin notele scrise, reclamanta SC F.R.P. SA a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F. –C.F.R. SA, R.T.F.C.

CRAIOVA, solicitând plata următoarelor sume: - 60.335,16 lei reprezentând debit restant, ulterior pretenția fiind redusă la suma de 44.640 lei, iar prin notele scrise la 36.639 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate și garanția comercială nerestituită ; - 133.635,87 lei penalități de întârziere, din care suma de 44.460 lei pentru suma neplătită până la data sesizării Tribunalului și 89.995,87 lei pentru plăți efectuate cu întârziere ; - daune interese al căror cuantum a fost precizat la suma de 72.269 lei, calculate până la rămânerea definitivă a hotărârii și în continuare, până la executare ; - dobânzi bancare aferente garanției de bună execuție nerestituite; În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru salubrizare radicală, normală, curentă și pe parcurs a vagoanelor de călători la Revizia de vagoane Târgu Jiu, înregistrat sub nr. 126/2001, acest contract fiind amendat prin mai multe acte adiționale în sensul majorării tarifelor serviciilor și prelungit prin acte adiționale.

Reclamanta a susținut îndeplinirea obligațiilor contractuale, față de care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a serviciilor în condițiile stabilite. Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin sentința arbitrală nr. 261 din data de 29 noiembrie 2007 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 36.639 lei din care 31.639 lei contravaloare prestații efectuate, iar 5.000 lei garanție nerestituită și la 31.639 cu titlu de penalități aferente debitului principal, precum și la 287 lei dobânzi aferente garanției nerestituită; a respins capătul de cerere privind acordarea de daune interese . Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește suma de 31.639 lei, aceasta reprezintă contravaloarea serviciilor de salubritate efectuate în beneficiul pârâtei, neachitate, cuantum stabilit de expertiza judiciară efectuată în cauză.

Au fost respinse apărările pârâtei privind justificarea acestui refuz de plată, datorită neîndeplinirii de către reclamantă a facilităților asumate prin contract în valoare de 31.602,57, contrariul fiind demonstrat de către raportul de expertiză, iar pe de altă parte pârâta nu a formulat cerere reconvențională prin care să tindă la valorificarea acestor pretenții. De asemenea, acțiunea a fost admisă în ceea ce privește capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, în limita debitului principal, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002. Suma constituită cu titlu de garanție comercială de către reclamantă fiind supusă restituirii la încetarea contractului și purtătoare de dobânzi conform contractului a fost admisă de către tribunal.

În ceea ce privește daunele interese solicitate, acestea au fost respinse întrucât prin art. 19.1 din contract, părțile au inserat o clauză penală, ca mijloc de evaluare convențională a prejudiciului. Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare reclamanta S.N.T.F-C.F.R.C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinței arbitrale, în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.639 lei contravaloare prestații și 31.639 lei penalități de întârziere. Reclamanta a invocat motivele întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. f) și h) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 203 din 18 noiembrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea în anulare . Analizând acțiunea în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel a reținut că temeiul prevăzut de art. 364 lit. f) nu poate fi reținut, întrucât tribunalul nu s-a pronunțat în afara limitelor acțiunii arbitrale. Cu referire la motivul invocat art. 364 lit. h) C. proc. civ. este nefondat, tribunalul arbitral prin sentința pronunțată nu a luat dispoziții contradictorii, care se exclud reciproc. Curtea a mai arătat că reclamanta încearcă să pună în discuție chestiuni de netemeinicie care nu pot fi puse în discuție în cadrul acțiunii în anulare.

Cu referire la cuantumul exagerat la care a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea a constatat că pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor arbitrale în limita pretențiilor admise, conform art. 48 alin. (1), (3) și (7) din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curții de Arbitraj. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F. C.F.R. C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate, reclamanta a susținut, în esență următoarele : - soluția Curții de Apel stabilește dispoziții contradictorii, care se exclud reciproc, neputând fi puse în executare silită. Astfel, instanța a interpretat greșit probele aflate la dosarul cauzei, inclusiv expertiza, din care a rezultat că valoarea serviciilor de salubritate a fost achitată integral.

În situația executării sentinței, s-au efectua o plată dublă. - debitul pretins de către reclamantă, reprezintă în realitate cota de 5 % din fiecare factură, care se reține de beneficiar ca garanție de bună execuție, conform clauzei de la pct. 10; - solicită diminuarea sumei de 21.619,38 reprezentând cheltuieli arbitrale. Examinând recursul, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate nu subzistă, pentru considerentele ce urmează : Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că se impun câteva precizări de natură să fundamenteze și să expliciteze soluția adoptată. Obiectul prezentului recurs îl constituie sentința comercială nr. 203 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în soluționarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr. 158/2008.

Acțiunea în anulare prezintă o serie de particularități de regim juridic statuate de dispozițiile cuprinse în Cartea a IV a ,,Despre arbitraj – Capitolul VIII ” . În acest sens, desființarea hotărârii arbitrale se poate face numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., motive care sunt legate de convenția arbitrală și au în vedere conformitatea hotărârii arbitrale cu convenția arbitrală, precum și respectarea principiilor procesului civil. Nici unul dintre cele nouă motive reglementate de dispozițiile art. 364 C. proc. civ. nu vizează controlul legalității și temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului arbitral. Din acest punct de vedere, Curtea de apel a analizat cele două motive de desființare invocate, răspunzând argumentelor reclamantei.

În ceea ce privește motivele de anulare invocate, dezlegarea dată de instanță nu este susceptibilă de critică. Cu privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., recurenta nu a invocat, în concret vreuna dintre cele trei ipoteze ale textului menționat, respectiv: extra petita , minus petita sau plus petita . În raport de obiectul acțiunii arbitrale și de sentința arbitrală pronunțată, nu rezultă că tribunalul arbitral s-ar fi pronunțat în afara limitelor acțiunii arbitrale, prin urmare temeiul de drept prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu poate fi reținut. Motivul prevăzut de art. 364 lit. h) C. proc. civ., vizând faptul că dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire nu se confirmă.

Argumentele invocate în sprijinul acestui motiv, readuc spre analiză fondul litigiului, cu argumentele și susținerile care au fost făcute în fața Tribunalului arbitral și reluate apoi în acțiunea în anulare. Criticile recurentei referitoare la plata dublă, la cota de 5 % din fiecare factură , la compensarea obligațiilor, se referă la netemeinicia hotărârii arbitrale, întemeiată pe interpretarea probelor administrate în cauză, la care face referire și recurenta, însă în cadrul recursului nu poate fi reanalizat fondul litigiului. Acțiunea în anulare împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată numai la motivele procedurale înscrise în art. 364 lit. a) –i) C. proc. civ. În cadrul recursului nu pot fi invocate critici care să depășească aceste prevederi procedurale, întrucât recursul nu are caracter devolutiv.

Cu privire la motivul de recurs privind cuantumul exagerat al cheltuielilor arbitrale la care a fost obligată reclamanta, Înalta Curte constată legalitatea stabilirii acestuia în raport de dispozițiilor art. 48 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj raportat la dispozițiile art. 359 și art. 359 6 C. proc. civ. Pe de altă parte, tribunalul arbitral, în mod corect nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 pct. 1 și 3 C. proc. civ., în ceea ce privește reducerea onorariului avocațial, întrucât în cauză operează dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995, care statuează că între client și avocatul său există un contract care nu poate fi controlat sau stânjenit. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. C.F.R. C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, împotriva sentinței comerciale nr. 203 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.