ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2006 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, C.N.A.P.D.F.

S.A. Giurgiu, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1951/2005 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

solicitând modificarea hotărârii atacate întrucât aceasta nu cuprinde motivele

pe care se sprijină art. 304 cpt. 7 C. proc. civ.

S-a mai susținut că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii - art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că în mod greșit a fost sancționată cu amendă în valoare de 137.666 RON pe

motiv că protocolul încheiat cu A.O.P.F.R. la data de 1 octombrie 1999

reprezintă o înțelegere pe verticală care constă în negocierea condițiilor

comerciale și a tarifelor, ceea ce constituie o încălcare a art. 5 alin. (1)

lit. a) din Legea Concurenței nr. 21/1996.

Din actele cauzei, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1951 din 23 noiembrie

2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea CN A.P.D.F. SA în contradictoriu cu C.C. ca

neîntemeiată.

Respingerea acțiunii s-a

pronunțat avându-se în vedere protocolul din 1 octombrie 1999 încheiat de

reclamantă cu A.O.P.F.R. cât și celelalte documente, din care rezultă

încheierea unor înțelegeri pe verticală cu A.O.P.F.R., caracterul continuu al

negocierilor colective purtate de A.O.P.F.R. cu administrațiile portuare, ceea

ce reprezintă practică anticoncurențială.

Instanța a mai reținut că

susținerile reclamantei potrivit cărora prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea Concurenței se referă doar la înțelegerile dintre concurenți, așa numite

„înțelegeri pe orizontală" sunt eronate. Aceasta întrucât legislația în

materie de concurență nu face distincție, orice tip de acțiune prin care se

restricționează comportamentul unor agenți economici care interacționează

într-o relație fiind considerată practică anticoncurențială, în speță relația

fiind pe verticală, iar părțile încadrându-se în categoria largă a agenților

economici.

Instanța de Fond a precizat că

nici susținerile reclamantei privind prescripția nu sunt fondate, întrucât, așa

cum rezultă din documentația aflată la dosar, pârâta - intimată în cauză

(autoritatea de concurență) s-a autosesizat și și-a exercitat atribuțiile în

cadrul termenului de 5 ani prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea Concurenței.

S-a reținut expres că în cauză,

curgerea termenului a fost întreruptă prin Ordinul Președintelui C.C. nr.

179/2004 de declanșarea investigației la data de 6 iulie 2004. S-a mai reținut

de Instanță, continuitatea practicii concurențiale.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, astfel

încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Din Protocolul aflat la Dosar nr. 22641/2/2005 rezultă fără echivoc că A.O.P.F.R. se face vinovată de încălcarea art.

5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței, prin negocierea cu administrațiile

portuare și/ sau de căi navigabile, în numele membrilor asociației, a

condițiilor comerciale și a nivelului tarifelor pentru serviciile prestate

acestora.

Cât privește demersul făcut de A.O.P.F.R.

asupra membrilor

săi de a nu se prezenta la

negocierea contractelor cu administrațiile

portuare și de căi

navigabile, și prin solicitarea delegării acestei responsabilități asociației,

încercând a se impune, în numele membrilor săi, drept singurul negociator

îndreptățit și împuternicit să negocieze nivelul tarifelor și orice alte

condiții comerciale a avut ca scop restrângerea și demontarea concurenței în acest

domeniu de activitate, așa cum întemeiat a reținut C.C.

Este relevantă dispoziția pct. 3

din art. 5 din Hotărârea nr. 520 din 24 martie 1998 publicat în M. Of. Partea I

nr. 333 din 4 septembrie 1998 privind înființarea CN A.P.D.F. SA Giurgiu, ce

prevede expres că: „pentru serviciile efectuate în conformitate cu obiectul de

activitate, CN A.P.D.F. SA Giurgiu, percepe tarife stabilite în

conformitate cu legislația în vigoare". Deci,

perceperea tarifelor se

face strict în conformitate cu legislația în

vigoare.

Din actele cauzei rezultă că

membrii asociației; operatori portuari și de căi de navigație concurenți între

ei, au încălcat dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței

prin delegarea A.O.P.F.R. de a le reprezenta interesele și de a negocia cu

administrațiile portuare și/ sau de căi navigabile, în numele lor, nivelul

tarifelor pentru serviciile prestate de către acestea sau prin negocierea

tarifelor, în nume colectiv, alături de reprezentanții asociației cu

administrațiile portuare.

Cât privește

motivele de recurs invocate împotriva hotărârii atacate în cauză, sunt

neîntemeiate și vor fi respinse.

În mod corect Instanța de Fond a

reținut încălcarea de recurentă a Legii nr. 21/1996, hotărârea atacată fiind

motivată conform art. 261 C. proc. civ.

Cât privește

nepronunțarea Instanței asupra unor dovezi, acestea nu au fost indicate pentru

a fi analizate, inclusiv din punct de vedere al relevanței lor, cu atât mai

mult cu cât în cauză a fost

efectuată o

investigație de C.C.

Sentința

atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va

fi respins neputând fi reținută nici pretinsa

prescriere a aplicării sancțiunii de către C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de CN

A.P.D.F. S.A. Giurgiu împotriva

sentinței

civile nr. 1951 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2007.