ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1243/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1243/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată
Tribunalului Constanța, secția comercială, și înregistrată sub nr.
2179/COM/2005, reclamanta C.N.A.P.M. Constanța, a chemat în judecată pe pârâta
C.F.R. M. SA București, sucursala C.F.R. M. Constanța, F.B., solicitând ca prin
hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de
135.502,01 lei RON, reprezentând facturi restante neachitate până la data
formulării acțiunii, precum și a cheltuielilor de judecată în valoare de
3.786,10 lei RON.
Motivând acțiunea reclamanta
învederează, în esență că, este o companie națională înființată în temeiul H.G.
nr. 517/1998 modificată și completată prin H.G. nr. 464/2003, care efectuează
prestații de supraveghere și control pentru operațiunile de
încărcare/descărcare a navelor.
Prin art. 5 alin. (1) lit.
i) din actul normativ sus-menționat, arată reclamanta, se stipulează că,
veniturile proprii ale companiei se realizează prin desfășurarea unor
activități între care și cea precizată, pentru ca prin O.G. nr. 22/1999
republicată, să se fi stabilit modalitățile de exercitare ale activității de
control, astfel încât, compania a emis facturi în perioada 30 iulie 2004 – 30
iulie 2005 a căror valoare totală a fost de 135.502,01 lei RON și care, au fost
refuzate la plată de către societatea pârâtă pe motiv că prestația este
necomandată.
A susținut reclamanta că,
refuzurile societății pârâte sunt neîntemeiate, având în vedere actele
normative la care s-a referit, și activitatea de control efectuată nu se
exercită urmare a perfectării vreunui contract sau a eliberării unei comenzi,
ci în temeiul unor prevederi legale aplicabile în toată zona de jurisdicție a
companiei.
Prin întâmpinare, pârâta a
solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii dedusă judecății, cu motivația în
esență că, părțile nu au relații contractuale sau juridice privind teritoriile
sau activitățile specifice astfel încât, în afara unui contract de prestări
servicii conform O.U.G. nr. 60/2001, prestațiile reclamate nu pot fi plătite.
Prin încheierea pronunțată,
la data de 9 noiembrie 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, constată
natura cauzei ca fiind maritimă-fluvială și dispune trimiterea acesteia în
vederea înregistrării aleatorii la acea secție, reținând în esență că, natura
prestațiilor efectuate și reclamate de petentă sunt specifice navigației
maritime și că se referă în general la operațiuni generate de transportul
maritim, astfel că raportul juridic obligațional dedus judecății nu este
guvernat de legea contenciosului administrativ.
Primind cauza spre
competentă soluționare, secția maritimă și fluvială a Tribunalului Constanța, a
înregistrat cauza sub nr. 82 din 17 noiembrie 2005 și prin sentința civilă nr. 6/
MF din 1 februarie 2006, a dispus respingerea acțiunii formulate de C.N.A.P.M.
SA Constanța, ca nefondată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut în esență că, temeiul de drept pe care reclamanta
și-a fundamentat pretențiile a fost cel prevăzut de art. 998 C. civ., ori în
cauză, nu se poate dispune asupra angajării răspunderii civile delictuale
deoarece condițiile existenței faptei ilicite și a prejudiciului nu sunt
îndeplinite în cauză.
Se arată că, procedându-se
la analizarea dispozițiilor legale care reglementează activitățile de control
și de supraveghere ce cad în sarcina C.N.A.P.M. SA Constanța, rezultă că
exercitarea activității de control nu constituie pentru reclamantă o sursă de
venit, ci doar o obligație, deoarece veniturile companiei se realizează prin
prestări de servicii pe bază de tarife.
În ceea ce privește
activitatea de supraveghere a operațiunilor încărcare/descărcare nave, reține
instanța că acest serviciu nu este obligatoriu și mai mult, prin Hotărârea nr. 50/28
octombrie 2003 a Consiliului de Administrație, s-a aprobat modificarea
tarifelor, care au fost unificate cu tariful de folosință al infrastructurii
portuare.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat apel C.N.A.P.M. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, invocând următoarele critici:
- greșit s-a apreciat de
instanță că serviciile de siguranță și control nu sunt datorate, odată ce
acestea au fost efectuate și dovedite cu permise de acostare la dane, unde
urmează să se opereze, fapt ce presupune perceperea unor tarife;
- a fost interpretat greșit
de către instanță textul de lege referitor la obligativitatea serviciilor de
siguranță, deoarece în speță, apelanta face referire la servicii de
supraveghere și control obligatoriu impuse de O.G. nr. 22/1999;
- între fapta ilicită și
prejudiciul suferit există în mod evident un raport de cauzalitate, dovedit
prin existența permiselor de acostare a navelor, precum și prin faptul că toți
ceilalți agenți economici care operează nave în porturile administrate de
companie, suportă taxe.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 11/ MF din 12 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul
reclamantei C.N.A.P.M. SA Constanța.
În pronunțarea acestei
soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:
- în cauză între părți nu
există raporturi contractuale în baza cărora să fi fost emise facturile
invocate de reclamantă;
- serviciile pretinse a fi
fost efectuate de către reclamantă nu-și găsesc fundament în dispoziții legale
certe;
- în speță nu s-au produs
dovezi din care să rezulte că pârâta intimată ar fi încălcat normele legale în
vigoare, prejudiciul nefiind dovedit.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta C.N.A.P.M. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta își subsumează
criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
și vizează, în esență, următoarele aspecte:
- instanța de apel tratează
greșit activitatea de control și supraveghere distinct, ca fiind două
activități separate, făcând o interpretare eronată a dispozițiilor H.G. nr.
464/2003, O.G. nr. 22/1999 și Legea nr. 528/2002;
- instanța în virtutea
rolului său activ, ar fi putut dispune, din oficiu, efectuarea unei expertize
prin care să stabilească valoarea daunelor echivalente numai cu tariful de
supraveghere.
În raport de criticile
formulate și de temeiurile de drept invocate, recurenta solicită admiterea
recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii în daune
a reclamantei.
Înalta Curte, examinând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este
fondat pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 5 alin. (1)
din H.G. nr. 464/2003, care a abrogat art. 4 din H.G. nr. 517/1998 privind
înființarea C.N.A.P.M.C. SA, veniturile proprii ale C.N.A.P.M. SA Constanța se
realizează prin desfășurarea mai multor genuri de activități, printre care și
activitatea de supravegherea operațiunilor de încărcare/descărcare a navelor.
Potrivit art. 5 alin. (2)
din același act normativ, pentru desfășurarea acțiunilor prevăzute la alin. (1)
lit. a) – d) și lit. f) – j), C.N.A.P.M. SA Constanța stabilește tarife
potrivit prevederilor legale iar în art. 6 pct. 8 din statutul C.N.A.P.M. SA
Constanța se prevede, printre alte activități și exercitarea acțiunii de
control asupra activităților de încărcare sau descărcare a navelor și
interzicerea sau oprirea executării acestora în cazurile prevăzute de
reglementările în vigoare.
Pentru aceste prestații
reclamanta a emis facturi în perioada 30 iulie 2004 – 30 iulie 2005, facturi
care au fost refuzate la plată de către societatea pârâtă pe motiv că prestația
este necomandată.
De asemenea, potrivit art. 49
din O.U.G. nr. 22/1999 republicată, compania reclamantă asigură și organizarea
Serviciului de siguranță și control fapt configurat și confirmat prin
eliberarea permiselor de acostare la danele unde urmează să opereze, astfel că
eliberarea permiselor de acostare fac dovada efectuării serviciilor de control
și supraveghere.
Din economia textelor legale
precitate rezultă cu evidență că activitatea de supraveghere și control a fost
exercitată în temeiul legii aplicabile zonei de jurisdicție a reclamantei.
Raportat la textele legale
evocate, este de necontestat faptul că reclamanta a efectuat pârâtei, în
temeiul legii, servicii, acestea urmând a fi remunerate conform prevederilor
legale.
Astfel, prin hotărârea nr. 50
din 28 noiembrie 2003 a C.A. C.N.A.P.M. SA Constanța au fost aprobate
propunerile de modificare a unor tarife și condițiile de aplicare a tarifelor
aferente prestațiilor efectuate la nave astfel cum ele se evidențiază în nota
referitoare la refundamentarea tarifelor de supraveghere și control efectuat
pentru operațiuni de încărcare/descărcare a navelor maritime și fluviale și a
tarifului de folosire a infrastructurii portuare.
În evocata notă de
fundamentare nu se evidențiază însă tarifele pentru activitatea de supraveghere
și control, neexistând o defalcare clară, distinctă, a contravalorii
operațiunilor, astfel încât nu se poate stabili dacă valoarea tarifelor
activităților de supraveghere și control are corespondent în respectiva notă.
Pentru lămurirea acestor
aspecte se impune efectuarea unei expertize care să stabilească cu acuratețe
tariful propriu activității prestate de reclamantă sau prezentarea de către
reclamantă a unor note de calcul în care să evidențieze tariful, respectiv
algoritmul de calcul al sumelor înscrise pe facturi.
În considerarea celor mai
sus menționate, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va
trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta C.N.A.P.M. SA Constanța împotriva deciziei nr. 11/ MF din 12 iunie
2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de
contencios administrativ fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza
aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 martie 2007.