ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5157/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 puse în aplicare prin Ordinul nr. 107/2004, invocată de reclamantă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 78/2005, invocată de pârât, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.A.O.P.F.R., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței și intervenientele în interesul reclamantei SC D.N. SA, SC A. SA și SC C.N.F.R.N. SA, SC N.F.R.D.

SA, SC T.R. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC A.E.P.G.P. SA, SC T.E. SA, SC V.A. SRL și SC H. SA Brăila. Prin aceeași sentință, a luat act că intervenientele SC A.E.P.G.P. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC H. SA Brăila și SC N.F.R.D. SA au renunțat la judecata cererilor de intervenție formulate în interesul reclamantei. Totodată, a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interesul reclamantei formulate de SC D.N. SA, SC A. SA, SC C.N.F.R.N. SA, SC T.R. SA, SC T.E. SA și SC V.A. SRL. Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.A.O.P.F.R.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Deciziei nr. 95 din 26 mai 2005 emisă de pârât. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu are calitate de subiect al contravenției reținută în sarcina sa, întrucât autorii posibili ai faptelor, ca subiecți activi ai contravenției, sunt doar cei prevăzuți la art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, respectiv, agenții economici și asociațiile de agenți economici, ca subiecte ale dreptului comercial, în sensul C. com. și al art. 1 din Legea nr. 26/1990. Susține reclamanta că potrivit Statutului său, A.A.O.P.F.R. este persoană juridică necomerciant, o asociație fără scop lucrativ, nonprofit, ce cuprinde din punct de vedere al accesului la infrastructurile portuare și de căi navigabile numai consumatori, ce nu pot influența formarea tarifelor și ca urmare, nu este agent economic și nici asociație de agenți economici în sensul legii concurenței.

Reclamanta mai susține că membrii săi, respectiv cei 25 de operatori portuari și de nave, nu au calitatea de subiecți ai răspunderii contravenționale, amenda fiind nelegal stabilită, la nivelul asociației pe baza cifrei de afaceri a fiecărui membru. De asemenea, o serie de societăți amendate nu mai fac parte din asociație, iar în aceste condiții, sumele aferente ar urma să fie suportate de ceilalți membri, deși activitățile acestora nu au legătură cu activitățile amendate. Amenzile pentru membrii de la pozițiile 13, 17, 18 din lista cu cifrele de afaceri sunt calculate dublu, întrucât cifrele de afaceri ale acestora au fost incluse în cifra de afaceri a SC N. Galați.

Referitor la Capitolul II pct. 1 din Decizie, reclamanta a arătat că asociația reclamantă nu a solicitat intervenția Consiliului Concurenței, ci a solicitat răspunsuri la trei întrebări, pentru a clarifica problemele la care nu primise un răspuns de la celelalte autorități îndreptățite, de natură sa deblocheze accesul membrilor săi pe Canalul Dunăre - Marea Neagră. Referitor la pct. 2, în mod eronat și în contradicție cu O.G. nr. 42/1997, Plenul Consiliului Concurenței afirmă printr-un răspuns generic că prețurile produselor și tarifele serviciilor și lucrărilor se determină liber prin concurență. Astfel, membrii reclamantei nu sunt afectați generic de "prețurile produselor și tarifele serviciilor și lucrărilor", ci numai de tarifele pentru accesul la infrastructură, care nu se pot determina liber "prin concurență", pentru simplul motiv că nu există decât furnizori unici și anume, administrațiile portuare.

Referitor la pct. 3, reclamanta a susținut că, în mod neîntemeiat, Plenul Consiliului Concurenței a reținut faptul că asociația consideră că negociază de 10 ani, întrucât Legea nr. 21/1996 a intrat în vigoare la 30 ianuarie 1997 și nu retroactivează, iar contractele cadru au fost abordate cu toate administrațiile, înainte de apariția acestei legi. Referitor la pct. 4, reclamanta a menționat că este o eroare afirmația Plenului în sensul că armatorii și operatorii portuari sunt concurenți între ei. Arată reclamanta că, în ce privește concurența între operatorii de nave sau între operatorii portuari începe abia pe piața navlurilor de transport, respectiv a tarifelor operatorilor portuari, conform activităților fiecăruia.

Numai pe aceste piețe, fără monopol, încearcă fiecare să obțină cât mai multe contracte, după ce au obținut din partea administrațiilor/autorității portuare dreptul de a beneficia de infrastructura statului (trecerea pe canale navigabile), în condiții, libere și nediscriminatorii, contra unor tarife unice, fără concurentă. Referitor la pct. 5, reclamanta a susținut că Plenul în mod eronat evidențiază numai forma juridică de organizare a acestor autorități și evită noțiunea "autoritate" funcție atribuită prin lege - "cu prioritate" - înlocuind-o cu sintagma "activități de interes public național", prin care se pot înțelege și activități ca pilotarea, legarea și manevrarea navelor maritime, care nu au nicio relevanță în transportul fluvial.

Privitor la pct. 6, reclamanta a arătat că Plenul nu a dovedit implicarea asociației. Astfel, asociația nu a participat la negocierea și la semnarea contractului privind accesul la infrastructură, și nici la negocierea tarifului unic de bază. Referitor la pct. 7, a menționat că în programele de activitate "nu au fost cuprinse astfel de obiective", cum eronat se susține în Decizie. Programul pe 2003 prevede "menținerea" în continuare a facilităților, iar Programul pe 2004 prevede "Asistența la cerere pentru negocierea contractelor și menținerea în continuare a facilităților", ceea ce nu înseamnă negocierea comercială a contractelor și nici a tarifelor, ci consultarea profesională tehnică prealabilă.

Referitor la pct. 8, reclamanta a arătat că prin sintagma "negocierea contractului" s-a avut în vedere numai convenirea elementelor de tehnică profesională a contractului cadru și nu a clauzelor privind termene, penalități, tarife etc., pentru care au fost lăsate locuri punctate, ce urmau a fi completate la momentul negocierii între părți. Prin "negocierea tarifelor" s-a înțeles în fapt, "justificarea creșterilor", fază prealabilă oricărei negocieri, dar care nu a fost depășită niciodată. Referitor la pct. 9, reclamanta a arătat că este neprobată afirmația din decizie referitoare la participarea asociației la negocieri.

Reclamanta menționează că "negocierile" erau în fapt discuțiile purtate cu autoritățile teritoriale la recomandarea ministerului, ce precedau semnarea actelor adiționale la contractele administrațiilor și nu implicau obligativitatea respectării lor la negocierile directe, care s-au desfășurat de fiecare dată numai cu beneficiarii direcți, fără participarea asociației. Referitor la pct. 10, reclamanta învederează că afirmația Plenului dovedește neînțelegerea corectă a corespondenței anexate la dosar. Astfel, mandatele au fost solicitate de autoritatea respectivă pentru a fi acceptați la discuțiile privind aspectele tehnice ale contractelor cadru, și nu au fost date pentru negocierea tarifelor.

Administrația Canalelor recunoaște în adresa nr. 1184/2002, emisă către toți beneficiarii că asociația nu a avut mandat pentru tarife ci numai pentru contractul cadru. Referitor la pct. 11, arată reclamanta că eroarea Plenului constă în aceea că nu a fost negociat "Contractul de prestări servicii", ci numai un contract cadru. Reclamanta precizează că Anexele nr. 1, 2 și 3, nu au făcut obiectul negocierii și nici nu au fost semnate de reprezentanții asociației, fapt atestat chiar de către A.C.N., prin adresa 11847/2002. Referitor la pct. 12, s-a susținut că documentele citate de Plen la acest punct, demonstrează că a existat o practică care niciodată nu a fost considerată anticoncurențială. Invocarea unor acte prin care s-a urmărit aplicarea art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței și a articolelor similare existente și în toate celelalte reglementări ale O.G.

nr. 19/1997 privind transporturile, O.G. nr. 42/1997 și O.G. nr. 22/1998, nu poate fi folosită ca argument până nu se demonstrează existența concurenței la porturi și canale navigabile. Referitor la pct. 13, reclamanta a afirmat că în mod eronat a reținut Plenul că s-ar fi stabilit nivelele tarifelor aplicate de administrație, contrar celor din textul actelor respective și a celor prezentate de reclamantă în Observații. Prin procesul-verbal din 20 februarie 2001 a fost prezentat noul sistem de tarifare pe care nu asociația îl putea propune. Referitor la pct. 14, s-a arătat că în Decizie s-a reținut trunchiat afirmația A.P.D.M. Galați, întrucât scopul asociației era de a obține condiții egale pentru toți membrii ei, fără dezavantajarea altor beneficiari, ceea ce a și făcut fiecare administrație, conform art. 9 alin. (1) lit. b). Referitor la pct. 15, Plenul nu a sesizat faptul că greșeala de formulare a SC T.N.

SA Constanța se datorează actului din 4 iulie 2003 emis de C.N.A.P.D.M. SA Galați, pe care asociația l-a expediat tuturor beneficiarilor acestei administrații. în fapt, nu au mai avut loc discuții cu C.N.A.P.D.M. SA Galați, iar mandatele emise la cererea acestei administrații au rămas fără scop și efect. Referitor la pct. 16, Plenul a interpretat eronat Protocolul din 1 octombrie 1999. Reclamanta arată că Protocolul nu a avut valoare juridică, nu a produs efecte juridice și nu a perturbat concurența, fapt dovedit de adresa C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu. Referitor la pct. 17, Plenul a fost indus în eroare de comunicarea C.N.A.C.N. SA Constanța, aceasta nefiind susținută de nicio dovadă. Asociația a considerat că poate discuta numai aspecte tehnice ale contractului cadru și a refuzat negocierea tarifelor.

Nu s-a discutat despre contracte de prestări servicii "conexe precum și tarife", cum neîntemeiat a fost reținut în Decizia nr. 95/2005. Referitor la pct. 18, s-a arătat că Plenul a interpretat eronat adresa C.N.A.C.N. SA Constanța, care s-a referit numai la "Contractul cadru" din 11 iunie 2002. în anexele nr. 1, 2 și 3 nu sunt precizate condiții ci numai tarife și nu au fost semnate la nicio întâlnire cu Asociația, fapt probat cu adresa C.N.A.C.N. SA Constanța nr. 1184/2002 către beneficiari, prin care îi avertizează că "asociația nu a avut mandat" pentru tarife. Referitor la pct. 19, dovada incorectitudinii afirmației Plenului este citarea în ghilimele "să reprezinte punctele de vedere ale tuturor armatorilor". Referitor la pct. 20, s-a menționat că precizarea preluată trunchiat de Plen privește "utilitatea și necesitatea participării A.A.O.P.F.R." la discutarea elementelor tehnice ale contractelor cadru.

Opinia membrilor, nu are consecințe punitive pentru asociație, cu atât mai mult cu cât nu a participat la astfel de negocieri. Reclamanta a mai învederat că, în ceea ce latura subiectivă a contravenției sancționată prin art. 56 din Legea nr. 21/1996, în speță, nu se poate vorbi de existența intenției de a săvârși în modalitățile prevăzute de text, această faptă, cât timp, însăși decizia contestată prevede că "părțile implicate au îndoieli rezonabile cu privire la caracterul contravențional al comportamentului lor". Cu privire la latura obiectivă a contravențiilor sancționate, reclamanta a susținut că autoritatea concurențială se referă la "înțelegerile exprese sau tacite", care în fapt nu sunt dovedite că ar fi existat între subiecții vizați în ambele forme, conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 și art. 1 din Regulamentul Consiliului Concurenței din 16 aprilie 2004 pentru aplicarea art. 5 și 6 din Legea concurenței.

Reclamanta a mai menționat că în mod eronat prin Decizie se redă o definiție generică a Pieței relevante incluzând toate produsele și serviciile din obiectul de activitate specific al administrațiilor portuare și de căi navigabile, care cuprinde printre altele și activități de interes public național. De asemenea, tarifele nu sunt rezultatul negocierii și nici nu pot fi influențate, deoarece se stabilesc în condițiile legii de autoritățile portuare, care potrivit actelor normative speciale, au "competențe specifice și unice" în domeniul serviciilor portuare. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul, în esență, a susținut că în mod corect s-a reținut prin decizia atacată că reclamanta este o "asociație de agenți economici", fapt susținut și de practica comunitară în domeniu.

Pârâta a arătat că, în ceea ce privește susținerea reclamantei că nu are calitatea de subiect al contravenției, este lipsită de fundament juridic, întrucât în legea concurenței nu se face nicio distincție în acest sens. De asemenea, sancțiunea contravențională a fost aplicată în mod transparent, pe baza unor criterii obiective, în conformitate cu art. 57 din Legea concurenței și Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din lege, puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 107/2004, modificate și completate prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurentei nr. 78/2005. Amenda concretă s-a calculat pe baza cifrei de afaceri individuale a fiecărui membru al A.A.O.P.F.R., în speță, reținându-se vinovăția asociației de agenți economici, care rămâne subiect al răspunderii contravenționale.

În mod eronat, reclamanta a susținut că armatorii și operatorii portuari nu sunt concurenți între ei. Concurența între aceștia se manifestă de la primul nivel care influențează cuantumul navlurilor, respectiv de la costul aferent accesului la infrastructură, care fundamentează ulterior propriul tarif, politica specifică, economică și comercială. De altfel, susținerea reclamantei că nu are cifră de afaceri, cu referire la scopul său nepatrimonial, nu are relevanță practică, având în vedere că statutul său îi permite desfășurarea de activități economice directe, cu caracter accesoriu, prin înființarea de societăți comerciale, așa cum rezultă din art. 7 alin. (8) și art. 8 alin. (2) lit. c) din statut.

La termenul de judecată din 10 decembrie 2008, reclamanta a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. V, lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996 emise de către Consiliul Concurenței prin Președinte și puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 107/2004. În motivarea excepției, reclamanta a susținut că sancționarea unei contravenții printr-un act de forță juridică inferioară celor stabilite de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este nelegală. Dispozițiile pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiuni sunt nelegale întrucât încalcă principiul răspunderii personale și adaugă în mod nepermis o incriminare contravențională nereglementată de Legea nr. 21/1996.

Reclamanta susține, de asemenea, că răspunderea contravențională este o răspundere personală, pentru faptă proprie. Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 21/1996 reiau principiul răspunderii personale consacrat de dispozițiile O.G. nr. 2/2001. În concordanță cu acest principiu, legea stabilește că în ipoteza unor încălcări de către o grupare de agenți economici fără personalitate juridică, dispozițiile legii se aplică fiecărui agent economic, iar nu asociației. Cu toate acestea, în cuprinsul Instrucțiunilor contestate, Consiliul Concurenței încalcă legea și stabilește răspunderea asociației de agenți economici în locul răspunderii personale a membrilor acesteia care se fac vinovați de încălcarea dispozițiilor în materia concurenței.

Reclamanta mai menționează că stabilirea amenzii globale în raport de toți membrii asociației este nelegală, întrucât încalcă principiul răspunderii contravenționale personale. În stabilirea amenzii globale nu pot fi avuți în vedere și membrii din asociație în sarcina cărora nu se poate reține vreo faptă nelegală. La termenul de judecată din 24 noiembrie 2010, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea Ordinului Consiliului Concurenței nr. 78/2005.

În susținerea excepției, pârâtul a învederat că Ordinul Consiliului Concurenței nr. 78/2005 privind punerea în aplicare a Instrucțiunilor pentru completarea pct. V lit. c) din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, a fost abrogat prin Ordinul nr. 420/2010, pentru punerea în aplicare a Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996. S-a arătat că acest ordin a fost abrogat, iar organul de executare nu mai poate face aplicarea acestuia, precum și faptul că în cazul reclamantei, Ordinul nr. 78/2005 nu a produs efecte juridice, Consiliul Concurentei nefăcând aplicarea acestuia în decizia contestată, pârâtul consideră că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect.

În cauză au fost formulate cereri de intervenție în interesul reclamantei de către SC D.N. SA, SC A. SA, SC N.F.R.D. SA, SC C.N.F.R.N. SA, SC T.R. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC A.E.P.G.P. SA, SC T.E. SA, SC V.A. SRL, SC H. SA Brăila. În motivarea cererilor de intervenție, intervenientele au arătat că sunt întemeiate susținerile reclamantei conform cărora asociația nu are calitatea de subiect al contravenției, fapta imputată prin decizia atacată este calificată eronat drept contravenție și i se aplică în mod neîntemeiat dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. Intervenienta SC C.N.F.R.N. SA a arătat, în esență că, negocierile erau în fapt discuții purtate cu autoritățile teritoriale la recomandarea ministerului, ce precedau semnarea actelor adiționale la contractele administrațiilor și nu implicau obligativitatea respectării lor la negocierile directe, care s-au desfășurat de fiecare dată numai cu beneficiarii direcți, fără participarea Asociației.

Intervenienta SC C.N.F.R.N. SA a mai arătat că sancțiunea amenzii a fost aplicată incorect în mod nediferențiat și global, la nivelul asociației, pe baza cifrei de afaceri pe care a comunicat-o la cererea Consiliului Concurenței. Referitor la "negocierea" de tarife de către A.A.O.P.F.R., învederează că reclamanta nu a reprezentat vreodată societatea în vederea semnării sau negocierii de facilități pentru categoria de servicii care face obiectul dosarului, ci aceste facilități au fost negociate și semnate de către reprezentații legali ai SC A. SA. La negocierea contractului cadru cu A.C.N. Constanta au fost prezentate la cererea A.C.N. mandate din partea membrilor ce nu aveau reprezentanți în comisia de perfectare a contractului cadru, dar niciodată aceste mandate nu au fost folosite pentru negocierea unor tarife sau a contractelor comerciale.

Intervenienta SC C.N.F.G.N. SA Giurgiu a arătat că tarifele fixate pentru accesul la infrastructura aflată în exploatarea diferitelor administrații portuare și/sau de căi navigabile nu au nicio legătură cu mecanismul specific pieței concurențiale în care se regăsește determinarea prin cerere și ofertă. De vreme ce acele administrațiile portuare și/sau de căi navigabile exercită în numele statului activități cu caracter de monopol natural, nu se poate vorbi de cerere și ofertă, ca elemente ce definesc piața concurențială. Faptul că poziția de monopol exclude conceptual concurența ca premisă a raționamentului jurisdicțional de verificare a legalității deciziei contestate, rezultă chiar din interpretarea sistematică a normelor.

Intervenienta SC D.N. SA a menționat faptul că în Legea concurenței și în alte acte normative modificatoare nu se prevede că fapta de negociere colectivă a tarifelor ar fi o faptă interzisă "per se" de Legea concurenței și că nu ar trebui analizate și demonstrate efectele negative sau posibilele efecte negative ale acestei practici asupra concurenței, ca o excepție de la dispozițiile art. 5 alin. (1) raportate la dispozițiile art. 2 din Legea concurenței. Totodată, în textul art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nu există nicio distincție cu privire la elementele constitutive ale practicilor anticoncurențiale enumerate exemplificativ la lit. a) - g). Se mai arată că nu s-a ținut cont de faptul că multe dintre societățile membre ale asociației la data emiterii deciziei, nu au avut această calitate în toată perioada analizată, aceasta fiind și situația SC D.N.

SA, care, la data emiterii deciziei atacate, avea calitatea de membru al A.A.O.P.F.R., calitate pe care însă a dobândit-o abia în a doua jumătate a anului 2002. Față de acest aspect, rezultă că societatea nu putea acorda mandate cel puțin pentru anii 1995 - 2001. SC D.N. SA precizează că nu a participat niciodată la o negociere colectivă și nici nu a făcut o înțelegere pe orizontală cu ceilalți membri ai asociației, susținerile pârâtului în acest sens, fiind nedovedite. În motivarea cererii de intervenție, SC H. SA Brăila a învederat faptul că mandatul din 20 iunie 2002, depus la dosar, a fost dat de către societate la solicitarea A.C.N., pentru discuții privind clauzele standard de natură tehnică ale contractului-cadru, cu scopul evident ca accesul la infrastructura statului să fie uniform, egal și nediscriminatoriu.

În mod similar, intervenienta SC T.R. SA a arătat că pârâtul, interpretând eronat dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, a dispus aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 56 lit. a) din lege, unei persoane fără calitate. Prin cererile de intervenție formulate în cauză, SC T.E. SA și SC V.A. SRL au învederat că tarifele portuare și de căi navigabile interioare sunt stabilite, pe baze egale, în mod exclusiv de autoritățile portuare și de căi navigabile interioare, conform legislației în vigoare. S-a mai reținut de către instanța de fond că pe parcursul judecății, intervenientele SC A.E.P.G.P. SA, SC C.N.F.G.N. SA, SC H. SA Brăila și SC N.F.R.D. SA au renunțat la judecata cererilor de intervenție formulate în interesul reclamantei.

Analizând excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, instanța a reținut următoarele: Dispozițiile pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 stabilesc următoarele: "c) În cazurile ce implică asociații de agenți economici, amenzile vor fi aplicate individual fiecărui agent economic care face parte din asociație.

În situația în care acest lucru nu este posibil (de exemplu, foarte mulți agenți economici membri ai unei asociații), trebuie să i se aplice asociației o amendă globală calculată conform principiilor prezentate mai sus, dar echivalentă cu totalul amenzilor individuale ce ar fi putut fi aplicate fiecărui membru al acestei asociații." Arată instanța că, din interpretarea prevederilor legale enunțate, rezultă că acestea se referă la agenți economici care participă la grupări care nu au personalitate juridică, caz în care, dispozițiile legii se aplică fiecărui agent economic participant la acea grupare, conform principiului răspunderii personale. În fine, susține instanța fondului că nu se poate reține că prevederile pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiuni stabilesc răspunderea contravențională în sarcina unei asociații fără personalitate juridică și nici nu se reglementează printr-un act de forță juridică inferioară celor prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, alte contravenții decât cele prevăzute de Legea nr. 21/1996. Așadar, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei în sensul că prin Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor, Consiliul Concurenței încalcă legea și stabilește răspunderea asociației de agenți economici în locul răspunderii personale a membrilor acesteia care se fac vinovați de încălcarea dispozițiilor în materia concurenței. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, în cazul unei asocieri fără personalitate juridică, amenzile se aplică în mod individual fiecărui agent economic participant, iar dispozițiile din Instrucțiuni stabilesc regulile după care se individualizează amenda pentru agentul economic care a săvârșit fapta anticoncurențială, participând la o grupare fără personalitate juridică.

Dispozițiile contestate din Instrucțiuni nu se referă la asocierile fără personalitate juridică, în cazurile în care sunt implicate astfel de asocieri fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996. În situația unei fapte anticoncurențiale săvârșite de o asociație de agenți economici, asociație cu personalitate juridică, aceasta va răspunde atunci când sunt întrunite, în persoana sa, condițiile existenței răspunderii personale contravenționale. Rezultă că autoritatea de concurență are obligația de a nu depăși plafonul maxim de 10% din cifrele de afaceri ale tuturor membrilor asociației, fiind vorba de un proces de individualizare a sancțiunii ce urmează a se aplica asociației în calitate de contravenient, și nu de stabilirea răspunderii la nivelul fiecărui membru al asociației.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 78/2005, instanța a apreciat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, reținând că la data emiterii Deciziei nr. 95/2005, era în vigoare Ordinul nr. 78/2005 privind punerea în aplicare a Instrucțiunilor pentru completarea pct. V lit. c) din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 56 din Legea nr. 21/1996, puse în aplicare prin Ordinul nr. 107/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut, următoarele: Prin Decizia nr. 95/2005 emisă de pârât, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 72.959.800.000 ROL, pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, reținându-se în sarcina acesteia realizarea unei înțelegeri verticale de negociere a tarifelor și a condițiilor comerciale, în numele membrilor săi, pentru serviciile prestate de administrațiile portuare, încălcare grefată pe o înțelegere între membrii asociației. În cuprinsul deciziei s-a reținut că prin scrisoarea înregistrată la autoritatea pârâtă la 12 ianuarie 2004, reclamanta a solicitat lămuriri cu privire la creșterile de tarife operate de companiile naționale A.P.M., A.P.D.F., A.P.D.M.

și A.C.N. în fapt, s-a considerat că acestea desfășoară activități ce întrunesc condițiile pentru a fi considerate monopol natural, putând astfel impune unilateral creșteri de tarife, mergând chiar până la blocarea activității pentru cei care nu ar putea suporta creșterile respective. Prin scrisoarea din 11 februarie 2004, Consiliul Concurenței a comunicat reclamantei că potrivit art. 27 din Legea nr. 21/1996, nu are atribuții privind aplicarea art. 4 din lege și totodată, a atras atenția reclamantei că o acțiune de negociere cu companiile naționale portuare și de căi navigabile, în numele membrilor asociației, a clauzelor contractuale și a nivelului tarifelor pentru serviciile prestate acestora, poate afecta concurența în acest domeniu și pe cale de consecință, poate conduce la încălcarea prevederilor Legii concurenței.

De asemenea, reclamanta a fost înștiințată că în baza dispozițiilor Legii nr. 21/1996, Consiliul Concurenței are dreptul de a acționa în conformitate cu atribuțiile sale speciale. Prin scrisoarea înregistrată la autoritatea concurențială la 17 mai 2004, reclamanta a comunicat Consiliului Concurenței faptul că asociația consideră că a negociat legal, în decursul ultimilor 10 ani, clauzele unor contracte cu fiecare administrație, iar după apariția Legii nr. 21/1996, a continuat aceste practici, întrucât aveau drept scop cerința și necesitatea de a se asigura condiții egale celor care efectuează transporturile fluviale și maritime, pentru realizarea prevederilor din statutul asociației.

Prin Ordinul nr. 179/2004, Președintele Consiliului Concurenței a dispus declanșarea unei investigații având ca obiect posibila încălcare de către reclamantă a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, modificată și completată, prin negocierea în numele membrilor asociației cu administrațiile portuare A.P.M., A.P.D.M., A.P.D.F. și A.C.N. și eventual, cu alte administrații portuare sau maritime, a clauzelor contractuale și a tarifelor pentru serviciile prestate membrilor asociației. Finalizându-se investigația, s-a constatat faptul că reclamanta a negociat cadrul contractual și nivelul tarifelor privind serviciile furnizate de administrațiile portuare ale membrilor asociației, negocieri purtate în baza mandatelor exprese primite de la unii dintre membrii săi.

Negocierile clauzelor contractuale și tarifelor s-au purtat alături de conducătorii unor alți agenți economici și ei, membri ai asociației, în cazul cărora, participând personal, nu mai apărea oportună emiterea mandatului. Arată instanța că, în raportul de investigație s-a concluzionat astfel, că reclamanta se face vinovată de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin negocierea cu administrațiile portuare și/sau de căi navigabile, în numele membrilor asociației, a condițiilor comerciale și a nivelului tarifelor pentru serviciile prestate.

Reține instanța că potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, "Sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale", astfel că susținerile reclamantei în sensul că nu este subiect activ al contravenției, întrucât este o persoană juridică fără scop lucrativ, care nu are calitatea de comerciant, sunt neîntemeiate.

Mai mult, potrivit statutului de funcționare, reclamanta este o asociație de agenți economici, respectiv o asociere de persoane care desfășoară activități economice, generatoare de profit, și în consecință, este subiect al răspunderii contravenționale reglementate de Legea nr. 21/1996. Activitatea reclamantei trebuie să se circumscrie dispozițiilor legale, având în vedere că asociațiile de agenți economici nu pot determina comportamentul pe piață al membrilor acestora într-un mod care să contravină legii concurenței și să considere că fiind asociații fără scop lucrativ, nu le sunt aplicabile prevederile acestei legi.

De asemenea, în jurisprudența comunitară s-a reținut că noțiunea de asociație de agenți economici joacă un rol particular în cadrul articolului 85 alin. (1) din Tratat [art. 81 alin. (1) T.C.E.], acesta aplicându-se și asociațiilor de agenți economici în măsura în care activitățile lor sau cele ale agenților economici afiliați acestora sunt calculate să producă rezultatul pe care art. 85 alin. (1) urmărește să-l interzică, chiar dacă acestea sunt asociații fără scop patrimonial și nu desfășoară o activitate economică în sine (Hotărârea pronunțată în cauza 71/74 Frubo și Hotărârea pronunțată în cazurile conexate 209-215 și 218/78 Van Landewyck).

Prin urmare, nu prezintă relevanță caracterul non profit al asociației, nefiind necesar pentru aplicarea art. 81 alin. (1) T.C.E., pentru ca asociația de agenți economici să desfășoare o activitate comercială sau economică pe cont propriu (Hotărârea pronunțată în cauzele reunite C-96-102, 104, 105, 108 și 110/82, NV IAZ International Belgium ș.a. vs. Comisia Comunităților Europene). A reținut prima instanță, că în ceea ce privește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, din conținutul acestui text legal rezultă că sunt interzise înțelegerile între agenții economici, deciziile asociațiilor de agenți economici și practicile concertate ale acestora, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei.

În cauză, între reclamantă și administrațiile portuare au avut loc negocieri care au urmărit stabilirea condițiilor comerciale în baza cărora membrii asociației urmau să își desfășoare activitatea, precum și fixarea tarifelor plătite de aceștia către administrații. Reclamanta a avut cunoștință de faptul că participarea sa la aceste înțelegeri este de natură să afecteze concurenta. Aceste aspecte reies din adresa nr. 15800/2003, conform căreia A.C.N. a adus la cunoștința reclamantei conținutul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 21/1996, precizând că necesitatea aplicării unei facilități egale pentru toți operatorii a fost înțeleasă de majoritatea clienților și că numai reclamanta se opune acestei măsuri necesare, încercând să-i convingă pe membrii săi, inclusiv pe cei care au semnat contractul pentru anul 2004, să se opună luării măsurii respective.

Împrejurarea că reclamanta a participat la negocierea contractelor privind serviciile portuare este dovedită de conținutul mandatelor speciale acordate asociației de către membrii acesteia, anexate raportului de investigație. Din cuprinsul acestora reiese că membrii asociației reclamante au împuternicit asociația să-i reprezinte la negocierea contractelor cadru sau la convenirea unor date privind aplicarea tarifelor cu administrațiile, în speță cu A.C.N. S.A. Constanța. În urma discuțiilor purtate de reclamantă în baza mandatelor ce i-au fost acordate în perioada mai - iunie 2002, s-a încheiat Contractul de prestări servicii agreat de reprezentanții A.A.O.P.F.R., urmare a negocierii finalizate la data de 11 iunie 2002, contract ce are ca parte integrantă, mai multe anexe privind tarifele corespunzătoare serviciilor prestate membrilor asociației de A.C.N.

S.A. Constanța. Din înscrisurile administrate în cauză rezultă că negocierile purtate de asociația reclamantă în numele membrilor săi în privința condițiilor comerciale și a tarifelor pentru serviciile prestate de administrații, au continuat și în perioada 2003 - 2004. Mai reține instanța că reclamanta a negociat în numele membrilor săi condițiile comerciale și tarifele prestate de către administrațiile portuare, care ar fi trebuit negociate individual cu fiecare armator și prin urmare, contractele de prestări servicii semnate individual de către fiecare armator cu administrațiile portuare au avut la bază negocierea colectivă purtată de asociația reclamantă. Susținerile reclamantei și ale intervenientelor în sensul că negocierile purtate de reclamantă au vizat numai elementele tehnice ale Contractului de prestări servicii negociat de reclamantă cu A.C.N.

S.A. Constanța, nu pot fi reținute. Astfel, arată instanța, din titlul contractului reiese că acesta a fost negociat în întregime, iar prevederile contractuale nu oferă membrilor asociației reclamante posibilitatea de a negocia condițiile comerciale în baza cărora urmau să-și desfășoare activitatea. Mai mult, anexele la acest contract au fost semnate de părțile au semnat contractul, inclusiv anexele cu tarifele. În cauză, caracterul anticoncurențial al faptelor constatate a fost corect determinat de către Consiliul Concurenței, față de conținutul dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din legea menționată.

Purtarea unei negocieri colective de către reclamantă, în numele membrilor asociației, a condus la afectarea concurenței, cu implicații asupra stabilirii condițiilor contractuale și a unor tarife corecte, astfel încât, susținerile reclamantei și ale intervenientelor privind definirea greșită a pieței relevante nu sunt de natură a conduce la concluzia că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea art. 5 alin. (1) din lege. Instanța a reținut că, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată reclamantei, autoritatea concurențială a avut în vedere dispozițiile art. 52 din Legea nr. 21/1009, precum și Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A.A.O.P.F.R. și intervenientele în interesul reclamantei SC D.N. SA, SC A. SA, SC C.N.F.R.N. SA și SC N.F.R.D. SA. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă (A.A.O.P.F.R.) a susținut în esență următoarele: - Instanța de fond a omis să soluționeze al doilea capăt de cerere privind anularea Ordinului nr. 78/2005, invocând în acest sens, dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., astfel că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că la soluționarea cauzei, instanța de fond nu a reținut decât primul capăt de cerere al acțiunii introductive cu consecința omisiunii de a se pronunța asupra celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv anularea Ordinului nr. 78/2005 privind punerea în aplicare a instrucțiunilor din data de 28 aprilie 2005 pentru completarea pct. V lit. c) din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996. - Instanța a soluționat cauza în contradictoriu cu o parte SC N.F.R.D. SA care nu mai avea capacitate de folosință, fiind radiată la data pronunțării hotărârii atacate.

- Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9). În temeiul acestui motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța a respins în mod nelegal excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. V, lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996 puse în aplicare prin Ordinul nr. 107/2004. Consideră recurenta că, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile contestate de aceasta, pe calea excepției de nelegalitate, apreciind că textul ar reglementa situația unei fapte săvârșite de o asociație de agenți economici, asociație cu personalitate juridică, deși din modul în care este redactat textul respectiv, rezultă că sancțiunea cu amendă se aplică asociației pentru faptele membrilor săi și nu pentru faptele asociației înseși.

Astfel fiind, recurenta consideră că în măsura în care dispozițiile pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile din 10 mai 2004 se referă la situația în care asociația răspunde în locul membrilor săi, pentru faptele membrilor săi, Consiliul Concurenței încalcă printr-un act administrativ, prevederile legale care stabilesc condițiile răspunderii contravenționale în materia concurenței. În temeiul aceluiași motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond susținând că aceasta a respins în mod nelegal cererea de chemare în judecată.

Astfel a susținut recurenta că Decizia nr. 95/2005 adoptată de Consiliul Concurenței este nelegală, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 21/1996, întrucât în demersul accesului la infrastructura portuară și a prestării serviciilor publice portuare nu există concurență, tarifele fiind reglementate de către stat în mod egal și nediscriminatoriu. În ceea ce privește amenda aplicată, recurenta a susținut că aceasta a fost calculată și aplicată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, în sensul că instanța a încadrat-o în mod greșit drept subiect activ al contravenției reținute, în condițiile în care A.A.O.P.F.R. este o persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, funcționând ca asociație de utilitate publică și nu poate fi subiect activ al unei contravenții prevăzute de Legea nr. 21/1996.

În ceea ce privește recursurile formulate de recurenții-intervenienți în interesul reclamantei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., aceștia au susținut în esență că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Totodată, recurenții au invocat aceleași argumente invocate și de recurenta-reclamantă susținând în esență că A.A.O.P.F.R., persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, recunoscută ca fiind de utilitate publică, nu poate răspunde juridic, ca o asociație de agenți economici, conform art. 56 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. Consideră recurenții că în mod greșit s-a reținut prin sentința criticată existența unor fapte anticoncurențiale, iar instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate prin raportare la legislația în vigoare în momentul emiterii acestora, încălcând principiul neretroactivității legii civile.

În ceea ce privește modalitatea de calcul a amenzii aplicate, recurenții au susținut că instanța de fond nu a motivat și nu a făcut distincție între faptele sancționate și gradul de participare a membrilor asociați. Totodată recurenții-reclamanți au criticat sentința instanței de fond susținând că aceasta a omis să constate că societățile comerciale au fost reprezentate și au încheiat în nume propriu, contracte și acte adiționale pentru perioada 2000 - 2004, cu fiecare administrație portuară, având ca obiect folosirea temporară a infrastructurii și suprastructurii din zonele portuare aflate în jurisdicția fiecărei administrații.

O ultimă critică formulată de recurenți vizează neclarificarea problemei juridice invocate respectiv a distincției dintre cele două sintagme "asociație de agenți economici cu scop lucrativ" și respectiv "asociație de agenți economici cu scop nelucrativ" prevăzute de dispozițiile art. 2 și art. 5 din Legea nr. 21/1996, având în vedere principiul primordialității potrivit căruia dreptul intern trebuie să fie în deplină concordanță cu dreptul comunitar. Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că Decizia nr. 95/2005 prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței și s-a dispus sancționarea A.A.O.P.F.R.

cât și a A.P.M., A.P.D.M., A.P.D.F. și A.C.N., a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 21/1996. Recurenta-reclamantă A.A.O.P.F.R. a depus la termenul 8 mai 2012, o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare solicitând sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru clarificarea modului de interpretare precum și a sferei de aplicare a prevederilor art. 101, respectiv 101 alin. (1) lit. a) din T.F.U.E., prin prisma reglementărilor naționale.

Întrebările formulate de recurenta-reclamantă vizează aplicabilitatea acestor prevederi în situația în care piața relevantă este lipsită de concurență, fiind un monopol de stat, astfel încât împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței nu sunt posibile și în situația unui răspuns afirmativ la această întrebare, dacă este necesară aplicabilitatea prevederilor art. 101 alin. (3) din T.F.U.E., ca urmare a imposibilității de împiedicare, restrângere sau denaturare a concurenței. Examinând cererea de sesizare a C.J.U.E. formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte urmează a o respinge, aceasta fiind inadmisibilă în raport de prevederile art. 92 alin. (1) din Regulamentul de procedură al C.J.U.E.

cât și a jurisprudenței în materie, întrucât faptele din litigiul principal s-au petrecut înaintea adresării Statului Membru la Uniunea Europeană (a se vedea în acest sens Hotărârea pronunțată în data de 14 iunie 2007 în cazul C-64/06 Telefonica § 23). În cauza dedusă judecății, fapta constatată și sancționată prin Decizia nr. 95/2005 vizează o perioadă anterioară aderării României la Uniunea Europeană, intimatul Consiliul Concurenței reținând încălcarea de către recurentă, a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 și nu a prevederilor art. 81 alin. (1) din T.C.E., actualul art. 101 alin. (1) din T.F.U.E. Astfel fiind, Înalta Curte, reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile din T.F.U.E., România nefiind stat membru al Uniunii Europene în momentul săvârșirii faptei din litigiul dedus judecății, constată că cererea recurentei A.A.O.P.F.

de sesizare a C.J.U.E. cu întrebare preliminară este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, întrucât în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 267 din T.F.U.E. și precizată în jurisprudența europeană, potrivit căreia instanțele naționale pot cere C.J.U.E. să interpreteze norme europene, în speță fiind aplicabile dispozițiile legii interne (a se vedea în acest sens cauza C-6/64, Costa c Enel Hotărârea Curții din 15 iulie 1964). În ceea ce privește excepția tardivității recursurilor declarate de recurenții-intervenienți, invocată de intimatul-pârât Consiliul Concurenței care urmează a fi examinată cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă întrucât astfel cum rezultă din verificarea dovezilor de comunicare a hotărârii atacate, recursurile au fost declarate în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele expuse în continuare. Astfel, în ceea ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă A.A.O.P.F.R., un prim motiv de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 5 se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, susținându-se că instanța de fond ar fi omis să soluționeze al doilea capăt de cerere privind anularea Ordinului nr. 78/2008, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. Curtea constată că deși recurenta-reclamantă a invocat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. criticile formulate vizează în fapt un caz de "minus petita", pentru care aceasta avea posibilitatea solicitării completării hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., neexistând un drept de opțiune între recurs și completarea hotărârii. Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora instanța de fond a pronunțat hotărârea cu ignorarea întregului obiect al cererii de chemare în judecată și încălcarea principiului disponibilității, omițând să se pronunțe asupra celui de-al doilea capăt de cerere, nu pot fi primite întrucât potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere nu constituie un motiv de ordine publică care să poată fi invocat în temeiul acestor dispoziții. Pe de altă parte, examinând acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă, având ca obiect anularea Deciziei nr. 95/2005 emisă de intimatul Consiliul Concurenței, instanța de control judiciar constată că nu au fost formulate critici cu referire directă la nelegalitatea Ordinului nr. 78/2005, acesta fiind invocat ca fiind ilegal în cadrul motivelor de anulare ale deciziei atacate, motive care au fost examinate de către instanța de fond prin sentința atacată. Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante privind încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit cărora instanța de fond a soluționat cauza, în contradictoriu cu o parte SC N.F.R.D.

SA fără capacitate de folosință, fiind radiată la data pronunțării hotărârii recurate, motivul invocat nefiind de ordine publică, întrucât recurenta A.A.O.P.F.R. nu a dovedit vătămarea suferită, iar partea interesată N. SA - Sucursala Drobeta succesoarea în drepturi și obligații a SC N.F.R.D. SA neinvocând aceste critici în recursul formulat. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, în ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. V lit. c) alin. (2) din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 56 din Legea concurenței puse în aplicare prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 107/2004, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate și constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că dispozițiile atacate sunt în conformitate cu prevederile legale și a fost respinsă excepția ca neîntemeiată.

Susținerile recurentei-reclamante, potrivit cărora dispozițiile din Instrucțiuni ar adăuga o incriminare contravențională care nu a fost reglementată prin Legea nr. 21/1996 nu pot fi reținute, întrucât recurenta-reclamantă fiind o asociație de agenți economici cu personalitate juridică nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din lege, aceasta urmând a răspunde contravențional pentru faptele anticoncurențiale ce constituie contravenții potrivit Legii nr. 21/1996, sancțiunea fiind individualizată în acord cu criteriile prevăzute de dispozițiile art. 52 din Legea concurenței.

Nu pot fi primite nici criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă, potrivit cărora, prin Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor, autoritatea de concurență și-a depășit atribuțiile, încălcând principiul răspunderii contravenționale personale, în sensul că a stabilit răspunderea asociației de agenți economici în locul răspunderii personale a membrilor acesteia care se fac vinovați