Decizia nr. 4217/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 8421 a Tribunalului Constanța

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8421/ COM din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.M., sucursala Constanța și a obligat pârâta S.A.A.F. SA București să plătească acesteia 2.117.810.987 lei, cu titlu de pretenții și 49.322.883 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că, la data de 8 aprilie 2004, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei menționate reprezentând contravaloarea unor prestații efectuate în favoarea acesteia, facturate și achitate numai în parte. Din probatoriul administrat instanța de fond a constatat că părțile au încheiat contracte.

Reclamanta a emis facturi pentru încasarea contravalorii prestațiilor efectuate în favoarea pârâtei. Facturile au fost acceptate de pârâtă. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 85/ COM din 14 aprilie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe. S-a reținut că, prin recunoașterea datoriei, cursul prescripției a fost întrerupt, iar condițiile art. 1145 alin. (1) C. civ., cu referire la compensarea datoriilor reciproce, nu sunt îndeplinite. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta a susținut că în mod greșit s-a apreciat cu privire la întreruperea cursului prescripției. Totodată, în mod greșit s-a apreciat cu privire la neîndeplinirea condițiilor compensării judiciare. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea acțiunii. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cu privire la excepția privind prescripția dreptului la acțiune, pârâta pune în discuție o distincție neprevăzută de lege, cu referire la întreruperea cursului acesteia, așa încât în mod judicios prima instanță a respins excepția menționată. Examinând cauza în raport de cea de a doua critică formulată, se constată că în mod corect s-a reținut neîndeplinirea condițiilor compensării legale.

Ori, în măsura în care pârâta are în vedere compensarea judecătorească, nereglementată de C. civ., dar admisă de practica judiciară, trebuie avut în vedere că aceasta poate fi dispusă exclusiv în situația când lichidarea datoriei reciproce este provocată prin acțiune reconvențională împotriva creditorului reclamant. Cum această situație nu se constată în cauză, recursul urmează a fi privit ca nefondat și sub aspectul acestei critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA București, împotriva deciziei nr. 85/ COM din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2005.