ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1423/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la

data de 10 martie 2003, la Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC E. SA București a chemat în judecată pe pârâtul V.O. și

a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat

pârâtul la plata sumei de 241.155.000 lei și la plata cheltuielilor de

judecată.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6156 din 11 mai

2004, a admis cererea formulată de reclamanta SC E. SA în contradictoriu

cu pârâtul V.O., obligă pârâtul la plata sumei de 479.894.166 lei cu titlu

de despăgubiri către reclamantă și la plata cheltuielilor

de judecată de 25.205.000 lei către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri

ambele părți au declarat apel.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.

Prin aceeași decizie a admis

apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul

că a obligat pârâtul și la 10.800.000 lei cheltuieli de judecată

către reclamantă.

Cu petiția înregistrată,

la data de 13 iunie 2005, pârâtul V.O. a declarat recurs împotriva

hotărârii pronunțată de instanța de apel, menționând

că va depune în timp util motivele acestuia.

Pârâtul a depus motivele de recurs

invocate, la data de 7 octombrie 2005, direct la Înalta Curte de Casație

și Justiție, încălcând astfel dispozițiile art. 302 C.

proc. civ., care prevede: „Recursul se depune la instanța a cărei

hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității”.

Având în vedere considerentele

anterior arătate, Înalta Curte urmează a constata nul recursul

declarat de pârât.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat

de pârâtul V.O. împotriva deciziei nr. 403 din 13 mai 2005 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 2 mai 2006.