ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3835/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2005,

reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Concurenței, anularea deciziei din 26 mai 2005.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, pârâtul a dispus în mod

nelegal sancționare sa cu amendă în cuantum de 137.666,5 ron pentru încălcarea

prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței, fapta reținută în

sarcina sa fiind o înțelegere verticală, care constă în negocierea condițiilor

comerciale și a tarifelor de către A.A.O.P.F.R. cu administrația portuară în

numele membrilor asociației.

A mai arătat că, singurul

document reținut de autoritatea de concurență referitor la vinovăția sa este

protocolul din data de 1 octombrie 1999 încheiat cu A.A.O.P.F.R., iar

investigația s-a declanșat la mai mult de 6 ani de la încheierea acestui act și

s-a încheiat într-un anumit context, nefiind niciodată transpus în practică.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1951 din

23 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, având în vedere protocolul din 1 octombrie 1999 încheiat de

reclamantă cu A.A.O.P.F.R. cât și celelalte documente, din care rezultă

încheierea unor înțelegeri pe verticală cu A.A.O.P.F.R., caracterul continuu al

negocierilor colective purtate de A.A.O.P.F.R. cu administrațiile portuare,

ceea ce reprezintă practică anticoncurențială, neputându-se reține teza

reclamantei că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței ar

incrimina numai înțelegerile pe orizontală.

Recursul declarat de

reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin Decizia nr. 2836 din 31 mai 2007, reținându-se, în esență, că

instanța de fond a stabilit în mod corect încălcarea de către recurentă a Legii

nr. 21/1996, hotărârea atacată fiind motivată conform art. 261 C. proc. civ.

Cât privește nepronunțarea

instanței asupra unor dovezi, Înalta Curte a apreciat că acestea nu au fost

indicate, inclusiv din punct de vedere al relevanței lor.

S-a mai menționat, de

asemenea, că nu poate fi reținută nici pretinsa prescriere a aplicării

sancțiunii de către Consiliul Concurenței.

Împotriva Deciziei nr. 2836

din 31 mai 2007, recurenta - reclamantă a promovat contestație în anulare în

temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1604

din 11 aprilie 2008, așa cum a fost completată prin Încheierea din 19 iunie

2008, a admis contestația în anulare, a desființat decizia atacată și a dispus

rejudecarea recursului declarat de reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu împotriva

sentinței civile nr. 1951/2005 a Curții de Apel București.

În considerentele deciziei

pronunțate s-a reținut faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze

aspectele legate de prescripția invocată referitoare la aplicarea sancțiunii

(în aplicarea prevederilor art. 3041 și art. 129 C. proc. civ.) și printr-o

formulă laconică a menționat că nu poate fi reținută nici pretinsa prescriere a

aplicării sancțiunii, fără a se preciza însă motivele, ceea ce echivalează cu

necercetarea motivului de recurs.

La rejudecarea recursului

Consiliul Concurenței a formulat o completare la întâmpinare și a solicitat

respingerea recursului formulat de CN A.P.D.F. SA Giurgiu.

În rejudecarea recursului

declarat de CN A.P.D.F. SA Giurgiu, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

În recurs au fost invocate

mai multe motive de nelegalitate a hotărârii instanței de fond prin care a fost

respinsă acțiunea reclamantei - recurente de anularea a deciziei nr. 95 din 26

mai 2005 a Consiliului Concurenței.

Primul motiv de recurs nu

este legat de aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că hotărârea

instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină va fi respins pentru

că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 C. proc. civ. și a arătat

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele

pentru care a înlăturat susținerile reclamantei.

Și motivul de recurs referitor

la aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, motiv prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., va fi respins pentru că în hotărârea atacată s-a făcut

aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 21/1996, legea concurenței.

Atât în fața instanței de

fond cât și a celei de recurs, recurenta recunoaște încheierea în anul 1999 a

unui Protocol prin care a acordat unele reduceri la tarifele portuare aplicate

societăților membre ale asociației și că asociația A.A.O.P.F.R. a negociat cu

fiecare administrație facilitățile egale pentru fiecare membru asociat deși

această asociație ar fi trebuit să se limiteze la atribuțiile ce îi reveneau

potrivit statului.

Vor fi înlăturate și

mențiunile potrivit cărora prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996

s-ar referi numai la înțelegerile „pe orizontală” pentru că prin lege nu se

face o asemenea distincție.

Legea sancționează orice

acțiune care încearcă să restricționeze, să restrângă comportamentul unor

agenți economici ce interacționează și sunt considerate practici

anticoncurențiale. În speță a fost sancționată pentru încălcarea art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 tocmai fapta reclamantei de a negocia cu A.A.O.P.F.R.

nivelul tarifelor pentru serviciile prestate membrilor asociației pentru că

prin aceasta se elimină cel mai important element al concurenței – prețul –

care poate fi altul dacă ar rezulta din negocieri individuale.

Va fi respins și motivul de recurs

referitor la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra unor dovezi

administrate deoarece s-a făcut referire la probele administrate de către

părți, iar faptul că s-a depus la dosar H.G. nr. 50/1998, adică un act

normativ, nu înseamnă că instanța de fond trebuia să rețină aplicarea acestuia.

Referitor la intervenirea

prescripției dreptului Consiliului Concurenței de a aplica amenda, așa cum a

reținut și instanța de fond, aceste susțineri vor fi respinse.

Chiar dacă s-a avut în

vedere Protocolul încheiat la 2 octombrie 1999, acesta nu a fost singurul

document pentru că  s-au depus înscrisuri din care rezultă că și în anul 2003,

2004 se negociau tarifele ceea ce dovedește caracterul continuu al faptelor

anticoncurențiale care au fost curmate numai prin intervenția Consiliului

Concurenței.

Pentru că au avut caracter

de continuitate, termenul de 5 ani de prescripție a fost respectat.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a

doua C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 1951 din 23

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2008.