ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2805/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2213/Com din 19 aprilie 2007 a admis acțiunea reclamantei CN A.P.M. SA Constanța și a obligat pârâta SC S. SRL la plata sumei de 78.561 euro contravaloare facturi restante; de 12.828,44 euro penalități de întârziere, cu 6.253,07 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 2004, încheiat pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 având ca obiect asigurarea, contra cost, a folosinței temporare și intermitente a infrastructurii porturilor Constanța, Mangalia și Midia pentru accesul, manevra, staționarea și acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor reprezentați de Agent, și prestarea de servicii de către Administrație pentru aceste nave, că pârâta s-a obligat să achite facturile externe (invoice) emise de reclamantă în euro în termen de 5 zile de la data primirii acestora, cu penalități de întârziere la plată de 0,10% din valoarea sumei scadente exprimate în euro și de 0,07% din valoarea sumei scadente exprimate, în lei, contractul fiind prelungit pentru perioada 19 aprilie 2006 - 31 decembrie 2006 și pentru anul următor, conform clauzei contractuale; că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că aceasta datorează contravaloarea facturilor neonorate și penalitățile de întârziere.

Prin Decizia nr. 255/Com din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva hotărârii instanței de fond, reținând în esență că pârâta datorează contravaloarea facturilor pentru neîndeplinirea obligațiilor izvorâte din contractele din 2004 și din 2006 și penalitățile de întârziere de 0,10% pentru achitarea cu întârziere a acestora, calculate până la 25 ianuarie 2007. Împotriva menționatei decizii pârâta SC S. SRL Constanța a declarat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său și în fond respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate recurenta pârâtă susține în esență următoarele: - greșit a reținut instanța de apel că societatea sa datorează sumele de bani pretinse de reclamantă, fără să ia în considerație faptul că sumele de bani reprezentând contravaloarea folosinței infrastructurii portuare aferente navelor S. și P. au fost achitate de armatorii acestora, iar taxele de tarif bazin, cheiaj și acces apă au fost, de asemenea achitate integral către SC H.C.M.S.

SA; - că societatea sa nu poate fi prejudiciată, în condițiile în care s-a achitat contravaloarea serviciilor prestate în totalitate, către administratorul danelor în care acostau cele două nave, aspect recunoscut și de reclamantă; - greșit instanța de apel a respins efectuarea unei expertize contabile, singura în măsură să stabilească eventualele sume de bani datorate reclamantei, avându-se în vedere tarifele percepute de aceasta, raportate la starea navei (în conservare, în reparații) și la numărul zilelor de staționare în portul Constanța; Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat. Recursul pârâtei este fondat și urmează a fi admis.

Astfel se constată că deși instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt în sensul că la baza raporturilor dintre părți au stat contractele din 2004 și din 2006, având ca obiect asigurarea de către reclamantă a folosinței infrastructurii portuare, că reclamanta a furnizat servicii conform obiectului contractelor, aceasta a interpretat greșit clauzele acestora, fără să analizeze și să pună în discuția părților dacă sumele de bani reprezentând contravaloarea folosinței infrastructurii portuare aferente navelor S. și P. au fost achitate de armatorii acestora, dacă taxele de tarif bazin, cheiaj, acces apă au fost sau nu achitate de SC H.C.M.S. SA, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a făcut nici obiectul expertizei contabile judiciare efectuate în cauză, aflată la fila 84-86 dosar apel, instanța de apel încălcând astfel atât principiul disponibilității, cât și pe cel al contradictorialității.

De asemenea, se constată că urmare interpretării greșite a clauzelor contractuale nu s-a stabilit nici pentru ce perioadă sunt datorate aceste sume, care sunt penalitățile corespunzătoare lor. Totodată la calcularea sumelor datorate ca urmare a folosirii infrastructurii portuare de către navele S. și P. se vor avea în vedere și tarifele percepute de reclamantă, raportate la starea navei (în conservare, în reparații) și la numărul zilelor de staționare în portul Constanța. Potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor, fiind totodată obligați să hotărască asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecății.

Cu ocazia judecării apelului, instanța urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, și să ceară părților să administreze probele pe care le consideră necesare, eventual prin efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească dacă sumele în discuție sunt sau nu datorate de pârâtă, pe ce perioadă și ce reprezintă, ce tarife au fost percepute și în ce condiții. Așa fiind, pentru a asigura o dezbatere echitabilă a motivelor de apel, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va admite, iar decizia va fi casată cu trimitere pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 255/Com din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.