ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2900/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României,

precizată, în privința cuantumului penalităților, la data de 19 iunie 2006, și

prin notele scrise, reclamanta SC F.R.P. SA a chemat în judecată pe pârâta

S.N.T.F. –C.F.R. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, solicitând plata următoarelor sume:

- 60.335,16 lei reprezentând debit restant, ulterior

pretenția fiind redusă la suma de 44.640 lei, iar prin notele scrise la 36.639

lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate și garanția

comercială nerestituită ;

- 133.635,87 lei penalități de întârziere, din care

suma de 44.460 lei pentru suma neplătită până la data sesizării Tribunalului și

89.995,87 lei pentru plăți efectuate cu întârziere ;

- daune interese al căror cuantum a fost precizat la

suma de 72.269 lei, calculate până la rămânerea definitivă a hotărârii și în

continuare, până la executare ;

- dobânzi bancare aferente garanției de bună execuție

nerestituite;

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între

părți s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru salubrizare

radicală, normală, curentă și pe parcurs a vagoanelor de călători la Revizia de vagoane Târgu Jiu, înregistrat sub nr. 126/2001, acest contract fiind amendat prin

mai multe acte adiționale în sensul majorării tarifelor serviciilor și

prelungit prin acte adiționale. Reclamanta a susținut îndeplinirea obligațiilor

contractuale, față de care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a

serviciilor în condițiile stabilite.

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin sentința arbitrală nr. 261

din data de 29 noiembrie 2007 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumelor de 36.639 lei din care 31.639 lei

contravaloare prestații efectuate, iar 5.000 lei garanție nerestituită și la

31.639 cu titlu de penalități aferente debitului principal, precum și la 287

lei dobânzi aferente garanției nerestituită; a respins capătul de cerere privind

acordarea de daune interese .

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea

ce privește suma de 31.639 lei, aceasta reprezintă contravaloarea serviciilor

de salubritate efectuate în beneficiul pârâtei, neachitate, cuantum stabilit de

expertiza judiciară efectuată în cauză. Au fost respinse apărările pârâtei

privind justificarea acestui refuz de plată, datorită neîndeplinirii de către

reclamantă a facilităților asumate prin contract în valoare de 31.602,57,

contrariul fiind demonstrat de către raportul de expertiză, iar pe de altă

parte pârâta nu a formulat cerere reconvențională prin care să tindă la

valorificarea acestor pretenții. De asemenea, acțiunea a fost admisă în ceea ce

privește capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, în limita

debitului principal, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002. Suma

constituită cu titlu de garanție comercială de către reclamantă fiind supusă

restituirii la încetarea contractului și purtătoare de dobânzi conform

contractului a fost admisă de către tribunal. În ceea ce privește daunele

interese solicitate, acestea au fost respinse întrucât prin art. 19.1 din

contract, părțile au inserat o clauză penală, ca mijloc de evaluare

convențională a prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare

reclamanta S.N.T.F-C.F.R.C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, solicitând admiterea

acesteia, modificarea sentinței arbitrale, în sensul respingerii cererii

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 31.639 lei contravaloare prestații

și 31.639 lei penalități de întârziere. Reclamanta a invocat motivele

întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. f) și h) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 203 din 18 noiembrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea în anulare .

Analizând acțiunea în anulare prin prisma motivelor

invocate, Curtea de Apel a reținut că temeiul prevăzut de art. 364 lit. f) nu

poate fi reținut, întrucât tribunalul nu s-a pronunțat în afara limitelor

acțiunii arbitrale. Cu referire la motivul invocat art. 364 lit. h) C. proc.

civ. este nefondat, tribunalul arbitral prin sentința pronunțată nu a luat

dispoziții contradictorii, care se exclud reciproc. Curtea a mai arătat că

reclamanta încearcă să pună în discuție chestiuni de netemeinicie care nu pot

fi puse în discuție în cadrul acțiunii în anulare. Cu referire la cuantumul

exagerat la care a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea a

constatat că pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor arbitrale în

limita pretențiilor admise, conform art. 48 alin. (1), (3) și (7) din Regulile

de Procedură Arbitrală ale Curții de Arbitraj.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta S.N.T.F. C.F.R. C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, reclamanta a susținut, în

esență următoarele :

- soluția Curții de Apel stabilește dispoziții

contradictorii, care se exclud reciproc, neputând fi puse în executare silită.

Astfel, instanța a interpretat greșit probele aflate la dosarul cauzei,

inclusiv expertiza, din care a rezultat că valoarea serviciilor de salubritate

a fost achitată integral. În situația executării sentinței, s-au efectua o

plată dublă.

- debitul pretins de către reclamantă, reprezintă în

realitate cota de 5 % din fiecare factură, care se reține de beneficiar ca

garanție de bună execuție, conform clauzei de la pct. 10;

- solicită diminuarea sumei de 21.619,38 reprezentând

cheltuieli arbitrale.

Examinând recursul, în contextul criticilor

formulate, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate nu

subzistă, pentru considerentele ce urmează :

Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte

apreciază că se impun câteva precizări de natură să fundamenteze și să

expliciteze soluția adoptată.

Obiectul prezentului recurs îl constituie sentința

comercială nr. 203 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, în soluționarea acțiunii în anulare a sentinței

arbitrale nr. 158/2008.

Acțiunea în anulare prezintă o serie de

particularități de regim juridic statuate de dispozițiile cuprinse în Cartea a

IV a ,,Despre arbitraj – Capitolul VIII ” .

În acest sens, desființarea hotărârii arbitrale se

poate face numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 C.

proc. civ., motive care sunt legate de convenția arbitrală și au în vedere

conformitatea hotărârii arbitrale cu convenția arbitrală, precum și respectarea

principiilor procesului civil.

Nici unul dintre cele nouă motive reglementate de

dispozițiile art. 364 C. proc. civ. nu vizează controlul legalității și

temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului

arbitral.

Din acest punct de vedere, Curtea de apel a analizat

cele două motive de desființare invocate, răspunzând argumentelor reclamantei.

În ceea ce privește motivele de anulare invocate,

dezlegarea dată de instanță nu este susceptibilă de critică.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C.

proc. civ., recurenta nu a invocat, în concret vreuna dintre cele trei ipoteze

ale textului menționat, respectiv:

extra petita

,

minus petita

sau

plus petita

.

În raport de obiectul acțiunii arbitrale și de

sentința arbitrală pronunțată, nu rezultă că tribunalul arbitral s-ar fi

pronunțat în afara limitelor acțiunii arbitrale, prin urmare temeiul de drept

prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Motivul prevăzut de art. 364 lit. h) C. proc. civ.,

vizând faptul că dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu

se pot aduce la îndeplinire nu se confirmă.

Argumentele invocate în sprijinul acestui motiv,

readuc spre analiză fondul litigiului, cu argumentele și susținerile care au

fost făcute în fața Tribunalului arbitral și reluate apoi în acțiunea în

anulare.

Criticile recurentei referitoare la plata dublă, la

cota de 5 % din fiecare factură , la compensarea obligațiilor, se referă la

netemeinicia hotărârii arbitrale, întemeiată pe interpretarea probelor

administrate în cauză, la care face referire și recurenta, însă în cadrul

recursului nu poate fi reanalizat fondul litigiului. Acțiunea în anulare

împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată numai la motivele procedurale

înscrise în art. 364 lit. a) –i) C. proc. civ. În cadrul recursului nu pot fi

invocate critici care să depășească aceste prevederi procedurale, întrucât

recursul nu are caracter devolutiv.

Cu privire la motivul de recurs privind cuantumul

exagerat al cheltuielilor arbitrale la care a fost obligată reclamanta, Înalta

Curte constată legalitatea stabilirii acestuia în raport de dispozițiilor art.

48 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj raportat la

dispozițiile art. 359 și art. 359

6

C. proc. civ. Pe de altă parte,

tribunalul arbitral, în mod corect nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274

pct. 1 și 3 C. proc. civ., în ceea ce privește reducerea onorariului avocațial,

întrucât în cauză operează dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995, care

statuează că între client și avocatul său există un contract care nu poate fi

controlat sau stânjenit.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.

C.F.R. C. SA, R.T.F.C. CRAIOVA, împotriva sentinței comerciale nr. 203 din 18

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.