ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2009

Deliberând asupra contestației în anulare, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2213/COM din 19 aprilie 2007 a admis acțiunea reclamantei C.N.A.P.M. SA Constanța și a obligat pârâta SC S. SRL Constanța la plata sumei de 78.561 Euro contravaloare facturi restante, la 12.828,44 Euro penalități de întârziere, cu 6.253,07 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 228/13/2004, pe o perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2004 și 31 decembrie 2004 având ca obiect asigurarea contra cost, a folosinței temporare și intermitente a infrastructurii porturilor Constanța, Mangalia și Midia pentru accesul, manevrarea, staționarea și acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor reprezentați de Agent și prestarea de servicii de către Administrație pentru aceste nave.

S-a mai reținut că pârâta s-a obligat să achite facturile externe-invoice emise de reclamantă în Euro în termen de 5 zile de la data primirii acestora, cu penalități de întârziere la plată de 0,10% din valoarea sumei scadente exprimate în Euro și de 0,10% și de 0,07 din valoarea sumei scadente exprimate în lei. Relațiile contractuale au continuat între părți în baza contractelor anterior încheiate și pe perioada 19 aprilie 2006 și 31 decembrie 2006 pentru care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că aceasta datorează contravaloarea facturilor neonorate și penalitățile de întârziere.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 255/COM din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în considerente că pârâta datorează contravaloarea facturilor pentru neîndeplinirea obligațiilor izvorâte din contractele nr. 228/B/2004 și nr. 228/B/2006 și penalitățile de întârziere de 0,10% pentru achitarea cu întârziere a acestora, calculate până la 25 ianuarie 2007. Împotriva acestei decizii pârâta SC S. SRL Constanța a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul interpretării greșite a clauzelor contractuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, decizia nr. 2805 din 9 octombrie 2008 a admis recursul pârâtei SC S. SRL Constanța cu consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerentele căreia s-a reținut, în esență, că în rejudecare urmează a se răspunde criticilor formulate referitor la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le-au invocat în susținerea pretențiilor și apărărilor lor precum și efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească dacă sumele în discuție sunt sau nu datorate de pârâtă pe ce perioadă și ce reprezintă, ce tarife au fost percepute și în ce condiții. La data de 20 noiembrie 2008, Înalta Curte, din oficiu, a îndreptat minuta deciziei pronunțate în recurs în sensul trecerii numelui recurentei-pârâte de SC S. SRL Constanța, în loc de SC S. S. & T. SRL Constanța, cum din eroare a fost trecut.

În contra celei din urmă hotărâri C.N.A.P.M. SA Constanța a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că recursul a fost introdus de SC S. S. & T. SRL Constanța, persoană juridică fără calitate procesuală activă, așa încât greșeala materială a instanței de recurs este evidentă, situație în raport de care solicită admiterea contestației în anulare și desființarea hotărârii atacate cu consecința rejudecării recursului. Contestația în anulare este nefondată. În sensul textului art. 318 C. proc. civ., „greșeala materială” înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Cu alte cuvinte, trebuie sa fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare , sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată. În cauză, contestatoarea invocă lipa calității procesuale active a SC S. S. & T. SRL Constanța. Din examinarea actelor de la dosar Înalta Curte constată că a fost îndreptată eroarea materială, în temeiul art.281 C. proc.

civ., privind trecerea numelui corect al recurentei de SC S. SRL Constanța în loc de SC S. S. & T. SRL Constanța, cum din eroare a fost trecut. Eroarea materială pe care o invocă contestatoarea este întemeiată pe un alt text de lege și nu în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.; eroarea materială evocată de recurentă este reglementată printr-o altă instituție juridică, care nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile prevăzute în art. 318 C. proc. civ. Pe de altă parte, eroarea materială strecurată în decizia pronunțată în recurs, a fost îndreptată prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2008 în dosarul nr. 2854/118/2007, în temeiul art. 281 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte față de considerentele expuse, urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.A.P.M. SA Constanța împotriva deciziei nr. 2805 din 9 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.