ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2003

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 19 aprilie 1999, reclamantul C.T.D. a

chemat în judecată pe pârâtele SC P.I. SRL, I.P. și C.B.C. pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate la plata sumei de 10.000 dolari

S.U.A., respectiv a sumei de 187.940.000 lei, precum și a sumei de 362.060.000

lei, cu titlu de actualizare a debitului, plus cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1075

din 21 februarie 2000, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtelor I.P. și C.B.C., respingând acțiunea față de acestea, a admis, astfel

cum a fost modificată, acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta SC P.I. SRL

la plata sumei de 187.940.000 lei (contravaloarea a 10.000 dolari S.U.A.) și

suma de 362.060.000 lei, cu titlu de actualizare a debitului, plus suma de

22.145.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei

hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 2939 din 19 octombrie 2000.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs,

în termen legal, motivat și timbrat, reclamantul C.T.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanțele au

interpretat greșit clauzele contractului, considerând că există doar două părți

și că s-au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 31/1990, care nu erau în

vigoare la data încheierii contractului, astfel că instanțele trebuiau să

rețină că cele două pârâte au calitate procesuală pasivă și răspundere, conform

art. 998 – 999 C. civ.

Prin decizia nr. 3460 din 22 mai 2001, Curtea Supremă

de Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

reclamant.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în

anulare recurentul C.T.D., în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținând, în

esență, că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul al doilea de recurs,

din care rezultă că prejudiciul se datorează culpei pârâtelor și că, în mod

greșit, s-a reținut de către instanțe lipsa calității procesuale pasive, cu

toate acestea au semnat contractul de asociere în participațiune, în calitate

de părți, în nume propriu și nu ca reprezentante ale societății.

În consecință, contestatorul solicită admiterea

contestației, respingerea excepției procesuale pasive invocate de cele două

pârâte și obligarea acestora la restituirea sumei datorate, cât și la

respingerea prejudiciului.

Contestația este inadmisibilă pentru următoarele

motive:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Din examinarea dosarului de recurs, prin prisma criticilor

formulate de contestatar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că,

în mod judicios, printr-o corectă și integrală apreciere a materialului

probator administrat în cauză, în raport cu motivele de recurs, care au fost

analizate în totalitate, s-a reținut că, în cauză, nu se poate antrena

răspunderea solidară a celor două persoane fizice cu societatea pârâtă.

Așa fiind, dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate

de contestator, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nu s-a făcut nici o

dovadă în sensul că dezlegarea dată pricinii în recurs este rezultatul unei

greșeli materiale ori n-au fost examinate toate motivele de casare ale deciziei

atacate.

Este de reținut că, prin prezenta contestație în

anulare, se fac din nou critici de fond, ceea ce este inadmisibil, pentru că

s-ar ajunge, pe această cale, la rejudecarea recursului.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de C.T.D., împotriva

deciziei nr. 3460 din 22 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie

2003.