ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2882/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2005, pronunțată la data de 21 iunie 2005, în dosarul nr. 491/2005, Secția comercială a Tribunalului Constanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T.L. SRL, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 473.144.000 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii; suma de 251.559.781 lei, reprezentând contravaloare utilități și suma de 26.309.276 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta a făcut doar dovada pretențiilor sale reprezentând contravaloare prestări servicii și utilități, nedovedindu-și cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantumul solicitat, conform cerințelor art. 1169 C. civ.

Apelurile declarate de părți împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca nefondate, de Secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia nr. 318, pronunțată la data de 24 noiembrie 2005, în dosarul nr. 926/COM/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, cu referire la apelul pârâtei, că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că nu s-a dovedit cuantumul solicitat al penalităților de întârziere, față de condițiile și termenele de plată stabilite în anexa 1, coroborat cu art. 3 din contract, în lipsa unor probatorii adecvate, iar, în ce privește apelul pârâtei, că aceasta nu a făcut dovada plății sumei de 20.472,06 lei, în plus față de consumul real pentru a opera compensarea, calificând, ca neîntemeiată, susținerea acestei părți în sensul că nu datorează reclamantei nici o sumă de bani, față de contractul încheiat, ce reprezintă legea părților și le consacră drepturile și obligațiile asumate.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de apel prin neacordarea penalităților de întârziere, motivat de nedovedirea cuantumului acestora, a interpretat, greșit, dispozițiile art. 3 alin. (2) din contractul de prestări servicii în litigiu raportate la anexa 1 la acest contract, aspect ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând, celelalte motive invocate, prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, și 9 C. proc. civ., spre a putea fi analizate. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 3 din contractul nr. 452 din 7 mai 2003, încheiat între părțile litigante, neplata la termenele stabilite prin anexa 1 la acest contract, „atrage după sine plata de penalități de întârziere de 0,15 % pe zi de întârziere din debit”.

Este de observat că în soluționarea apelului reclamantei instanța de control judiciar a reținut că reclamanta nu a dovedit, conform acestor dispoziții contractuale, cuantumul penalităților de întârziere solicitat prin acțiunea introductivă, fără ca prin aceasta să denatureze înțelesul lor clar și lămurit. Așa fiind, constatând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud împotriva deciziei nr. 318 din 24 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.