ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4217/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 8421/ COM din 18

noiembrie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamanta S.N.T.M., sucursala Constanța și a obligat pârâta S.A.A.F.

SA București să plătească acesteia 2.117.810.987 lei, cu titlu de pretenții și

49.322.883 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că, la data de 8 aprilie

2004, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei menționate

reprezentând contravaloarea unor prestații efectuate în favoarea acesteia,

facturate și achitate numai în parte.

Din probatoriul administrat instanța

de fond a constatat că părțile au încheiat contracte. Reclamanta a emis facturi

pentru încasarea contravalorii prestațiilor efectuate în favoarea pârâtei.

Facturile au fost acceptate de

pârâtă.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 85/ COM din 14 aprilie 2005 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei

instanțe.

S-a reținut că, prin recunoașterea

datoriei, cursul prescripției a fost întrerupt, iar condițiile art. 1145 alin.

(1) C. civ., cu referire la compensarea datoriilor reciproce, nu sunt

îndeplinite.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta a susținut că în mod greșit

s-a apreciat cu privire la întreruperea cursului prescripției.

Totodată, în mod greșit s-a apreciat

cu privire la neîndeplinirea condițiilor compensării judiciare.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea

acțiunii.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu privire la excepția privind

prescripția dreptului la acțiune, pârâta pune în discuție o distincție

neprevăzută de lege, cu referire la întreruperea cursului acesteia, așa încât

în mod judicios prima instanță a respins excepția menționată.

Examinând cauza în raport de cea de

a doua critică formulată, se constată că în mod corect s-a reținut

neîndeplinirea condițiilor compensării legale.

Ori, în măsura în care pârâta are în

vedere compensarea judecătorească, nereglementată de C. civ., dar admisă de

practica judiciară, trebuie avut în vedere că aceasta poate fi dispusă exclusiv

în situația când lichidarea datoriei reciproce este provocată prin acțiune

reconvențională împotriva creditorului reclamant.

Cum această situație nu se constată

în cauză, recursul urmează a fi privit ca nefondat și sub aspectul acestei

critici.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.A.A.F. SA București, împotriva deciziei nr. 85/ COM din 14 aprilie 2005 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 22 septembrie 2005.