ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2805/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2213/Com din 19 aprilie

2007 a admis acțiunea reclamantei CN A.P.M. SA Constanța și a obligat pârâta SC

S. SRL la plata sumei de 78.561 euro contravaloare facturi restante; de

12.828,44 euro penalități de întârziere, cu 6.253,07 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat

contractul din 2004, încheiat pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie

2004 având ca obiect asigurarea, contra cost, a folosinței temporare și

intermitente a infrastructurii porturilor Constanța, Mangalia și Midia pentru

accesul, manevra, staționarea și acostarea navelor armatorilor sau

navlositorilor reprezentați de Agent, și prestarea de servicii de către

Administrație pentru aceste nave, că pârâta s-a obligat să achite facturile

externe (invoice) emise de reclamantă în euro în termen de 5 zile de la data

primirii acestora, cu penalități de întârziere la plată de 0,10% din valoarea

sumei scadente exprimate în euro și de 0,07% din valoarea sumei scadente

exprimate, în lei, contractul fiind prelungit pentru perioada 19 aprilie 2006 -

31 decembrie 2006 și pentru anul următor, conform clauzei contractuale; că

pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că aceasta datorează

contravaloarea facturilor neonorate și penalitățile de întârziere.

Prin Decizia nr. 255/Com

din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva hotărârii instanței de fond,

reținând în esență că pârâta datorează contravaloarea facturilor pentru

neîndeplinirea obligațiilor izvorâte din contractele din 2004 și din 2006 și

penalitățile de întârziere de 0,10% pentru achitarea cu întârziere a acestora,

calculate până la 25 ianuarie 2007.

Împotriva menționatei

decizii pârâta SC S. SRL Constanța a declarat recurs întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea

apelului său și în fond respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile

formulate recurenta pârâtă susține în esență următoarele:

- greșit a reținut

instanța de apel că societatea sa datorează sumele de bani pretinse de

reclamantă, fără să ia în considerație faptul că sumele de bani reprezentând

contravaloarea folosinței infrastructurii portuare aferente navelor S. și P. au

fost achitate de armatorii acestora, iar taxele de tarif bazin, cheiaj și acces

apă au fost, de asemenea achitate integral către SC H.C.M.S. SA;

- că societatea sa nu

poate fi prejudiciată, în condițiile în care s-a achitat contravaloarea

serviciilor prestate în totalitate, către administratorul danelor în care

acostau cele două nave, aspect recunoscut și de reclamantă;

- greșit instanța de

apel a respins efectuarea unei expertize contabile, singura în măsură să

stabilească eventualele sume de bani datorate reclamantei, avându-se în vedere

tarifele percepute de aceasta, raportate la starea navei (în conservare, în

reparații) și la numărul zilelor de staționare în portul Constanța;

Intimata reclamantă a

depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei

ca nefondat.

Recursul pârâtei este

fondat și urmează a fi admis.

Astfel se constată că

deși instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt în sensul că la

baza raporturilor dintre părți au stat contractele din 2004 și din 2006, având

ca obiect asigurarea de către reclamantă a folosinței infrastructurii portuare,

că reclamanta a furnizat servicii conform obiectului contractelor, aceasta a

interpretat greșit clauzele acestora, fără să analizeze și să pună în discuția

părților dacă sumele de bani reprezentând contravaloarea folosinței

infrastructurii portuare aferente navelor S. și P. au fost achitate de

armatorii acestora, dacă taxele de tarif bazin, cheiaj, acces apă au fost sau

nu achitate de SC H.C.M.S. SA, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a făcut

nici obiectul expertizei contabile judiciare efectuate în cauză, aflată la fila

84-86 dosar apel, instanța de apel încălcând astfel atât principiul

disponibilității, cât și pe cel al contradictorialității.

De asemenea, se

constată că urmare interpretării greșite a clauzelor contractuale nu s-a

stabilit nici pentru ce perioadă sunt datorate aceste sume, care sunt penalitățile

corespunzătoare lor.

Totodată la

calcularea sumelor datorate ca urmare a folosirii infrastructurii portuare de

către navele S. și P. se vor avea în vedere și tarifele percepute de

reclamantă, raportate la starea navei (în conservare, în reparații) și la

numărul zilelor de staționare în portul Constanța.

Potrivit art. 129 alin.

(4) și (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice

greșeală în cunoașterea faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea

drepturilor și intereselor lor, fiind totodată obligați să hotărască asupra

celor ce formează obiectul pricinii deduse judecății.

Cu ocazia judecării

apelului, instanța urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la

situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea

pretențiilor și apărărilor lor, și să ceară părților să administreze probele pe

care le consideră necesare, eventual prin efectuarea unei expertize de

specialitate care să lămurească dacă sumele în discuție sunt sau nu datorate de

pârâtă, pe ce perioadă și ce reprezintă, ce tarife au fost percepute și în ce

condiții.

Așa fiind, pentru a

asigura o dezbatere echitabilă a motivelor de apel, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul se va admite, iar decizia va fi casată cu trimitere pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC

S. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 255/Com din 26 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.