ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4482/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7991,

pronunțată la data de 21 octombrie 2004, în dosarul nr. 8171/COM/2003, secția

comercială a Tribunalului Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamanta,

SC C. SA, împotriva pârâtei SC A.Ț.A. SA, sucursala Constanța, pe care a

obligat-o să-i plătească suma de 1.250.000 lei și cheltuieli de judecată în

cuantum de 27.085.000 lei.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond, invocând art. 129 C. proc. civ., a apreciat că nu este ținută de temeiul

juridic invocat de reclamantă, ce vizează răspunderea delictuală, în condițiile

în care aceasta s-a prevalat de prevederile contractuale și chiar dacă

dispozițiile Legii nr. 381/2002 nu au eficiență în cauză, subzistă raportul

obligațional de natură contractuală existent între părți.

Secția comercială, maritimă, fluvială,

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia nr.

47/ COM, pronunțată la data de 24 februarie 2005, a admis apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul

că, pe fond, a respins, ca nefondată, acțiunea dedusă judecății prin care

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.250.000.000 lei,

reprezentând daune din calamități.

Pentru a pronunța menționata decizie

instanța de apel a reținut că prima instanță a schimbat cauza juridică a

acțiunii încălcând dispozițiile art. 129 C. proc. civ., dat fiind că acțiunea

reclamantei este o acțiune în răspundere civilă delictuală, ce presupune,

conform art. 998 C. proc. civ., întrunirea cumulativă a unor condiții care, în

speță, în lipsa dovezilor care să statueze, cu certitudine, existența

principiului sau care să facă posibilă evaluarea acestuia, nu sunt îndeplinite,

apreciind că indicarea ca prejudiciu a sumelor asigurate prevăzute în

conținutul polițelor de asigurare nu este de natură a induce concluzia că

aceasta este întinderea prejudiciului creat de pârâtă reclamantei.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs intimata reclamantă, SC C. SA fără a preciza în drept

motivele pe care își întemeiază această cerere.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză,

respectiv înscrisurile, constând în cele două polițe de asigurare, procesele

verbale de constatare a culturilor agricole calamitate și interogatoriile, care

atestă că prejudiciul în cuantum de 1.250.000.000 lei există și este evaluat,

fiind reprezentat de valoarea sumei asigurare, neîncasată din culpa pârâtei,

aspecte care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscriu

motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data

pronunțării deciziei atacate.

Recursul este nefondat.

Astfel este de observat că instanța

de apel s-a pronunțat asupra înscrisurilor evocate ce au fost administrate,

respectiv asupra polițelor de asigurare, procesele verbale de constatare a

evocatelor daune a calamității nefiind depuse la dosar, iar interogatoriile,

prin conținutul și răspunsurile la acestea, nu se constituie în probe

hotărâtoare pentru relevarea caracterului cert al prejudiciului pretins, nici

în privința existenței sale și nici cu privire la posibilitatea de a stabili

întinderea sa, conform cerințelor art. 998 C. proc. civ.

Așa fiind, este de observat că

dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., în redactarea în vigoare

la data pronunțării deciziei atacate, nu își găsesc aplicarea, întrucât spre a

putea obține modificarea unei hotărâri judecătorești, în temeiul acestui text

legal trebuie îndeplinită atât condiția nepronunțării instanței asupra unui

mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate cât și condiția ca

acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții ce se cer a

fi întrunite cumulativ și care, în speță, nu sunt îndeplinite.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca

nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C. SA, împotriva deciziei nr. 47 din 24 februarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2005.