ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2753/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 16944 din 16 octombrie 2003, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC T.E. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.415.372.058 lei reprezentând dobânda legală debitului datorat începând cu data de 12 iunie 2000 până la 7 martie 2003. Tribunalul București prin sentința 11939/2004 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC T.E. SA și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA. Prin decizia comercială nr. 393/2005 pronunțată în dosarul 262/2005 de Curtea de Apel București a fost admis apelul promovat împotriva sentinței nr. 11939/2004, aceasta fiind schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC T.E.

SA, fiind admisă în parte acțiunea, pârâta fiind obligată la plata sumei de 4.907.896.491 lei plus 216.173.964 lei (rol) cheltuieli de judecată. Recursul declarat de pârâta SC T.E. SA București împotriva deciziei evocate mai sus, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Curții de Apel București. La rejudecarea apelului, după casare, apelanta SC P. SA a depus dovada schimbării denumirii sale în SC V.E.T.M. SA, iar prin decizia comercială nr. 196/2007 a fost admis apelul declarat de SC V.E.T.M. SA, sentința comercială nr. 11939/2004 a fost desființată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la Tribunalul București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 4475/3/2006.

La termenul din data de 14 martie 2008, reclamanta a depus la dosar o cerere de majorare a pretențiilor, în sensul că solicită suma de 734.074,07 (ron) reprezentând dobânda aferentă perioadei 12 iunie 2002 – 7 martie 2003 actualizată cu indicele de inflație până la data de 31 ianuarie 2008. Prin sentința nr. 6212 din 19 mai 2008, pronunțată în dosar 4475/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC V.E.T.M. SA (fostă SC P. SA), pârâta SC T.E. SA fiind obligată la plata sumei de 7.340.740.781 rol reprezentând contravaloare dobândă actualizată cu indicele de inflație plus cheltuieli de judecată. Apelul formulat de pârâta SC T.E.

SA împotriva sentinței 6212/2008 a fost admis prin decizia comercială nr. 503/2008 pronunțată de Curtea de Apel București, iar sentința apelată a fost schimbată în tot, în sensul că pârâta SC T.E. SA a fost obligată să plătească reclamantei SC V.E.T.M. SA suma de 490.789.6491 lei reprezentând contravaloare dobândă și a fost respinsă cererea privind reactualizarea dobânzii cu indicele de inflație. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale pentru neexecutarea obligațiilor în sensul achitării prețului cu întârziere, aspect reținut cu autoritate de lucru judecat prin decizia comercială nr. 3836/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Titularul obligației de plată decurgând din contractul din 2002 este pârâta SC T.E. SA București iar faptul că prețul facturii din 18 ianuarie 2002 nu a fost achitat în termen de 30 de zile dă dreptul la plata dobânzii legale dar nu și la actualizarea dobânzii legale cu indicele de inflație. Astfel, în materie comercială pentru neexecutarea obligațiilor bănești, este admisibilă indexarea creanței inițialee, plus dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000 raportat la art. 43 C. com., cumulul acestora fiind permis dar nu și indexarea dobânzii legale, având în vedere dispozițiile art. 1088 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei comerciale nr. 503/2008, pronunțată de Curtea de Apel București au formulat recurs pârâta SC T.E.

SA, cât și reclamanta SC V.E.T.M. SA, recursuri ce au fost respinse ca nefondate prin decizia 1879/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reclamanta SC V.E.T.M. SA a formulat contestație în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 1879/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestație ce a fost admisă prin decizia nr. 1232 din 14 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. 6600/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea deciziei menționate, s-a reținut că SC V.E.T.M. SA a fost citată în recurs la o altă adresă situație în care se impune în raport de dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. admiterea contestației în anulare, cu consecința anulării deciziei comerciale nr. 1879/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, împotriva deciziei comerciale nr. 503/2008 a Curții de Apel București a formulat recurs atât reclamanta SC V.E.T.M. SA cât și pârâta SC T.E. SA București. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă SC V.E.T.M. SA critică decizia pentru nelegalitate arătând că în mod eronat instanța de apel a reținut că nu este posibilă actualizarea cu indicele de inflație a dobânzii legale. Conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, obligația de plată a debitului precum și dobânzile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. Actualizarea dobânzii din punct de vedere al O.G.

nr. 5/2001 se înscrie în spiritul principiului reparării integrale a prejudiciului. În cauză, dobânda datorată de către pârâtă a fost calculată la nivelul anului 2003, situație în care nu se poate reține o reparație integrală a prejudiciului. Și recurenta pârâtă SC T.E. SA București, critică decizia nr. 507/2008 pentru nelegalitate, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că decizia pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și a principiilor aplicabile în raport de dispozițiile art. 1081, art. 1084, art. 1088 C. civ. și art. 4 C. com. raportat la art. 2, art. 3 din O.G. nr. 9/2000. În mod greșit a reținut instanța că după scadența debitului principal ar fi intervenit transferul patrimonial SC T.E.

SA prin H.G. nr. 104/2002. Acest act normativ a fost adoptat la 7 februarie 2002 iar scadența facturii a fost la 21 februarie 2002. Actele normative de transfer al patrimoniului sucursalei Suceava au operat ca un veritabil caz fortuit exonerator de răspundere, astfel că nu poate fi reținută ca faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție. Faptul că anterior datei scadenței a fost edificat un act normativ prin care activul și pasivul sucursalei Suceava - beneficiară a huilei și cea care a efectuat plățile – a fost transferată ope legis în domeniul public al Municipiului Suceava și în administrarea Consiliului Local reprezintă un veritabil caz fortuit ce răstoarnă orice prezumție de culpă și demonstraeză neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile prevăzută de art. 998 – art. 999 C. civ.

Analizând recursurile declarate în raport de criteriile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente. Este de necontestat că la data de 16 ianuarie 2001 recurenta reclamantă, în calitate de vânzător și recurenta pârâtă în calitate de cumpărător a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care societatea reclamantă a vândut părții adverse canitatea de 17.081,7 tone huilă energetică pentru sucursala pârâtei. În baza acestui contract, a fost emisă factura fiscală din 18 ianuarie 2002 cu privire la suma de 41.101.514.267 lei, sumă achitată integral. Debitul principal la care a fost obligată pârâta prin ordonanța de emitere a somației de plată în cuantum de 28.895.454.173,50 lei a fost achitat în perioada 19 februarie 2003 – 7 martie 2003, dar la aceasta se datorează dobânda legală pentru perioada 12 iunie 2002 – 17 martie 2003 nu și indicele de inflație.

Dobânda legală a fost stabilită în condițiile O.G. nr. 9/2000, fiind însăși corelată cu rata inflației, câtă vreme este raportată la dobânda de referință lunară a B.N.R. În aceste condiții, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 43 C. com. raportat la art. 1088 C. civ. și O.G. nr. 9/2000 iar dobânda legală aferentă debitului principal achitat cu întârziere, nu poate fi actualizată cu indicele de inflație motiv pentru care recursul reclamantei va fi respins ca nefondat. Nici recursul recurentei pârâte, vizând aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. civ., nu este fondat întrucât prin decizia 196/2000 a Curții de Apel București irevocabilă prin decizia nr. 2836/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că titularul obligațiilor de plată decurgând din contractul din 2002 este SC T.E.

SA atât în ceea ce privește debitul principal cât și drepturile accesorii. Răspunderea recurentei pârâte este o răspundere contractantă în condițiile art. 969, art. 970 C. civ. și nu o răspundere delictuală în condițiile art. 998 – art. 999 C. civ., aspect reținut corect de instanța de apel în raport de decizia nr. 3836/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este adevărat că H.G. nr. 104 a fost adoptat la 7 februarie 2001 dar protocolul de predare primire încheiat de C.E.T. Suceava, în raport de dispozițiile H.G. nr. 104/2002 a fost încheiat la la 22 aprilie 2002, iar obligația de plată a dreptului principal era scadența la 21 februarie 2002. Ca urmare, în mod corect au fost reținute îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale pentru neexecutare obligațiilor fără a putea fi reținut „cazul fortuit exonerator de culpă” invocat de recurentă în condițiile care protocolul de predare primire încheiat în baza H.G.

nr. 101/2002 a fost întocmai după data scadenței obligației de plată a debitului principal respectiv 21 februarie 2002. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC V.E.T.M. SA Focșani și pârâta SC T.E. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.E.T.M. SA Focșani și pârâta SC T.E. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.