ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta SC G.I. SA BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA IAȘI solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 1.388.202 RON aferentă executării abuzive de către pârâtă a scrisorii de garanție bancară nr. 06-001806-IG din 16 august 2006, suma de 526.489,10 RON aferentă unor facturi emise de reclamantă, scadente dar neachitate de către pârâtă, suma de 201.052 RON cu titlu de penalități, conform contractului, aferente sumelor mai sus menționate, calculate pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2007 și data introducerii acțiunii.

La aceeași instanță a fost înregistrată cauza cu nr. 7683/99/2007, între aceleași părți, în aceeași calitate, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume : 252.795,91 RON aferentă contractului de furnizare huilă nr. 1578 din 15 august 2007 și a sumei de 25.271 RON cu titlu de penalități conform contractului. În ședința publică din 15 ianuarie 2008 instanța a dispus conexarea celor două pricini sub nr. 7682/99/2007. În motivarea cererilor conexe reclamanta a arătat că. la data de 15 august 2006, SC C. SA IAȘI a organizat o licitație pentru achiziționarea unei cantități de 225.000 tone de huilă energetică și în urma analizei ofertelor, achizitorul SC C. SA IAȘI a selectat oferta reclamantei drept cea mai avantajoasă, încredințându-i un contract de achiziție a cantității de 75.000 tone de huilă energetică, diferența de 150.000 tone huilă urmând să fie achiziționată de alți doi furnizori, respectiv W.S.

și SC D. SRL. Urmare acestui fapt, la data de 15 august 2006, între reclamantă și pârâtă s-a semnat contractul nr. 1578 de furnizare de huilă energetică. În cursul derulării contractului a intervenit o situație imprevizibilă și insurmontabilă ce a periclitat buna și conforma executare a contractului, reclamanta obținând un certificat de atestare a forței majore, emis de C.C.I.F.R., prin care se confirmă starea de forță majoră intervenită de la 1 septembrie 2006 și până la 1 noiembrie 2006, care a pus reclamanta în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale de expediere a cărbunelui pentru export cu destinația Iași, ulterior obținând și un certificat de atestare a forței majore aferent lunii noiembrie 2006. Deși reclamanta și-a îndeplinit toate cerințele prevăzute la art. 19 din contract, pârâta a dat dovadă de rea credință și a executat scrisoarea de garanție bancară, renunțând la achitarea unor facturi emise în urma executării contractului.

Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 78/ COM din 22 aprilie 2008, a admis în parte acțiunea, respectiv capetele de cerere privind plata aferentă executării nelegale a scrisorii de garanție bancară de bună execuție nr. 06-001806-IG din 16 august 2006, plata prețului și penalităților, așa cum au rezultat din conexarea dosarului nr. 7683/992007 la dosarul nr. 7682/99/2007, acțiune introdusă de reclamanta; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.388.292 RON aferentă executării nelegale de către pârâtă a scrisorii de garanție bancară de bună execuție nr. 06-001806-IG din 16 august 2006; a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata prețului și a penalităților de întârziere.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut intervenția situației de forță majoră, adusă la cunoștința beneficiarului și a achizitorului, situație recunoscută explicit de către pârâtă prin adresa nr. 3793 din 12 septembrie 2006, adresă prin intermediul căreia a anticipat și modificarea prin act adițional. Prin actul adițional nr. 1 din 20 noiembrie 2006 la contractul nr. 1578 din 15 august 2006 s-a modificat anexa 3 referitoare la graficul de livrare, modificarea contractului fiind consecința directă a situației imprevizibile, nefiind imputabilă furnizorului și prin urmare acesta nu datorează daune interese, în condițiile art. 1082 și 1083 C. civ. Prin urmare executarea scrisorii de garanție bancară s-a efectuat în mod nelegal, pârâta încasând nejustificat suma de 570.000 lei.

Pretențiile referitoare la penalități de întârziere la livrare, solicitate de către pârâtă, au fost respinse întrucât acestea au fost calculate în raport de graficul de livrare inițial și nu după graficul modificat așa cum recunoaște pârâta, pentru care nu a emis facturile corespunzătoare, și care nu pot fi reținute având în vedere că pârâta nu a formulat cerere reconvențională. De asemenea, au fost respinse cu aceeași motivare, daunele produse pârâtei pentru luna noiembrie 2006. De asemenea, au fost respinse capetele de cerere privind plata sumelor solicitate în cuantum de 526.489,19 RON cu titlu de preț, penalități aferente și a facturii de GLI 186 din 25 august 2007. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 68 din data de 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins, ca nefondate, ambele apeluri. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a coroborat conținutul adresei nr. 02/09 din data de 13 noiembrie 2006 cu celelalte înscrisuri și a constatat intervenită forța majoră în cursul derulării contractului nr. 1578 din 15 august 2006. De asemenea, instanța a constatat că în raport de achiesarea părților la noile clauze contractuale, pretențiile pârâtei privind penalități și pretenția reclamantei privind plata facturii GLI 186 din 25 august 2007 sunt neîntemeiate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Recurenta pârâtă SC C. SA IAȘI a formulat întâmpinare în raport de recursul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia, arătând că prețul contractului a rămas neschimbat pe toată perioada acestuia, înțelegerea prefigurată și nefinalizată în act adițional nu modifică clauzele contractului. Reclamanta SC G.I. SA BUCUREȘTI în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În susținerea criticilor recurenta a arătat următoarele: - cu toate că situația de forță majoră a fost reținută de către ambele instanțe, au fost respinse pretențiile rezultând din neachitarea contravalorii unor facturi și a penalităților aferente, precum și a contravalorii facturii nr. GLI -186 din 2007; - cu toate că s-a dispus în mod corect obligarea intimatei la plata sumei de 1.388.202 RON, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanție bancară executată abuziv, a fost respinsă în mod nejustificat solicitarea de a fi obligată pârâta la plata penalităților aferente acestei sume; - urmare modificării clauzelor contractuale și a majorării tarifelor de transport feroviar, reclamanta a emis factura nr. GLI 186/2007 în valoare de 252.705,91 RON aferentă diferenței de preț neachitat, însă pretenția a fost respinsă pentru lipsa temeiului contractual, deși debitul a fost asumat prin înscrisul din data de 26 ianuarie 2007; în acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ.

și art. 97 din O.G. nr. 34/2006 ; - capătul de cerere privind plata sumei de 526.489,10 RON reprezentând contravaloarea unor facturi emise și neachitate de pârâtă, precum și a penalităților aferente, a fost respins neîntemeiat; Recurenta pârâtă SC C. SA IAȘI a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fără a încadra criticile dezvoltate în motive de nelegalitate.

În susținerea recursului a susținut următoarele: - împrejurarea de forță majoră a fost greșit reținută de către instanțe, întrucât reclamanta nu s-a aflat niciodată în imposibilitate totală de executare, putând să-și onoreze obligațiile asumate prin folosirea unei alte rute ocolitoare; - susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1082 și 1083 C. civ., cu privirea la îndeplinirea condițiilor privitoare la imprevizibilitate și invincibilitate; - dovada forței majore trebuia confirmată de o autoritate competentă română, respectiv C.C.I.R. - solicită acordarea penalităților la livrare în sumă de 718.591,97 lei, susținând că au fost interpretate greșit clauzele actului adițional; Recursul reclamantei SC G.I.

SA BUCUREȘTI este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Examinarea criticii recurentei reclamantă privind neacordarea penalităților aferente sumei de 570.000 dolari S.U.A., contravaloarea scrisorii de garanție, impun câteva precizări prealabile cu privire la contextul derulării relațiilor contractuale dintre părți, care nu pot fi analizate disparat, așa cum solicită reclamanta. Astfel, situația de forță majoră, reținută în mod corect de către ambele instanțe a influențat nemijlocit onorarea obligațiilor contractuale de către părțile contractante. Cu toate acestea, părțile au hotărât să continue executarea contractului, procedând la încheierea actului adițional nr. 1 din 2006. Deci, modificarea contractului a fost consecința directă a situației de forță majoră, iar pretinderea de către reclamantă a penalităților aferente acestei sume este în dezacord cu modificarea clauzelor contractuale.

Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 97 din O.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată legalitatea soluției pronunțată. Astfel, deși reclamanta invocă ca temei al emiterii facturii GLI nr. 186 din data de 25 august 2007, dispozițiile art. 14.1 din contractul nr. 1578 din 15 august 2006, prin care se prevede posibilitatea modificării clauzelor contractuale, prin act adițional, în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, raționamentul juridic al instanței de apel, care a justificat respingerea acestei pretenții este corect și legal.

Prin actul adițional nr. 1 din 20 noiembrie 2006, la contractul încheiat între părți, s-a modificat anexa 3 a contractului inițial, privind graficul de livrare, stabilindu-se modalitatea de plată a facturilor pentru marfa livrată și recepționată. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 13.1 din contract, referitoare la interdicția modificării prețului, art. 19.4 referitoare la condiția menținerii în prevederile contractuale a obligaților asumate din contract și actului adițional nr. 1/2006, privind modificarea graficului de livrări a huilei, rezultă că ambele părți au fost de acord cu noile clauze contractuale, astfel încât pretențiile reclamantei de a încasa contravaloarea facturii 186/2007 cu titlu de preț neachitat și a penalităților aferente este nejustificată.

Invocarea dispozițiilor art. 97 din Normele de aplicare ale O.G. nr. 34/2006, sunt irelevante din moment ce această posibilitate nu s-a materializat în relațiile comerciale derulate între părți și având în vedere contextul în care s-au aceste raporturi. Referitor la admiterea capătului de cerere privind suma de 526.489,10 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi și a penalităților aferente, Înalta Curte constată că instanța de apel, în virtutea rolului devolutiv a examinat temeinicia acestor pretenții, stabilind în mod corect situația de fapt și de drept. Cenzurarea argumentelor instanței nu poate fi făcută de către instanța de recurs, în lipsa încadrării criticilor într-unul din motivele de nelegalitate, conform art. 304 C. proc.

civ. Deși recurenta a invocat și existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii, dar nu a explicitat în ce constă contradictorialitatea argumentelor instanței, Înalta Curte observă totuși că invocarea acestui motiv este nefondată, decizia curții de apel fiind amplu argumentată și motivată în ceea ce privește toate motivele de apel invocate. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de nelegalitate decizia recurată în raport de criticile formulate de către pârâtă SC C. SA IAȘI, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează: Instanța de apel a evaluat în mod corect existența și consecințele forței majore care au împiedicat companiile care au fost parte în contractele de asociere în participațiune încheiate cu reclamanta, privind livrările de cărbune cu destinația Iași.

Pentru a răspunde criticilor reclamantei, Înalta Curte constată că raportat la caracterele forței majore precum și în raport de definiția realizată de părți prin art. 4 din contract, situația din speța de față, privind imposibilitatea executării contractului din motive neimputabile părților și care nu putea fi prevăzută la încheierea lui, se circumscrie corolarului situației de forță majoră. În ceea ce privește necesitatea atestării situației de forță majoră de către o autoritate competentă română, această critică este nefondată în raport de producerea evenimentelor pe teritoriul F.R., acestea neputând fi constatate de autorități române. De asemenea criticile pârâtei privind neacordarea penalităților de întârziere la livrare, calculate în raport de graficul inițial sunt nefondate, în condițiile în care pârâta nu a formulat cerere reconvențională prin care să valorifice un drept propriu față de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC G.I. SA BUCUREȘTI și pârâta SC C. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 68 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.