ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5194/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia comercială nr. 447,

pronunțată de secția a V-a comercială a Curții de Apel București la data de 15

aprilie 2005, în dosarul nr. 2223/2004 s-a admis acțiunea în anularea sentinței

arbitrale nr. 225 din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă C.C.I. a României și a Municipiului București, în

dosarul arbitral nr. 369/2003, formulată de SC E. SA, în contradictoriu cu A.V.A.S.,

cu consecința anulării acestei hotărâri și, pe fond, a admiterii, în parte, a

acțiunii, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S.,

împotriva pârâtei SC E. SA, și obligării acesteia să plătească reclamantei

echivalentul în lei la data plății al sumei de 69.734.135 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, în cauză, sunt incidente

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., întrucât hotărârea arbitrală a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 26 alin. (2)

din O.G. nr. 25/2002, modificată prin O.G. nr. 40/2003 în conformitate cu care

penalitățile contractuale se calculează la valoarea nerealizată, fără luarea în

considerare a nerealizărilor pe obiective, iar, pe fond, a făcut aplicarea art.

1066 și următoarele C. civ., în considerarea art. 8.11.3 lit. b) din contractul

din 16 iunie 1999 și a evocatului text legal din O.G. nr. 25/2002.

Împotriva menționatei decizii au

formulat recursuri atât reclamanta, A.V.A.S. cât și pârâta SC E. SA.

Recurenta-reclamantă a invocat în susținerea

cererii sale de recurs motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arătând, în principal, că, prin neacordarea penalităților în cuantumul

solicitat instanța de control judiciar a interpretat și aplicat greșit

dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, art. 26 alin. (2) din O.G. nr.

25/2002, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 40/2003, prevede că, în

cazul în care, la data împlinirii ultimei scadențe, anterioare intrării în

vigoare a acestui act normativ, se constată, valoric, nerealizarea sau

realizarea parțială a angajamentului investițional, cumpărătorul datorează,

începând cu respectiva dată, penalitățile contractuale calculate la valoarea

nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective.

Cum examinarea probelor administrate,

în cauză, atestă realizarea parțială a angajamentului investițional de către

cumpărător, se constată că, prin obligarea pârâtei la plata penalităților

pentru nerealizarea integrală a investiției la termen, prin aplicarea

procentului, convenit, de 8 % valorii de investiție nerealizată la scadența

finală, din totalul investițional asumat prin contract, rezultă că instanța de

control judiciar a interpretat și aplicat, corect, dispozițiile evocatului text

legal, așa încât critica recurentei reclamante nu poate fi primită.

Recurenta pârâtă a arătat în

motivarea recursului că prin obligarea sa la plata sumei reprezentând

penalități către A.V.A.S. și nu către societatea privatizată, SC C. SA, instanța

de apel a nesocotit prevederile art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

Este de observat că, în exercițiul

dreptului său de dispoziție, reclamanta nu a solicitat prin cererea

introductivă pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu societatea

privatizată, SC C. SA și că aceasta nu a figurat ca parte în contractul de

privatizare, așa încât, având a statua asupra obligațiilor asumate prin acest

act juridic, din perspectiva respectării principiului disponibilității și

prevederilor art. 969 C. civ., se constată că, în mod corect, instanțele au dat

eficiență acestor cerințe, fără ca prin aceasta să încalce art. 16 alin. (3)

din O.G. nr. 25/2002, întrucât reclamanta era obligată să vireze, cu titlu

gratuit, societății privatizate sumele obținute cu titlu de penalități pentru

nerealizarea investițiilor în respectarea acestor dispoziții legale, care, de

altfel, prin O.G. nr. 27/2005, au fost abrogate, aspecte de natură a înlătura,

ca fiind neîntemeiată, critica recurentei pârâte.

Așa fiind, constatând că, în cauză,

nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părți împotriva evocatei decizii pronunțată de instanța

de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC E. SA Oradea și de A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 447

din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.