ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași, reclamanta SC G.I. SA BUCUREȘTI a chemat în judecată pe

pârâta SC C. SA IAȘI solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

1.388.202 RON aferentă executării abuzive de către pârâtă a scrisorii de garanție

bancară nr. 06-001806-IG din 16 august 2006, suma de 526.489,10 RON aferentă

unor facturi emise de reclamantă, scadente dar neachitate de către pârâtă, suma

de 201.052 RON cu titlu de penalități, conform contractului, aferente sumelor

mai sus menționate, calculate pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2007 și

data introducerii acțiunii.

La aceeași instanță a fost înregistrată cauza

cu nr. 7683/99/2007, între aceleași părți, în aceeași calitate, prin care

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume :

252.795,91 RON aferentă contractului de furnizare huilă nr. 1578 din 15 august

2007 și a sumei de 25.271 RON cu titlu de penalități conform contractului.

În ședința publică din 15 ianuarie 2008

instanța a dispus conexarea celor două pricini sub nr. 7682/99/2007.

În motivarea cererilor conexe reclamanta a

arătat că. la data de 15 august 2006, SC C. SA IAȘI a organizat o licitație

pentru achiziționarea unei cantități de 225.000 tone de huilă energetică și în

urma analizei ofertelor, achizitorul SC C. SA IAȘI a selectat oferta

reclamantei drept cea mai avantajoasă, încredințându-i un contract de achiziție

a cantității de 75.000 tone de huilă energetică, diferența de 150.000 tone

huilă urmând să fie achiziționată de alți doi furnizori, respectiv W.S. și SC D.

SRL. Urmare acestui fapt, la data de 15 august 2006, între reclamantă și pârâtă

s-a semnat contractul nr. 1578 de furnizare de huilă energetică. În cursul

derulării contractului a intervenit o situație imprevizibilă și insurmontabilă

ce a periclitat buna și conforma executare a contractului, reclamanta obținând

un certificat de atestare a forței majore, emis de C.C.I.F.R., prin care se

confirmă starea de forță majoră intervenită de la 1 septembrie 2006 și până la

1 noiembrie 2006, care a pus reclamanta în imposibilitatea îndeplinirii

obligațiilor contractuale de expediere a cărbunelui pentru export cu destinația

Iași, ulterior obținând și un certificat de atestare a forței majore aferent

lunii noiembrie 2006. Deși reclamanta și-a îndeplinit toate cerințele prevăzute

la art. 19 din contract, pârâta a dat dovadă de rea credință și a executat

scrisoarea de garanție bancară, renunțând la achitarea unor facturi emise în

urma executării contractului.

Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 78/ COM din 22 aprilie 2008, a admis în

parte acțiunea, respectiv capetele de cerere privind plata aferentă executării

nelegale a scrisorii de garanție bancară de bună execuție nr. 06-001806-IG din

16 august 2006, plata prețului și penalităților, așa cum au rezultat din

conexarea dosarului nr. 7683/992007 la dosarul nr. 7682/99/2007, acțiune

introdusă de reclamanta; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

1.388.292 RON aferentă executării nelegale de către pârâtă a scrisorii de

garanție bancară de bună execuție nr. 06-001806-IG din 16 august 2006; a

respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata prețului și a

penalităților de întârziere.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut

intervenția situației de forță majoră, adusă la cunoștința beneficiarului și a

achizitorului, situație recunoscută explicit de către pârâtă prin adresa nr. 3793

din 12 septembrie 2006, adresă prin intermediul căreia a anticipat și

modificarea prin act adițional. Prin actul adițional nr. 1 din 20 noiembrie

2006 la contractul nr. 1578 din 15 august 2006 s-a modificat anexa 3 referitoare

la graficul de livrare, modificarea contractului fiind consecința directă a

situației imprevizibile, nefiind imputabilă furnizorului și prin urmare acesta

nu datorează daune interese, în condițiile art. 1082 și 1083 C. civ. Prin

urmare executarea scrisorii de garanție bancară s-a efectuat în mod nelegal,

pârâta încasând nejustificat suma de 570.000 lei.

Pretențiile referitoare la penalități de

întârziere la livrare, solicitate de către pârâtă, au fost respinse întrucât

acestea au fost calculate în raport de graficul de livrare inițial și nu după

graficul modificat așa cum recunoaște pârâta, pentru care nu a emis facturile

corespunzătoare, și care nu pot fi reținute având în vedere că pârâta nu a

formulat cerere reconvențională. De asemenea, au fost respinse cu aceeași

motivare, daunele produse pârâtei pentru luna noiembrie 2006.

De asemenea, au fost respinse capetele de

cerere privind plata sumelor solicitate în cuantum de 526.489,19 RON cu titlu

de preț, penalități aferente și a facturii de GLI 186 din 25 august 2007.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 68 din data de 28 noiembrie

2008, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins, ca nefondate, ambele

apeluri.

În considerentele deciziei, instanța de apel

a reținut că în mod corect instanța de fond a coroborat conținutul adresei nr. 02/09

din data de 13 noiembrie 2006 cu celelalte înscrisuri și a constatat

intervenită forța majoră în cursul derulării contractului nr. 1578 din 15

august 2006. De asemenea, instanța a constatat că în raport de achiesarea

părților la noile clauze contractuale, pretențiile pârâtei privind penalități

și pretenția reclamantei privind plata facturii GLI 186 din 25 august 2007 sunt

neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

ambele părți, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă SC C. SA IAȘI a formulat

întâmpinare în raport de recursul reclamantei, prin care a solicitat

respingerea acestuia, arătând că prețul contractului a rămas neschimbat pe

toată perioada acestuia, înțelegerea prefigurată și nefinalizată în act

adițional nu modifică clauzele contractului.

Reclamanta SC G.I. SA BUCUREȘTI în temeiul

motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul

admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În susținerea criticilor recurenta a arătat

următoarele:

- cu toate că situația de forță majoră a fost

reținută de către ambele instanțe, au fost respinse pretențiile rezultând din

neachitarea contravalorii unor facturi și a penalităților aferente, precum și a

contravalorii facturii nr. GLI -186 din 2007;

- cu toate că s-a dispus în mod corect

obligarea intimatei la plata sumei de 1.388.202 RON, reprezentând

contravaloarea scrisorii de garanție bancară executată abuziv, a fost respinsă

în mod nejustificat solicitarea de a fi obligată pârâta la plata penalităților

aferente acestei sume;

- urmare modificării clauzelor contractuale

și a majorării tarifelor de transport feroviar, reclamanta a emis factura nr. GLI

186/2007 în valoare de 252.705,91 RON aferentă diferenței de preț neachitat,

însă pretenția a fost respinsă pentru lipsa temeiului contractual, deși debitul

a fost asumat prin înscrisul din data de 26 ianuarie 2007; în acest fel au fost

încălcate dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 97 din O.G. nr. 34/2006 ;

- capătul de cerere privind plata sumei de

526.489,10 RON reprezentând contravaloarea unor facturi emise și neachitate de

pârâtă, precum și a penalităților aferente, a fost respins neîntemeiat;

Recurenta pârâtă SC C. SA IAȘI a solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, fără a încadra criticile dezvoltate în motive

de nelegalitate.

În susținerea recursului a susținut următoarele:

- împrejurarea de forță majoră a fost greșit

reținută de către instanțe, întrucât reclamanta nu s-a aflat niciodată în

imposibilitate totală de executare, putând să-și onoreze obligațiile asumate

prin folosirea unei alte rute ocolitoare;

- susține aplicarea greșită a dispozițiilor art.

1082 și 1083 C. civ., cu privirea la îndeplinirea condițiilor privitoare la

imprevizibilitate și invincibilitate;

- dovada forței majore trebuia confirmată de

o autoritate competentă română, respectiv C.C.I.R.

- solicită acordarea penalităților la livrare

în sumă de 718.591,97 lei, susținând că au fost interpretate greșit clauzele

actului adițional;

Recursul reclamantei SC G.I. SA BUCUREȘTI

este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Examinarea criticii recurentei reclamantă

privind neacordarea penalităților aferente sumei de 570.000 dolari S.U.A.,

contravaloarea scrisorii de garanție, impun câteva precizări prealabile cu

privire la contextul derulării relațiilor contractuale dintre părți, care nu pot

fi analizate disparat, așa cum solicită reclamanta.

Astfel, situația de forță majoră, reținută în

mod corect de către ambele instanțe a influențat nemijlocit onorarea

obligațiilor contractuale de către părțile contractante. Cu toate acestea,

părțile au hotărât să continue executarea contractului, procedând la încheierea

actului adițional nr. 1 din 2006. Deci, modificarea contractului a fost

consecința directă a situației de forță majoră, iar pretinderea de către

reclamantă a penalităților aferente acestei sume este în dezacord cu

modificarea clauzelor contractuale.

Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., vizând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.

969 C. civ. și art. 97 din O.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată legalitatea

soluției pronunțată.

Astfel, deși reclamanta invocă ca temei al

emiterii facturii GLI nr. 186 din data de 25 august 2007, dispozițiile art. 14.1

din contractul nr. 1578 din 15 august 2006, prin care se prevede posibilitatea

modificării clauzelor contractuale, prin act adițional, în cazul apariției unor

circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților și care

nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, raționamentul juridic

al instanței de apel, care a justificat respingerea acestei pretenții este

corect și legal.

Prin actul adițional nr. 1 din 20 noiembrie

2006, la contractul încheiat între părți, s-a modificat anexa 3 a contractului inițial, privind graficul de livrare, stabilindu-se modalitatea de plată a

facturilor pentru marfa livrată și recepționată.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.

13.1 din contract, referitoare la interdicția modificării prețului, art. 19.4

referitoare la condiția menținerii în prevederile contractuale a obligaților

asumate din contract și actului adițional nr. 1/2006, privind modificarea

graficului de livrări a huilei, rezultă că ambele părți au fost de acord cu

noile clauze contractuale, astfel încât pretențiile reclamantei de a încasa

contravaloarea facturii 186/2007 cu titlu de preț neachitat și a penalităților

aferente este nejustificată.

Invocarea dispozițiilor art. 97 din Normele

de aplicare ale O.G. nr. 34/2006, sunt irelevante din moment ce această

posibilitate nu s-a materializat în relațiile comerciale derulate între părți

și având în vedere contextul în care s-au aceste raporturi.

Referitor la admiterea capătului de cerere

privind suma de 526.489,10 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi și a

penalităților aferente, Înalta Curte constată că instanța de apel, în virtutea

rolului devolutiv a examinat temeinicia acestor pretenții, stabilind în mod

corect situația de fapt și de drept. Cenzurarea argumentelor instanței nu poate

fi făcută de către instanța de recurs, în lipsa încadrării criticilor într-unul

din motivele de nelegalitate, conform art. 304 C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat și existența unor

motive contradictorii sau străine de natura pricinii, dar nu a explicitat în ce

constă contradictorialitatea argumentelor instanței, Înalta Curte observă

totuși că invocarea acestui motiv este nefondată, decizia curții de apel fiind

amplu argumentată și motivată în ceea ce privește toate motivele de apel

invocate.

Înalta Curte, verificând în cadrul

controlului de nelegalitate decizia recurată în raport de criticile formulate

de către pârâtă SC C. SA IAȘI, constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care urmează:

Instanța de apel a evaluat în mod corect

existența și consecințele forței majore care au împiedicat companiile care au fost

parte în contractele de asociere în participațiune încheiate cu reclamanta,

privind livrările de cărbune cu destinația Iași.

Pentru a răspunde criticilor reclamantei,

Înalta Curte constată că raportat la caracterele forței majore precum și în

raport de definiția realizată de părți prin art. 4 din contract, situația din

speța de față, privind imposibilitatea executării contractului din motive

neimputabile părților și care nu putea fi prevăzută la încheierea lui, se

circumscrie corolarului situației de forță majoră.

În ceea ce privește necesitatea atestării

situației de forță majoră de către o autoritate competentă română, această

critică este nefondată în raport de producerea evenimentelor pe teritoriul F.R.,

acestea neputând fi constatate de autorități române.

De asemenea criticile pârâtei privind

neacordarea penalităților de întârziere la livrare, calculate în raport de

graficul inițial sunt nefondate, în condițiile în care pârâta nu a formulat

cerere reconvențională prin care să valorifice un drept propriu față de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta SC G.I. SA BUCUREȘTI și pârâta SC C. SA IAȘI împotriva deciziei nr.

68 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2009.