ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2009

Deliberând asupra contestației în

anulare, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2213/COM din 19

aprilie 2007 a admis acțiunea reclamantei C.N.A.P.M. SA Constanța și a obligat

pârâta SC S. SRL Constanța la plata sumei de 78.561 Euro contravaloare facturi

restante, la 12.828,44 Euro penalități de întârziere, cu 6.253,07 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 228/13/2004, pe

o perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2004 și 31 decembrie 2004 având ca obiect

asigurarea contra cost, a folosinței temporare și intermitente a

infrastructurii porturilor Constanța, Mangalia și Midia pentru accesul,

manevrarea, staționarea și acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor

reprezentați de Agent și prestarea de servicii de către Administrație pentru

aceste nave.

S-a mai reținut că pârâta s-a obligat să

achite facturile externe-invoice emise de reclamantă în Euro în termen de 5

zile de la data primirii acestora, cu penalități de întârziere la plată de

0,10% din valoarea sumei scadente exprimate în Euro și de 0,10% și de 0,07 din

valoarea sumei scadente exprimate în lei. Relațiile contractuale au continuat între

părți în baza contractelor anterior încheiate și pe perioada 19 aprilie 2006 și

31 decembrie 2006 pentru care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, astfel că aceasta datorează contravaloarea facturilor neonorate

și penalitățile de întârziere.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 255/COM din 26

noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în considerente că pârâta

datorează contravaloarea facturilor pentru neîndeplinirea obligațiilor izvorâte

din contractele nr. 228/B/2004 și nr. 228/B/2006 și penalitățile de întârziere

de 0,10% pentru achitarea cu întârziere a acestora, calculate până la 25

ianuarie 2007.

Împotriva

acestei decizii pârâta SC S. SRL Constanța a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul interpretării

greșite a clauzelor contractuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, decizia nr. 2805 din 9 octombrie 2008 a admis recursul pârâtei SC S.

SRL Constanța cu consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, în considerentele căreia s-a reținut, în esență,

că în rejudecare urmează a se răspunde criticilor formulate referitor la

situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le-au invocat în

susținerea pretențiilor și apărărilor lor precum și efectuarea unei expertize

de specialitate care să lămurească dacă sumele în discuție sunt sau nu datorate

de pârâtă pe ce perioadă și ce reprezintă, ce tarife au fost percepute și în ce

condiții.

La data de 20 noiembrie 2008, Înalta

Curte, din oficiu, a îndreptat minuta deciziei pronunțate în recurs în sensul

trecerii numelui recurentei-pârâte de SC S. SRL Constanța, în loc de SC S. S. &

T. SRL Constanța, cum din eroare a fost trecut.

În contra celei din urmă hotărâri C.N.A.P.M.

SA Constanța a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc.

civ.

În motivarea contestației, contestatoarea

a susținut că recursul a fost introdus de SC S. S. & T. SRL Constanța,

persoană juridică fără calitate procesuală activă, așa încât greșeala materială

a instanței de recurs este evidentă, situație în raport de care solicită

admiterea contestației în anulare și desființarea hotărârii atacate cu

consecința rejudecării recursului.

Contestația în anulare este nefondată.

În sensul textului art. 318 C. proc. civ.,

„greșeala materială” înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea

gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte

cuvinte, trebuie sa fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța

prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care

determină soluția pronunțată.

Legea are în vedere greșeli materiale cu

caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această

categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale

dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid

calea contestației în anulare , sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată.

În cauză, contestatoarea invocă lipa

calității procesuale active a SC S. S. & T. SRL Constanța.

Din examinarea actelor de la dosar Înalta

Curte constată că a fost îndreptată eroarea materială, în temeiul art.281 C.

proc. civ., privind trecerea numelui corect al recurentei de SC S. SRL

Constanța în loc de SC S. S. & T. SRL Constanța, cum din eroare a fost

trecut.

Eroarea materială pe care o invocă

contestatoarea este întemeiată pe un alt text de lege și nu în sensul dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ.; eroarea materială evocată de recurentă este

reglementată printr-o altă instituție juridică, care nu poate fi încadrată în

niciuna din situațiile prevăzute în art. 318 C. proc. civ.

Pe de altă parte, eroarea materială

strecurată în decizia pronunțată în recurs, a fost îndreptată prin încheierea de

ședință din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2008 în dosarul nr. 2854/118/2007,

în temeiul art. 281 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte față de considerentele

expuse, urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatoarea C.N.A.P.M. SA Constanța împotriva deciziei

nr. 2805 din 9 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2009.