ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3253/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 iunie 2005,

reclamanta CN A.P.M. SA Constanța, a solicitat anularea Deciziei nr. 95 din 26

mai 2005 emisă de pârâtul C.C., în ceea ce privește sancționarea sa cu amendă

în sumă de 29.310.600.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 21/1996.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că nu a săvârșit contravenția pentru care a

fost sancționată și anume, fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a

prețurilor de vânzare - cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor.

Reclamanta a

arătat că A.A.O.P.F.R. nu are competența să negocieze cu administrațiile

portuare și de căi navigabile contractele cadru și nivelul tarifelor pentru

serviciile prestate membrilor asociației, astfel încât actele încheiate între

acestea nu au ca finalitate o negociere sau o înțelegere.

S-a susținut

că actele respective au fost greșit considerate practici anticoncurențiale, dat

fiind că tarifele pentru serviciile prestate sunt rezultatul unor negocieri

directe, asigurând un tratament egal tuturor armatorilor, pe criterii de

negociere concurențială.

În privința

cuantumului sancțiunii aplicate, reclamanta a considerat că nu s-a procedat la

individualizare față de gravitatea faptei și de durata acesteia, în funcție de

dovezile depuse.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 362 din 5 februarie 2007, prin care a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Instanța de Fond a

constatat săvârșirea de către reclamantă a faptelor reținute prin decizia

contestată ca fiind încălcări ale Legii nr. 21/1996, întrucât a acceptat să

negocieze cu A.A.O.P.F.R. clauzele contractuale și nivelul tarifelor pentru

serviciile prestate membrilor asociației, ceea ce a avut ca efect restrângerea,

denaturarea și împiedicarea concurenței.

Referitor la

sancțiunea aplicată, s-a reținut că amenda a fost stabilită spre limita minimă

prevăzută de lege, cu respectarea instrucțiunilor privind individualizarea

sancțiunilor prevăzute de art. 56 din Legea nr. 21/1996 și față de gravitatea

faptelor săvârșite, a fost respinsă cererea de reducere a cuantumului amenzii.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta a criticat

hotărârea Instanței de Fond pentru calificarea greșită dată protocoalelor pe

care le-a încheiat cu A.A.O.P.F.R., arătând că negocierile purtate nu ar fi

fost în măsură să producă efecte, deoarece asociația nu are capacitatea legală

de a lua hotărâri care să producă efecte anticoncurențiale.

Cu referire la actele

încheiate cu această asociație, recurenta a arătat că Instanța de Fond nu a

analizat finalitatea lor, în sensul că urmau să se aplice tuturor armatorilor

fluviali membri sau nu ai asociației, astfel încât nu s-a produs o restrângere,

împiedicare sau denaturare a concurenței.

Recurenta a

criticat și concluziile primei Instanțe privind individualizarea corectă a

amenzii aplicate, arătând că nu au fost respectate criteriile de individualizare

cuprinse în Instrucțiunile din 10 mai 2004 și prevederile art. 82 din Tratatul

C.E. Față de această reglementare, recurenta a susținut că nu poate fi

considerată piață relevantă pe planul activității de transport fluvial și că nu

poate fi asimilată cu ceilalți agenți economici, care au făcut obiectul

investigației, nici în ceea ce privește gravitatea faptei și nici sub aspectul

duratei încălcărilor. Recurenta a precizat că activitatea sa are specific

maritim, conform actelor sale constitutive și din acest motiv, nu poate fi

considerată piață relevantă a produsului, în accepțiunea restrânsă de transport

naval și anume, transport fluvial, care nu are tangență cu obiectul său de

activitate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de Fond a

constatat corect legalitatea Deciziei nr. 95/2005, în care autoritatea de

concurență a reținut în sarcina recurentei încălcarea dispozițiilor art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin realizarea unor înțelegeri

anticoncurențiale cu A.A.O.P.F.R. referitoare la modul de derulare a contractelor

și pentru stabilirea tarifelor pentru serviciile asigurate de administrație

membrilor asociației.

Apărarea

formulată de recurentă în baza art. 34 din Decretul nr. 31/1954, că

A.A.O.P.F.R. nu are capacitatea civilă necesară pentru a negocia în numele membrilor

asociației contractele - cadru și nivelul tarifelor pentru serviciile prestate,

se dovedește a fi nefondată în raport de Legea nr. 21/1996, care în art. 2

prevede că se aplică atât agenților economici, cât și asociațiilor de agenți

economici.

Lipsa de efecte

juridice a actelor încheiate cu A.A.O.P.F.R. a fost invocată neîntemeiat de

recurentă, cu atât mai mult cu cât înțelegerile intervenite au fost cuprinse

ulterior în actele adiționale la contractele încheiate cu membrii asociației.

Caracterul anticoncurențial

al faptelor constatate a fost corect determinat față de dispozițiile art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, care prevăd că sunt interzise orice

înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiilor de

agenți economici, orice decizii și orice practici concertate, care au ca obiect

sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe o

piață românească sau pe o partea a acesteia, în special cele care urmăresc

fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de

cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, adaosurilor, precum și a oricăror alte

condiții comerciale.

Asemenea

practici sunt prin ele însele dăunătoare mediului concurențial normal, fiind

suficientă numai dovedirea existenței lor, nu și a efectelor restrictive de

concurență.

Conform

jurisprudenței europene, statuată în cauza T-213/2000 a Curții de primă Instanță,

o înțelegere care are ca obiect restricția concurenței intră sub incidența

prevederilor art. 81 alin. (1) din Tratat și prin urmare, nu este necesar a se

ține cont de efectele sale.

Referitor la

modalitatea de individualizare a sancțiunii, Instanța de Fond a respins

întemeiat susținerile recurentei, constatând că au fost respectate criteriile

cuprinse în instrucțiunile puse în aplicare prin Ordinul nr. 107 din 10 mai

2004 emis de Președintele C.C.

Amenda a fost

stabilită într-un procent de 2% din cifra de afaceri estimată pe anul 2004,

ceea ce reprezintă limita minimă prevăzută de lege, pentru că au fost avuți în

vedere unii factori obiectivi, precum și existența unor circumstanțe atenuante.

Invocarea

prevederilor art. 82 din Tratat se dovedește a fi lipsită de relevanță în cazul

înțelegerilor anticoncurențiale care au ca obiect stabilirea de tarife,

întrucât decizia contestată nu a vizat abuzul de poziție dominantă a vreunei

părți implicate și deci nu era necesară definirea cât mai precisă a pieței

relevante, în vederea determinării puterii pe piață a societății suspectate de

abuz.

Celelalte

susțineri din recurs privind definirea pieței relevante sunt de asemenea

nefondate, constatându-se că intimatul a determinat corect atât piața relevantă

a produsului, cât și piața geografică relevantă la pct. 21 și pct. 25 din

decizia contestată.

În recurs s-a

susținut neîntemeiat că se impunea o definire strictă a pieței relevante, numai

la nivelul transportului fluvial, deoarece în aplicarea art. 81 din Tratat

scopul este de a determina dacă înțelegerea poate afecta comerțul dintre state

și dacă are ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea

concurenței în cadrul pieței comune, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența

comunitară.

Din acest motiv,

urmează a fi respinse și apărările recurentei privind greșita considerare a sa

pe piața relevantă a produsului, în funcție de obiectul de activitate definit

în actele constitutive.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta CN A.P.M. SA Constanta, împotriva sentinței civile nr. 362 din 5

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2007.