ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1423/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 10 martie 2003, la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC E. SA București a chemat în judecată pe pârâtul V.O. și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 241.155.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6156 din 11 mai 2004, a admis cererea formulată de reclamanta SC E. SA în contradictoriu cu pârâtul V.O., obligă pârâtul la plata sumei de 479.894.166 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată de 25.205.000 lei către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri ambele părți au declarat apel. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. Prin aceeași decizie a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul și la 10.800.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Cu petiția înregistrată, la data de 13 iunie 2005, pârâtul V.O. a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, menționând că va depune în timp util motivele acestuia. Pârâtul a depus motivele de recurs invocate, la data de 7 octombrie 2005, direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, încălcând astfel dispozițiile art. 302 C. proc. civ., care prevede: „Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității”.

Având în vedere considerentele anterior arătate, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul V.O. împotriva deciziei nr. 403 din 13 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 mai 2006.