ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2006 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, C.N.A.P.D.F. S.A. Giurgiu, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1951/2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină art. 304 cpt. 7 C. proc. civ. S-a mai susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii - art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că în mod greșit a fost sancționată cu amendă în valoare de 137.666 RON pe motiv că protocolul încheiat cu A.O.P.F.R. la data de 1 octombrie 1999 reprezintă o înțelegere pe verticală care constă în negocierea condițiilor comerciale și a tarifelor, ceea ce constituie o încălcare a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței nr. 21/1996. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1951 din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea CN A.P.D.F. SA în contradictoriu cu C.C. ca neîntemeiată. Respingerea acțiunii s-a pronunțat avându-se în vedere protocolul din 1 octombrie 1999 încheiat de reclamantă cu A.O.P.F.R.

cât și celelalte documente, din care rezultă încheierea unor înțelegeri pe verticală cu A.O.P.F.R., caracterul continuu al negocierilor colective purtate de A.O.P.F.R. cu administrațiile portuare, ceea ce reprezintă practică anticoncurențială. Instanța a mai reținut că susținerile reclamantei potrivit cărora prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței se referă doar la înțelegerile dintre concurenți, așa numite „înțelegeri pe orizontală" sunt eronate. Aceasta întrucât legislația în materie de concurență nu face distincție, orice tip de acțiune prin care se restricționează comportamentul unor agenți economici care interacționează într-o relație fiind considerată practică anticoncurențială, în speță relația fiind pe verticală, iar părțile încadrându-se în categoria largă a agenților economici.

Instanța de Fond a precizat că nici susținerile reclamantei privind prescripția nu sunt fondate, întrucât, așa cum rezultă din documentația aflată la dosar, pârâta - intimată în cauză (autoritatea de concurență) s-a autosesizat și și-a exercitat atribuțiile în cadrul termenului de 5 ani prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea Concurenței. S-a reținut expres că în cauză, curgerea termenului a fost întreruptă prin Ordinul Președintelui C.C. nr. 179/2004 de declanșarea investigației la data de 6 iulie 2004. S-a mai reținut de Instanță, continuitatea practicii concurențiale. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ. Din Protocolul aflat la Dosar nr. 22641/2/2005 rezultă fără echivoc că A.O.P.F.R. se face vinovată de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței, prin negocierea cu administrațiile portuare și/ sau de căi navigabile, în numele membrilor asociației, a condițiilor comerciale și a nivelului tarifelor pentru serviciile prestate acestora. Cât privește demersul făcut de A.O.P.F.R. asupra membrilor săi de a nu se prezenta la negocierea contractelor cu administrațiile portuare și de căi navigabile, și prin solicitarea delegării acestei responsabilități asociației, încercând a se impune, în numele membrilor săi, drept singurul negociator îndreptățit și împuternicit să negocieze nivelul tarifelor și orice alte condiții comerciale a avut ca scop restrângerea și demontarea concurenței în acest domeniu de activitate, așa cum întemeiat a reținut C.C.

Este relevantă dispoziția pct. 3 din art. 5 din Hotărârea nr. 520 din 24 martie 1998 publicat în M. Of. Partea I nr. 333 din 4 septembrie 1998 privind înființarea CN A.P.D.F. SA Giurgiu, ce prevede expres că: „pentru serviciile efectuate în conformitate cu obiectul de activitate, CN A.P.D.F. SA Giurgiu, percepe tarife stabilite în conformitate cu legislația în vigoare". Deci, perceperea tarifelor se face strict în conformitate cu legislația în vigoare. Din actele cauzei rezultă că membrii asociației; operatori portuari și de căi de navigație concurenți între ei, au încălcat dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței prin delegarea A.O.P.F.R. de a le reprezenta interesele și de a negocia cu administrațiile portuare și/ sau de căi navigabile, în numele lor, nivelul tarifelor pentru serviciile prestate de către acestea sau prin negocierea tarifelor, în nume colectiv, alături de reprezentanții asociației cu administrațiile portuare.

Cât privește motivele de recurs invocate împotriva hotărârii atacate în cauză, sunt neîntemeiate și vor fi respinse. În mod corect Instanța de Fond a reținut încălcarea de recurentă a Legii nr. 21/1996, hotărârea atacată fiind motivată conform art. 261 C. proc. civ. Cât privește nepronunțarea Instanței asupra unor dovezi, acestea nu au fost indicate pentru a fi analizate, inclusiv din punct de vedere al relevanței lor, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost efectuată o investigație de C.C. Sentința atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins neputând fi reținută nici pretinsa prescriere a aplicării sancțiunii de către C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de CN A.P.D.F. S.A. Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 1951 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.