ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5157/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5157/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de

nelegalitate a dispozițiilor pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10

mai 2004 puse în aplicare prin Ordinul nr. 107/2004, invocată de reclamantă, a

respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind

anularea Ordinului nr. 78/2005, invocată de pârât, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta A.A.O.P.F.R., în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Concurenței și intervenientele în interesul reclamantei SC D.N. SA,

SC A. SA și SC C.N.F.R.N. SA, SC N.F.R.D. SA, SC T.R. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC

A.E.P.G.P. SA, SC T.E. SA, SC V.A. SRL și SC H. SA Brăila.

Prin aceeași

sentință, a luat act că intervenientele SC A.E.P.G.P. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC

H. SA Brăila și SC N.F.R.D. SA au renunțat la judecata cererilor de intervenție

formulate în interesul reclamantei.

Totodată, a respins

ca neîntemeiate cererile de intervenție în interesul reclamantei formulate de

SC D.N. SA, SC A. SA, SC C.N.F.R.N. SA, SC T.R. SA, SC T.E. SA și SC V.A. SRL.

Pentru a pronunța o

astfel de hotărâre, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele

hotărârii, următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta A.A.O.P.F.R. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Deciziei nr. 95 din 26 mai 2005

emisă de pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că nu are calitate de subiect al contravenției

reținută în sarcina sa, întrucât autorii posibili ai faptelor, ca subiecți

activi ai contravenției, sunt doar cei prevăzuți la art. 5 alin. (1) din Legea

concurenței, respectiv, agenții economici și asociațiile de agenți economici,

ca subiecte ale dreptului comercial, în sensul C. com. și al art. 1 din Legea

nr. 26/1990.

Susține reclamanta că

potrivit Statutului său, A.A.O.P.F.R. este persoană juridică necomerciant, o

asociație fără scop lucrativ, nonprofit, ce cuprinde din punct de vedere al

accesului la infrastructurile portuare și de căi navigabile numai consumatori,

ce nu pot influența formarea tarifelor și ca urmare, nu este agent economic și

nici asociație de agenți economici în sensul legii concurenței.

Reclamanta mai

susține că membrii săi, respectiv cei 25 de operatori portuari și de nave, nu

au calitatea de subiecți ai răspunderii contravenționale, amenda fiind nelegal

stabilită, la nivelul asociației pe baza cifrei de afaceri a fiecărui membru.

De asemenea, o serie de societăți amendate nu mai fac parte din asociație, iar

în aceste condiții, sumele aferente ar urma să fie suportate de ceilalți

membri, deși activitățile acestora nu au legătură cu activitățile amendate.

Amenzile pentru membrii de la pozițiile 13, 17, 18 din lista cu cifrele de

afaceri sunt calculate dublu, întrucât cifrele de afaceri ale acestora au fost

incluse în cifra de afaceri a SC N. Galați.

Referitor la

Capitolul II pct. 1 din Decizie, reclamanta a arătat că asociația reclamantă nu

a solicitat intervenția Consiliului Concurenței, ci a solicitat răspunsuri la

trei întrebări, pentru a clarifica problemele la care nu primise un răspuns de

la celelalte autorități îndreptățite, de natură sa deblocheze accesul membrilor

săi pe Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Referitor la pct. 2,

în mod eronat și în contradicție cu O.G. nr. 42/1997, Plenul Consiliului

Concurenței afirmă printr-un răspuns generic că prețurile produselor și

tarifele serviciilor și lucrărilor se determină liber prin concurență. Astfel,

membrii reclamantei nu sunt afectați generic de "prețurile produselor și

tarifele serviciilor și lucrărilor", ci numai de tarifele pentru accesul

la infrastructură, care nu se pot determina liber "prin concurență",

pentru simplul motiv că nu există decât furnizori unici și anume,

administrațiile portuare.

Referitor la pct. 3,

reclamanta a susținut că, în mod neîntemeiat, Plenul Consiliului Concurenței a

reținut faptul că asociația consideră că negociază de 10 ani, întrucât Legea

nr. 21/1996 a intrat în vigoare la 30 ianuarie 1997 și nu retroactivează, iar

contractele cadru au fost abordate cu toate administrațiile, înainte de

apariția acestei legi.

Referitor la pct. 4,

reclamanta a menționat că este o eroare afirmația Plenului în sensul că

armatorii și operatorii portuari sunt concurenți între ei.

Arată reclamanta că,

în ce privește concurența între operatorii de nave sau între operatorii

portuari începe abia pe piața navlurilor de transport, respectiv a tarifelor

operatorilor portuari, conform activităților fiecăruia. Numai pe aceste piețe,

fără monopol, încearcă fiecare să obțină cât mai multe contracte, după ce au

obținut din partea administrațiilor/autorității portuare dreptul de a beneficia

de infrastructura statului (trecerea pe canale navigabile), în condiții, libere

și nediscriminatorii, contra unor tarife unice, fără concurentă.

Referitor la pct. 5,

reclamanta a susținut că Plenul în mod eronat evidențiază numai forma juridică

de organizare a acestor autorități și evită noțiunea "autoritate"

funcție atribuită prin lege - "cu prioritate" - înlocuind-o cu

sintagma "activități de interes public național", prin care se pot

înțelege și activități ca pilotarea, legarea și manevrarea navelor maritime,

care nu au nicio relevanță în transportul fluvial.

Privitor la pct. 6,

reclamanta a arătat că Plenul nu a dovedit implicarea asociației. Astfel,

asociația nu a participat la negocierea și la semnarea contractului privind

accesul la infrastructură, și nici la negocierea tarifului unic de bază.

Referitor la pct. 7,

a menționat că în programele de activitate "nu au fost cuprinse astfel de

obiective", cum eronat se susține în Decizie. Programul pe 2003 prevede

"menținerea" în continuare a facilităților, iar Programul pe 2004 prevede

"Asistența la cerere pentru negocierea contractelor și menținerea în

continuare a facilităților", ceea ce nu înseamnă negocierea comercială a

contractelor și nici a tarifelor, ci consultarea profesională tehnică

prealabilă.

Referitor la pct. 8,

reclamanta a arătat că prin sintagma "negocierea contractului" s-a

avut în vedere numai convenirea elementelor de tehnică profesională a

contractului cadru și nu a clauzelor privind termene, penalități, tarife etc.,

pentru care au fost lăsate locuri punctate, ce urmau a fi completate la

momentul negocierii între părți. Prin "negocierea tarifelor" s-a

înțeles în fapt, "justificarea creșterilor", fază prealabilă oricărei

negocieri, dar care nu a fost depășită niciodată.

Referitor la pct. 9,

reclamanta a arătat că este neprobată afirmația din decizie referitoare la

participarea asociației la negocieri. Reclamanta menționează că

"negocierile" erau în fapt discuțiile purtate cu autoritățile

teritoriale la recomandarea ministerului, ce precedau semnarea actelor

adiționale la contractele administrațiilor și nu implicau obligativitatea

respectării lor la negocierile directe, care s-au desfășurat de fiecare dată

numai cu beneficiarii direcți, fără participarea asociației.

Referitor la pct. 10,

reclamanta învederează că afirmația Plenului dovedește neînțelegerea corectă a

corespondenței anexate la dosar. Astfel, mandatele au fost solicitate de

autoritatea respectivă pentru a fi acceptați la discuțiile privind aspectele

tehnice ale contractelor cadru, și nu au fost date pentru negocierea tarifelor.

Administrația Canalelor recunoaște în adresa nr. 1184/2002, emisă către toți

beneficiarii că asociația nu a avut mandat pentru tarife ci numai pentru

contractul cadru.

Referitor la pct. 11,

arată reclamanta că eroarea Plenului constă în aceea că nu a fost negociat

"Contractul de prestări servicii", ci numai un contract cadru.

Reclamanta precizează că Anexele nr. 1, 2 și 3, nu au făcut obiectul negocierii

și nici nu au fost semnate de reprezentanții asociației, fapt atestat chiar de

către A.C.N., prin adresa 11847/2002.

Referitor la pct. 12,

s-a susținut că documentele citate de Plen la acest punct, demonstrează că a

existat o practică care niciodată nu a fost considerată anticoncurențială.

Invocarea unor acte prin care s-a urmărit aplicarea art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea concurenței și a articolelor similare existente și în toate celelalte

reglementări ale O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, O.G. nr. 42/1997 și

O.G. nr. 22/1998, nu poate fi folosită ca argument până nu se demonstrează

existența concurenței la porturi și canale navigabile.

Referitor la pct. 13,

reclamanta a afirmat că în mod eronat a reținut Plenul că s-ar fi stabilit

nivelele tarifelor aplicate de administrație, contrar celor din textul actelor

respective și a celor prezentate de reclamantă în Observații. Prin

procesul-verbal din 20 februarie 2001 a fost prezentat noul sistem de tarifare

pe care nu asociația îl putea propune.

Referitor la pct. 14,

s-a arătat că în Decizie s-a reținut trunchiat afirmația A.P.D.M. Galați,

întrucât scopul asociației era de a obține condiții egale pentru toți membrii

ei, fără dezavantajarea altor beneficiari, ceea ce a și făcut fiecare

administrație, conform art. 9 alin. (1) lit. b).

Referitor la pct. 15,

Plenul nu a sesizat faptul că greșeala de formulare a SC T.N. SA Constanța se

datorează actului din 4 iulie 2003 emis de C.N.A.P.D.M. SA Galați, pe care

asociația l-a expediat tuturor beneficiarilor acestei administrații. în fapt,

nu au mai avut loc discuții cu C.N.A.P.D.M. SA Galați, iar mandatele emise la

cererea acestei administrații au rămas fără scop și efect.

Referitor la pct. 16,

Plenul a interpretat eronat Protocolul din 1 octombrie 1999. Reclamanta arată

că Protocolul nu a avut valoare juridică, nu a produs efecte juridice și nu a

perturbat concurența, fapt dovedit de adresa C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu.

Referitor la pct. 17,

Plenul a fost indus în eroare de comunicarea C.N.A.C.N. SA Constanța, aceasta

nefiind susținută de nicio dovadă. Asociația a considerat că poate discuta

numai aspecte tehnice ale contractului cadru și a refuzat negocierea tarifelor.

Nu s-a discutat despre contracte de prestări servicii "conexe precum și

tarife", cum neîntemeiat a fost reținut în Decizia nr. 95/2005.

Referitor la pct. 18,

s-a arătat că Plenul a interpretat eronat adresa C.N.A.C.N. SA Constanța, care

s-a referit numai la "Contractul cadru" din 11 iunie 2002. în anexele

nr. 1, 2 și 3 nu sunt precizate condiții ci numai tarife și nu au fost semnate

la nicio întâlnire cu Asociația, fapt probat cu adresa C.N.A.C.N. SA Constanța

nr. 1184/2002 către beneficiari, prin care îi avertizează că "asociația nu

a avut mandat" pentru tarife.

Referitor la pct. 19,

dovada incorectitudinii afirmației Plenului este citarea în ghilimele "să

reprezinte punctele de vedere ale tuturor armatorilor".

Referitor la pct. 20,

s-a menționat că precizarea preluată trunchiat de Plen privește

"utilitatea și necesitatea participării A.A.O.P.F.R." la discutarea

elementelor tehnice ale contractelor cadru. Opinia membrilor, nu are consecințe

punitive pentru asociație, cu atât mai mult cu cât nu a participat la astfel de

negocieri.

Reclamanta a mai

învederat că, în ceea ce latura subiectivă a contravenției sancționată prin

art. 56 din Legea nr. 21/1996, în speță, nu se poate vorbi de existența

intenției de a săvârși în modalitățile prevăzute de text, această faptă, cât

timp, însăși decizia contestată prevede că "părțile implicate au îndoieli

rezonabile cu privire la caracterul contravențional al comportamentului

lor".

Cu privire la latura

obiectivă a contravențiilor sancționate, reclamanta a susținut că autoritatea

concurențială se referă la "înțelegerile exprese sau tacite", care în

fapt nu sunt dovedite că ar fi existat între subiecții vizați în ambele forme,

conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 și art. 1 din

Regulamentul Consiliului Concurenței din 16 aprilie 2004 pentru aplicarea art.

5 și 6 din Legea concurenței.

Reclamanta a mai

menționat că în mod eronat prin Decizie se redă o definiție generică a Pieței

relevante incluzând toate produsele și serviciile din obiectul de activitate

specific al administrațiilor portuare și de căi navigabile, care cuprinde

printre altele și activități de interes public național.

De asemenea, tarifele

nu sunt rezultatul negocierii și nici nu pot fi influențate, deoarece se

stabilesc în condițiile legii de autoritățile portuare, care potrivit actelor

normative speciale, au "competențe specifice și unice" în domeniul

serviciilor portuare.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul, în esență, a susținut că în mod corect s-a reținut prin decizia

atacată că reclamanta este o "asociație de agenți economici", fapt

susținut și de practica comunitară în domeniu.

Pârâta a arătat că,

în ceea ce privește susținerea reclamantei că nu are calitatea de subiect al

contravenției, este lipsită de fundament juridic, întrucât în legea concurenței

nu se face nicio distincție în acest sens.

De asemenea,

sancțiunea contravențională a fost aplicată în mod transparent, pe baza unor

criterii obiective, în conformitate cu art. 57 din Legea concurenței și

Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 56 din lege, puse în aplicare prin Ordinul Președintelui

Consiliului Concurenței nr. 107/2004, modificate și completate prin Ordinul

Președintelui Consiliului Concurentei nr. 78/2005. Amenda concretă s-a calculat

pe baza cifrei de afaceri individuale a fiecărui membru al A.A.O.P.F.R., în

speță, reținându-se vinovăția asociației de agenți economici, care rămâne

subiect al răspunderii contravenționale.

În mod eronat,

reclamanta a susținut că armatorii și operatorii portuari nu sunt concurenți

între ei. Concurența între aceștia se manifestă de la primul nivel care

influențează cuantumul navlurilor, respectiv de la costul aferent accesului la

infrastructură, care fundamentează ulterior propriul tarif, politica specifică,

economică și comercială.

De altfel, susținerea

reclamantei că nu are cifră de afaceri, cu referire la scopul său nepatrimonial,

nu are relevanță practică, având în vedere că statutul său îi permite

desfășurarea de activități economice directe, cu caracter accesoriu, prin

înființarea de societăți comerciale, așa cum rezultă din art. 7 alin. (8) și

art. 8 alin. (2) lit. c) din statut.

La termenul de

judecată din 10 decembrie 2008, reclamanta a înțeles să invoce excepția de

nelegalitate a dispozițiilor pct. V, lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din

10 mai 2004 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996 emise de către Consiliul

Concurenței prin Președinte și puse în aplicare prin Ordinul Președintelui

Consiliului Concurenței nr. 107/2004.

În motivarea

excepției, reclamanta a susținut că sancționarea unei contravenții printr-un

act de forță juridică inferioară celor stabilite de art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 este nelegală. Dispozițiile pct. V lit. c) alin. (2) din

Instrucțiuni sunt nelegale întrucât încalcă principiul răspunderii personale și

adaugă în mod nepermis o incriminare contravențională nereglementată de Legea

nr. 21/1996.

Reclamanta susține,

de asemenea, că răspunderea contravențională este o răspundere personală,

pentru faptă proprie. Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 21/1996 reiau

principiul răspunderii personale consacrat de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În concordanță cu

acest principiu, legea stabilește că în ipoteza unor încălcări de către o

grupare de agenți economici fără personalitate juridică, dispozițiile legii se

aplică fiecărui agent economic, iar nu asociației.

Cu toate acestea, în

cuprinsul Instrucțiunilor contestate, Consiliul Concurenței încalcă legea și

stabilește răspunderea asociației de agenți economici în locul răspunderii

personale a membrilor acesteia care se fac vinovați de încălcarea dispozițiilor

în materia concurenței.

Reclamanta mai

menționează că stabilirea amenzii globale în raport de toți membrii asociației

este nelegală, întrucât încalcă principiul răspunderii contravenționale

personale. În stabilirea amenzii globale nu pot fi avuți în vedere și membrii

din asociație în sarcina cărora nu se poate reține vreo faptă nelegală.

La termenul de

judecată din 24 noiembrie 2010, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a

capătului de cerere privind anularea Ordinului Consiliului Concurenței nr.

78/2005.

În susținerea

excepției, pârâtul a învederat că Ordinul Consiliului Concurenței nr. 78/2005

privind punerea în aplicare a Instrucțiunilor pentru completarea pct. V lit. c)

din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, a fost abrogat prin

Ordinul nr. 420/2010, pentru punerea în aplicare a Instrucțiunilor privind

individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 51 din

Legea concurenței nr. 21/1996.

S-a arătat că acest

ordin a fost abrogat, iar organul de executare nu mai poate face aplicarea

acestuia, precum și faptul că în cazul reclamantei, Ordinul nr. 78/2005 nu a

produs efecte juridice, Consiliul Concurentei nefăcând aplicarea acestuia în

decizia contestată, pârâtul consideră că acțiunea reclamantei este lipsită de

obiect.

În cauză au fost

formulate cereri de intervenție în interesul reclamantei de către SC D.N. SA,

SC A. SA, SC N.F.R.D. SA, SC C.N.F.R.N. SA, SC T.R. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC

A.E.P.G.P. SA, SC T.E. SA, SC V.A. SRL, SC H. SA Brăila.

În motivarea

cererilor de intervenție, intervenientele au arătat că sunt întemeiate

susținerile reclamantei conform cărora asociația nu are calitatea de subiect al

contravenției, fapta imputată prin decizia atacată este calificată eronat drept

contravenție și i se aplică în mod neîntemeiat dispozițiile art. 56 alin. (1)

din Legea nr. 21/1996.

Intervenienta SC

C.N.F.R.N. SA a arătat, în esență că, negocierile erau în fapt discuții purtate

cu autoritățile teritoriale la recomandarea ministerului, ce precedau semnarea

actelor adiționale la contractele administrațiilor și nu implicau

obligativitatea respectării lor la negocierile directe, care s-au desfășurat de

fiecare dată numai cu beneficiarii direcți, fără participarea Asociației.

Intervenienta SC

C.N.F.R.N. SA a mai arătat că sancțiunea amenzii a fost aplicată incorect în

mod nediferențiat și global, la nivelul asociației, pe baza cifrei de afaceri

pe care a comunicat-o la cererea Consiliului Concurenței.

Referitor la

"negocierea" de tarife de către A.A.O.P.F.R., învederează că

reclamanta nu a reprezentat vreodată societatea în vederea semnării sau

negocierii de facilități pentru categoria de servicii care face obiectul

dosarului, ci aceste facilități au fost negociate și semnate de către

reprezentații legali ai SC A. SA.

La negocierea

contractului cadru cu A.C.N. Constanta au fost prezentate la cererea A.C.N.

mandate din partea membrilor ce nu aveau reprezentanți în comisia de perfectare

a contractului cadru, dar niciodată aceste mandate nu au fost folosite pentru

negocierea unor tarife sau a contractelor comerciale.

Intervenienta SC

C.N.F.G.N. SA Giurgiu a arătat că tarifele fixate pentru accesul la

infrastructura aflată în exploatarea diferitelor administrații portuare și/sau

de căi navigabile nu au nicio legătură cu mecanismul specific pieței

concurențiale în care se regăsește determinarea prin cerere și ofertă.

De vreme ce acele

administrațiile portuare și/sau de căi navigabile exercită în numele statului

activități cu caracter de monopol natural, nu se poate vorbi de cerere și

ofertă, ca elemente ce definesc piața concurențială.

Faptul că poziția de

monopol exclude conceptual concurența ca premisă a raționamentului

jurisdicțional de verificare a legalității deciziei contestate, rezultă chiar

din interpretarea sistematică a normelor.

Intervenienta SC D.N.

SA a menționat faptul că în Legea concurenței și în alte acte normative

modificatoare nu se prevede că fapta de negociere colectivă a tarifelor ar fi o

faptă interzisă "per se" de Legea concurenței și că nu ar trebui

analizate și demonstrate efectele negative sau posibilele efecte negative ale

acestei practici asupra concurenței, ca o excepție de la dispozițiile art. 5 alin.

(1) raportate la dispozițiile art. 2 din Legea concurenței.

Totodată, în textul

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nu există nicio distincție cu privire la

elementele constitutive ale practicilor anticoncurențiale enumerate

exemplificativ la lit. a) - g).

Se mai arată că nu

s-a ținut cont de faptul că multe dintre societățile membre ale asociației la

data emiterii deciziei, nu au avut această calitate în toată perioada

analizată, aceasta fiind și situația SC D.N. SA, care, la data emiterii

deciziei atacate, avea calitatea de membru al A.A.O.P.F.R., calitate pe care

însă a dobândit-o abia în a doua jumătate a anului 2002. Față de acest aspect,

rezultă că societatea nu putea acorda mandate cel puțin pentru anii 1995 -

2001.

SC D.N. SA precizează

că nu a participat niciodată la o negociere colectivă și nici nu a făcut o

înțelegere pe orizontală cu ceilalți membri ai asociației, susținerile

pârâtului în acest sens, fiind nedovedite.

În motivarea cererii

de intervenție, SC H. SA Brăila a învederat faptul că mandatul din 20 iunie

2002, depus la dosar, a fost dat de către societate la solicitarea A.C.N.,

pentru discuții privind clauzele standard de natură tehnică ale

contractului-cadru, cu scopul evident ca accesul la infrastructura statului să

fie uniform, egal și nediscriminatoriu.

În mod similar,

intervenienta SC T.R. SA a arătat că pârâtul, interpretând eronat dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, a dispus aplicarea sancțiunilor

prevăzute de art. 56 lit. a) din lege, unei persoane fără calitate.

Prin cererile de

intervenție formulate în cauză, SC T.E. SA și SC V.A. SRL au învederat că

tarifele portuare și de căi navigabile interioare sunt stabilite, pe baze

egale, în mod exclusiv de autoritățile portuare și de căi navigabile

interioare, conform legislației în vigoare.

S-a mai reținut de

către instanța de fond că pe parcursul judecății, intervenientele SC A.E.P.G.P.

SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC H. SA Brăila și SC N.F.R.D. SA au renunțat la judecata

cererilor de intervenție formulate în interesul reclamantei.

Analizând excepția de

nelegalitate a dispozițiilor pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10

mai 2004 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute

la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, instanța a reținut următoarele:

Dispozițiile pct. V

lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 stabilesc următoarele:

"c) În cazurile

ce implică asociații de agenți economici, amenzile vor fi aplicate individual

fiecărui agent economic care face parte din asociație.

În situația în care

acest lucru nu este posibil (de exemplu, foarte mulți agenți economici membri

ai unei asociații), trebuie să i se aplice asociației o amendă globală

calculată conform principiilor prezentate mai sus, dar echivalentă cu totalul

amenzilor individuale ce ar fi putut fi aplicate fiecărui membru al acestei

asociații."

Arată instanța că,

din interpretarea prevederilor legale enunțate, rezultă că acestea se referă la

agenți economici care participă la grupări care nu au personalitate juridică,

caz în care, dispozițiile legii se aplică fiecărui agent economic participant

la acea grupare, conform principiului răspunderii personale.

În fine, susține

instanța fondului că nu se poate reține că prevederile pct. V lit. c) alin. (2)

din Instrucțiuni stabilesc răspunderea contravențională în sarcina unei

asociații fără personalitate juridică și nici nu se reglementează printr-un act

de forță juridică inferioară celor prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001, alte contravenții decât cele prevăzute de Legea nr. 21/1996.

Așadar, instanța a

apreciat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei în sensul că prin

Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor, Consiliul Concurenței

încalcă legea și stabilește răspunderea asociației de agenți economici în locul

răspunderii personale a membrilor acesteia care se fac vinovați de încălcarea

dispozițiilor în materia concurenței.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, în cazul unei asocieri fără personalitate

juridică, amenzile se aplică în mod individual fiecărui agent economic

participant, iar dispozițiile din Instrucțiuni stabilesc regulile după care se

individualizează amenda pentru agentul economic care a săvârșit fapta

anticoncurențială, participând la o grupare fără personalitate juridică.

Dispozițiile

contestate din Instrucțiuni nu se referă la asocierile fără personalitate

juridică, în cazurile în care sunt implicate astfel de asocieri fiind

aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996.

În situația unei

fapte anticoncurențiale săvârșite de o asociație de agenți economici, asociație

cu personalitate juridică, aceasta va răspunde atunci când sunt întrunite, în

persoana sa, condițiile existenței răspunderii personale contravenționale.

Rezultă că

autoritatea de concurență are obligația de a nu depăși plafonul maxim de 10%

din cifrele de afaceri ale tuturor membrilor asociației, fiind vorba de un

proces de individualizare a sancțiunii ce urmează a se aplica asociației în

calitate de contravenient, și nu de stabilirea răspunderii la nivelul fiecărui

membru al asociației.

În ceea ce privește

excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea Ordinului nr.

78/2005, instanța a apreciat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare,

reținând că la data emiterii Deciziei nr. 95/2005, era în vigoare Ordinul nr.

78/2005 privind punerea în aplicare a Instrucțiunilor pentru completarea pct. V

lit. c) din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru

contravențiile prevăzute de art. 56 din Legea nr. 21/1996, puse în aplicare

prin Ordinul nr. 107/2004.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut, următoarele:

Prin Decizia nr.

95/2005 emisă de pârât, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de

72.959.800.000 ROL, pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 21/1996, reținându-se în sarcina acesteia realizarea unei

înțelegeri verticale de negociere a tarifelor și a condițiilor comerciale, în

numele membrilor săi, pentru serviciile prestate de administrațiile portuare,

încălcare grefată pe o înțelegere între membrii asociației.

În cuprinsul deciziei

s-a reținut că prin scrisoarea înregistrată la autoritatea pârâtă la 12

ianuarie 2004, reclamanta a solicitat lămuriri cu privire la creșterile de

tarife operate de companiile naționale A.P.M., A.P.D.F., A.P.D.M. și A.C.N. în

fapt, s-a considerat că acestea desfășoară activități ce întrunesc condițiile

pentru a fi considerate monopol natural, putând astfel impune unilateral

creșteri de tarife, mergând chiar până la blocarea activității pentru cei care

nu ar putea suporta creșterile respective.

Prin scrisoarea din

11 februarie 2004, Consiliul Concurenței a comunicat reclamantei că potrivit

art. 27 din Legea nr. 21/1996, nu are atribuții privind aplicarea art. 4 din

lege și totodată, a atras atenția reclamantei că o acțiune de negociere cu

companiile naționale portuare și de căi navigabile, în numele membrilor

asociației, a clauzelor contractuale și a nivelului tarifelor pentru serviciile

prestate acestora, poate afecta concurența în acest domeniu și pe cale de

consecință, poate conduce la încălcarea prevederilor Legii concurenței. De

asemenea, reclamanta a fost înștiințată că în baza dispozițiilor Legii nr.

21/1996, Consiliul Concurenței are dreptul de a acționa în conformitate cu

atribuțiile sale speciale.

Prin scrisoarea

înregistrată la autoritatea concurențială la 17 mai 2004, reclamanta a

comunicat Consiliului Concurenței faptul că asociația consideră că a negociat

legal, în decursul ultimilor 10 ani, clauzele unor contracte cu fiecare

administrație, iar după apariția Legii nr. 21/1996, a continuat aceste

practici, întrucât aveau drept scop cerința și necesitatea de a se asigura

condiții egale celor care efectuează transporturile fluviale și maritime,

pentru realizarea prevederilor din statutul asociației.

Prin Ordinul nr.

179/2004, Președintele Consiliului Concurenței a dispus declanșarea unei

investigații având ca obiect posibila încălcare de către reclamantă a

prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, modificată și

completată, prin negocierea în numele membrilor asociației cu administrațiile

portuare A.P.M., A.P.D.M., A.P.D.F. și A.C.N. și eventual, cu alte

administrații portuare sau maritime, a clauzelor contractuale și a tarifelor

pentru serviciile prestate membrilor asociației.

Finalizându-se

investigația, s-a constatat faptul că reclamanta a negociat cadrul contractual

și nivelul tarifelor privind serviciile furnizate de administrațiile portuare

ale membrilor asociației, negocieri purtate în baza mandatelor exprese primite de

la unii dintre membrii săi. Negocierile clauzelor contractuale și tarifelor

s-au purtat alături de conducătorii unor alți agenți economici și ei, membri ai

asociației, în cazul cărora, participând personal, nu mai apărea oportună

emiterea mandatului.

Arată instanța că, în

raportul de investigație s-a concluzionat astfel, că reclamanta se face

vinovată de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin

negocierea cu administrațiile portuare și/sau de căi navigabile, în numele

membrilor asociației, a condițiilor comerciale și a nivelului tarifelor pentru

serviciile prestate.

Reține instanța că

potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, "Sunt interzise

orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de

agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și

orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea,

împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a

acesteia, în special cele care urmăresc:

a) fixarea

concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de

cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte

condiții comerciale", astfel că susținerile reclamantei în sensul că nu

este subiect activ al contravenției, întrucât este o persoană juridică fără

scop lucrativ, care nu are calitatea de comerciant, sunt neîntemeiate.

Mai mult, potrivit

statutului de funcționare, reclamanta este o asociație de agenți economici,

respectiv o asociere de persoane care desfășoară activități economice,

generatoare de profit, și în consecință, este subiect al răspunderii

contravenționale reglementate de Legea nr. 21/1996. Activitatea reclamantei

trebuie să se circumscrie dispozițiilor legale, având în vedere că asociațiile

de agenți economici nu pot determina comportamentul pe piață al membrilor

acestora într-un mod care să contravină legii concurenței și să considere că

fiind asociații fără scop lucrativ, nu le sunt aplicabile prevederile acestei

legi.

De asemenea, în

jurisprudența comunitară s-a reținut că noțiunea de asociație de agenți

economici joacă un rol particular în cadrul articolului 85 alin. (1) din Tratat

[art. 81 alin. (1) T.C.E.], acesta aplicându-se și asociațiilor de agenți

economici în măsura în care activitățile lor sau cele ale agenților economici

afiliați acestora sunt calculate să producă rezultatul pe care art. 85 alin.

(1) urmărește să-l interzică, chiar dacă acestea sunt asociații fără scop

patrimonial și nu desfășoară o activitate economică în sine (Hotărârea

pronunțată în cauza 71/74 Frubo și Hotărârea pronunțată în cazurile conexate

209-215 și 218/78 Van Landewyck).

Prin urmare, nu

prezintă relevanță caracterul non profit al asociației, nefiind necesar pentru

aplicarea art. 81 alin. (1) T.C.E., pentru ca asociația de agenți economici să

desfășoare o activitate comercială sau economică pe cont propriu (Hotărârea

pronunțată în cauzele reunite C-96-102, 104, 105, 108 și 110/82, NV IAZ

International Belgium ș.a. vs. Comisia Comunităților Europene).

A reținut prima

instanță, că în ceea ce privește elementele constitutive ale contravenției

prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, din conținutul

acestui text legal rezultă că sunt interzise înțelegerile între agenții economici,

deciziile asociațiilor de agenți economici și practicile concertate ale

acestora, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau

denaturarea concurentei.

În cauză, între

reclamantă și administrațiile portuare au avut loc negocieri care au urmărit

stabilirea condițiilor comerciale în baza cărora membrii asociației urmau să

își desfășoare activitatea, precum și fixarea tarifelor plătite de aceștia

către administrații. Reclamanta a avut cunoștință de faptul că participarea sa

la aceste înțelegeri este de natură să afecteze concurenta.

Aceste aspecte reies

din adresa nr. 15800/2003, conform căreia A.C.N. a adus la cunoștința

reclamantei conținutul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 21/1996, precizând că

necesitatea aplicării unei facilități egale pentru toți operatorii a fost

înțeleasă de majoritatea clienților și că numai reclamanta se opune acestei

măsuri necesare, încercând să-i convingă pe membrii săi, inclusiv pe cei care

au semnat contractul pentru anul 2004, să se opună luării măsurii respective.

Împrejurarea că

reclamanta a participat la negocierea contractelor privind serviciile portuare

este dovedită de conținutul mandatelor speciale acordate asociației de către

membrii acesteia, anexate raportului de investigație. Din cuprinsul acestora

reiese că membrii asociației reclamante au împuternicit asociația să-i

reprezinte la negocierea contractelor cadru sau la convenirea unor date privind

aplicarea tarifelor cu administrațiile, în speță cu A.C.N. S.A. Constanța.

În urma discuțiilor

purtate de reclamantă în baza mandatelor ce i-au fost acordate în perioada mai

- iunie 2002, s-a încheiat Contractul de prestări servicii agreat de

reprezentanții A.A.O.P.F.R., urmare a negocierii finalizate la data de 11 iunie

2002, contract ce are ca parte integrantă, mai multe anexe privind tarifele

corespunzătoare serviciilor prestate membrilor asociației de A.C.N. S.A.

Constanța.

Din înscrisurile

administrate în cauză rezultă că negocierile purtate de asociația reclamantă în

numele membrilor săi în privința condițiilor comerciale și a tarifelor pentru

serviciile prestate de administrații, au continuat și în perioada 2003 - 2004.

Mai reține instanța

că reclamanta a negociat în numele membrilor săi condițiile comerciale și

tarifele prestate de către administrațiile portuare, care ar fi trebuit

negociate individual cu fiecare armator și prin urmare, contractele de prestări

servicii semnate individual de către fiecare armator cu administrațiile

portuare au avut la bază negocierea colectivă purtată de asociația reclamantă.

Susținerile

reclamantei și ale intervenientelor în sensul că negocierile purtate de

reclamantă au vizat numai elementele tehnice ale Contractului de prestări

servicii negociat de reclamantă cu A.C.N. S.A. Constanța, nu pot fi reținute.

Astfel, arată

instanța, din titlul contractului reiese că acesta a fost negociat în

întregime, iar prevederile contractuale nu oferă membrilor asociației

reclamante posibilitatea de a negocia condițiile comerciale în baza cărora

urmau să-și desfășoare activitatea. Mai mult, anexele la acest contract au fost

semnate de părțile au semnat contractul, inclusiv anexele cu tarifele.

În cauză, caracterul

anticoncurențial al faptelor constatate a fost corect determinat de către

Consiliul Concurenței, față de conținutul dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit.

a) din legea menționată.

Purtarea unei

negocieri colective de către reclamantă, în numele membrilor asociației, a

condus la afectarea concurenței, cu implicații asupra stabilirii condițiilor

contractuale și a unor tarife corecte, astfel încât, susținerile reclamantei și

ale intervenientelor privind definirea greșită a pieței relevante nu sunt de

natură a conduce la concluzia că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru aplicarea art. 5 alin. (1) din lege.

Instanța a reținut

că, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată reclamantei,

autoritatea concurențială a avut în vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr.

21/1009, precum și Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru

contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanta A.A.O.P.F.R. și intervenientele în

interesul reclamantei SC D.N. SA, SC A. SA, SC C.N.F.R.N. SA și SC N.F.R.D. SA.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-reclamantă (A.A.O.P.F.R.) a susținut în esență

următoarele:

- Instanța de fond a

omis să soluționeze al doilea capăt de cerere privind anularea Ordinului nr.

78/2005, invocând în acest sens, dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

astfel că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.

129 alin. (6) C. proc. civ.

În susținerea acestui

motiv de recurs, recurenta a arătat că la soluționarea cauzei, instanța de fond

nu a reținut decât primul capăt de cerere al acțiunii introductive cu

consecința omisiunii de a se pronunța asupra celui de-al doilea capăt de

cerere, respectiv anularea Ordinului nr. 78/2005 privind punerea în aplicare a

instrucțiunilor din data de 28 aprilie 2005 pentru completarea pct. V lit. c)

din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996.

- Instanța a

soluționat cauza în contradictoriu cu o parte SC N.F.R.D. SA care nu mai avea

capacitate de folosință, fiind radiată la data pronunțării hotărârii atacate.

- Hotărârea instanței

de fond a fost pronunțată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9).

În temeiul acestui

motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța a respins în mod nelegal

excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. V, lit. c) alin. (2) din

Instrucțiunile din 10 mai 2004 privind individualizarea sancțiunilor pentru

contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996 puse în

aplicare prin Ordinul nr. 107/2004.

Consideră recurenta

că, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile contestate de

aceasta, pe calea excepției de nelegalitate, apreciind că textul ar reglementa

situația unei fapte săvârșite de o asociație de agenți economici, asociație cu

personalitate juridică, deși din modul în care este redactat textul respectiv,

rezultă că sancțiunea cu amendă se aplică asociației pentru faptele membrilor

săi și nu pentru faptele asociației înseși.

Astfel fiind,

recurenta consideră că în măsura în care dispozițiile pct. V lit. c) alin. (2)

din Instrucțiunile din 10 mai 2004 se referă la situația în care asociația

răspunde în locul membrilor săi, pentru faptele membrilor săi, Consiliul

Concurenței încalcă printr-un act administrativ, prevederile legale care

stabilesc condițiile răspunderii contravenționale în materia concurenței.

În temeiul aceluiași

motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond susținând că aceasta

a respins în mod nelegal cererea de chemare în judecată.

Astfel a susținut

recurenta că Decizia nr. 95/2005 adoptată de Consiliul Concurenței este

nelegală, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr.

21/1996, întrucât în demersul accesului la infrastructura portuară și a

prestării serviciilor publice portuare nu există concurență, tarifele fiind

reglementate de către stat în mod egal și nediscriminatoriu.

În ceea ce privește

amenda aplicată, recurenta a susținut că aceasta a fost calculată și aplicată

cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în sensul că instanța a

încadrat-o în mod greșit drept subiect activ al contravenției reținute, în

condițiile în care A.A.O.P.F.R. este o persoană juridică de drept privat fără

scop patrimonial, funcționând ca asociație de utilitate publică și nu poate fi

subiect activ al unei contravenții prevăzute de Legea nr. 21/1996.

În ceea ce privește

recursurile formulate de recurenții-intervenienți în interesul reclamantei,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.,

aceștia au susținut în esență că hotărârea instanței de fond este insuficient

motivată în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ.

Totodată, recurenții

au invocat aceleași argumente invocate și de recurenta-reclamantă susținând în

esență că A.A.O.P.F.R., persoană juridică de drept privat fără scop

patrimonial, recunoscută ca fiind de utilitate publică, nu poate răspunde

juridic, ca o asociație de agenți economici, conform art. 56 alin. (1) din

Legea nr. 21/1996.

Consideră recurenții

că în mod greșit s-a reținut prin sentința criticată existența unor fapte

anticoncurențiale, iar instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate

prin raportare la legislația în vigoare în momentul emiterii acestora,

încălcând principiul neretroactivității legii civile.

În ceea ce privește

modalitatea de calcul a amenzii aplicate, recurenții au susținut că instanța de

fond nu a motivat și nu a făcut distincție între faptele sancționate și gradul

de participare a membrilor asociați.

Totodată

recurenții-reclamanți au criticat sentința instanței de fond susținând că

aceasta a omis să constate că societățile comerciale au fost reprezentate și au

încheiat în nume propriu, contracte și acte adiționale pentru perioada 2000 -

2004, cu fiecare administrație portuară, având ca obiect folosirea temporară a

infrastructurii și suprastructurii din zonele portuare aflate în jurisdicția

fiecărei administrații.

O ultimă critică

formulată de recurenți vizează neclarificarea problemei juridice invocate

respectiv a distincției dintre cele două sintagme "asociație de agenți

economici cu scop lucrativ" și respectiv "asociație de agenți

economici cu scop nelucrativ" prevăzute de dispozițiile art. 2 și art. 5

din Legea nr. 21/1996, având în vedere principiul primordialității potrivit

căruia dreptul intern trebuie să fie în deplină concordanță cu dreptul

comunitar.

Intimatul Consiliul

Concurenței a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că Decizia nr. 95/2005 prin

care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

concurenței și s-a dispus sancționarea A.A.O.P.F.R. cât și a A.P.M., A.P.D.M.,

A.P.D.F. și A.C.N., a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute

de Legea nr. 21/1996.

Recurenta-reclamantă

A.A.O.P.F.R. a depus la termenul 8 mai 2012, o cerere pentru pronunțarea unei

hotărâri preliminare solicitând sesizarea Curții de Justiție a Uniunii

Europene, pentru clarificarea modului de interpretare precum și a sferei de

aplicare a prevederilor art. 101, respectiv 101 alin. (1) lit. a) din T.F.U.E.,

prin prisma reglementărilor naționale.

Întrebările formulate

de recurenta-reclamantă vizează aplicabilitatea acestor prevederi în situația

în care piața relevantă este lipsită de concurență, fiind un monopol de stat,

astfel încât împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței nu sunt

posibile și în situația unui răspuns afirmativ la această întrebare, dacă este

necesară aplicabilitatea prevederilor art. 101 alin. (3) din T.F.U.E., ca

urmare a imposibilității de împiedicare, restrângere sau denaturare a

concurenței.

Examinând cererea de

sesizare a C.J.U.E. formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte urmează a o

respinge, aceasta fiind inadmisibilă în raport de prevederile art. 92 alin. (1)

din Regulamentul de procedură al C.J.U.E. cât și a jurisprudenței în materie,

întrucât faptele din litigiul principal s-au petrecut înaintea adresării Statului

Membru la Uniunea Europeană (a se vedea în acest sens Hotărârea pronunțată în

data de 14 iunie 2007 în cazul C-64/06 Telefonica § 23).

În cauza dedusă

judecății, fapta constatată și sancționată prin Decizia nr. 95/2005 vizează o

perioadă anterioară aderării României la Uniunea Europeană, intimatul Consiliul

Concurenței reținând încălcarea de către recurentă, a prevederilor art. 5 alin.

(1) din Legea concurenței nr. 21/1996 și nu a prevederilor art. 81 alin. (1)

din T.C.E., actualul art. 101 alin. (1) din T.F.U.E.

Astfel fiind, Înalta

Curte, reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile din T.F.U.E.,

România nefiind stat membru al Uniunii Europene în momentul săvârșirii faptei

din litigiul dedus judecății, constată că cererea recurentei A.A.O.P.F. de

sesizare a C.J.U.E. cu întrebare preliminară este inadmisibilă și urmează a fi

respinsă, întrucât în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 267

din T.F.U.E. și precizată în jurisprudența europeană, potrivit căreia

instanțele naționale pot cere C.J.U.E. să interpreteze norme europene, în speță

fiind aplicabile dispozițiile legii interne (a se vedea în acest sens cauza

C-6/64, Costa c Enel Hotărârea Curții din 15 iulie 1964).

În ceea ce privește

excepția tardivității recursurilor declarate de recurenții-intervenienți,

invocată de intimatul-pârât Consiliul Concurenței care urmează a fi examinată

cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

este neîntemeiată și va fi respinsă întrucât astfel cum rezultă din verificarea

dovezilor de comunicare a hotărârii atacate, recursurile au fost declarate în

termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi

respinse, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, în ceea ce

privește recursul formulat de recurenta-reclamantă A.A.O.P.F.R., un prim motiv

de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 5 se referă la încălcarea formelor

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, susținându-se că instanța de

fond ar fi omis să soluționeze al doilea capăt de cerere privind anularea

Ordinului nr. 78/2008, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ.

Curtea constată că

deși recurenta-reclamantă a invocat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ. criticile formulate vizează în fapt un caz de "minus

petita", pentru care aceasta avea posibilitatea solicitării completării

hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ.,

neexistând un drept de opțiune între recurs și completarea hotărârii.

Susținerile

recurentei-reclamante potrivit cărora instanța de fond a pronunțat hotărârea cu

ignorarea întregului obiect al cererii de chemare în judecată și încălcarea

principiului disponibilității, omițând să se pronunțe asupra celui de-al doilea

capăt de cerere, nu pot fi primite întrucât potrivit dispozițiilor art. 306

alin. (2) C. proc. civ., nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor

capetelor de cerere nu constituie un motiv de ordine publică care să poată fi

invocat în temeiul acestor dispoziții.

Pe de altă parte,

examinând acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă, având ca

obiect anularea Deciziei nr. 95/2005 emisă de intimatul Consiliul Concurenței,

instanța de control judiciar constată că nu au fost formulate critici cu referire

directă la nelegalitatea Ordinului nr. 78/2005, acesta fiind invocat ca fiind

ilegal în cadrul motivelor de anulare ale deciziei atacate, motive care au fost

examinate de către instanța de fond prin sentința atacată.

Nu pot fi primite

susținerile recurentei-reclamante privind încălcarea normelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit cărora instanța de fond a

soluționat cauza, în contradictoriu cu o parte SC N.F.R.D. SA fără capacitate

de folosință, fiind radiată la data pronunțării hotărârii recurate, motivul

invocat nefiind de ordine publică, întrucât recurenta A.A.O.P.F.R. nu a dovedit

vătămarea suferită, iar partea interesată N. SA - Sucursala Drobeta succesoarea

în drepturi și obligații a SC N.F.R.D. SA neinvocând aceste critici în recursul

formulat.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurenta-reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, în ceea ce

privește criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la respingerea

excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. V lit. c) alin. (2) din

Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 56 din Legea concurenței puse în aplicare prin Ordinul președintelui

Consiliului Concurenței nr. 107/2004, instanța de control judiciar le apreciază

ca fiind nefondate și constată că în mod corect s-a reținut prin sentința

atacată că dispozițiile atacate sunt în conformitate cu prevederile legale și a

fost respinsă excepția ca neîntemeiată.

Susținerile

recurentei-reclamante, potrivit cărora dispozițiile din Instrucțiuni ar adăuga

o incriminare contravențională care nu a fost reglementată prin Legea nr.

21/1996 nu pot fi reținute, întrucât recurenta-reclamantă fiind o asociație de

agenți economici cu personalitate juridică nu îi sunt aplicabile dispozițiile

art. 2 alin. (2) din lege, aceasta urmând a răspunde contravențional pentru

faptele anticoncurențiale ce constituie contravenții potrivit Legii nr.

21/1996, sancțiunea fiind individualizată în acord cu criteriile prevăzute de

dispozițiile art. 52 din Legea concurenței.

Nu pot fi primite

nici criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă, potrivit

cărora, prin Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor, autoritatea

de concurență și-a depășit atribuțiile, încălcând principiul răspunderii

contravenționale personale, în sensul că a stabilit răspunderea asociației de

agenți economici în locul răspunderii personale a membrilor acesteia care se fac

vinovați