ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1243/2007

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța, secția comercială, și înregistrată sub nr. 2179/COM/2005, reclamanta C.N.A.P.M. Constanța, a chemat în judecată pe pârâta C.F.R. M. SA București, sucursala C.F.R. M. Constanța, F.B., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 135.502,01 lei RON, reprezentând facturi restante neachitate până la data formulării acțiunii, precum și a cheltuielilor de judecată în valoare de 3.786,10 lei RON. Motivând acțiunea reclamanta învederează, în esență că, este o companie națională înființată în temeiul H.G. nr. 517/1998 modificată și completată prin H.G.

nr. 464/2003, care efectuează prestații de supraveghere și control pentru operațiunile de încărcare/descărcare a navelor. Prin art. 5 alin. (1) lit. i) din actul normativ sus-menționat, arată reclamanta, se stipulează că, veniturile proprii ale companiei se realizează prin desfășurarea unor activități între care și cea precizată, pentru ca prin O.G. nr. 22/1999 republicată, să se fi stabilit modalitățile de exercitare ale activității de control, astfel încât, compania a emis facturi în perioada 30 iulie 2004 – 30 iulie 2005 a căror valoare totală a fost de 135.502,01 lei RON și care, au fost refuzate la plată de către societatea pârâtă pe motiv că prestația este necomandată.

A susținut reclamanta că, refuzurile societății pârâte sunt neîntemeiate, având în vedere actele normative la care s-a referit, și activitatea de control efectuată nu se exercită urmare a perfectării vreunui contract sau a eliberării unei comenzi, ci în temeiul unor prevederi legale aplicabile în toată zona de jurisdicție a companiei. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii dedusă judecății, cu motivația în esență că, părțile nu au relații contractuale sau juridice privind teritoriile sau activitățile specifice astfel încât, în afara unui contract de prestări servicii conform O.U.G. nr. 60/2001, prestațiile reclamate nu pot fi plătite.

Prin încheierea pronunțată, la data de 9 noiembrie 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, constată natura cauzei ca fiind maritimă-fluvială și dispune trimiterea acesteia în vederea înregistrării aleatorii la acea secție, reținând în esență că, natura prestațiilor efectuate și reclamate de petentă sunt specifice navigației maritime și că se referă în general la operațiuni generate de transportul maritim, astfel că raportul juridic obligațional dedus judecății nu este guvernat de legea contenciosului administrativ. Primind cauza spre competentă soluționare, secția maritimă și fluvială a Tribunalului Constanța, a înregistrat cauza sub nr. 82 din 17 noiembrie 2005 și prin sentința civilă nr. 6/ MF din 1 februarie 2006, a dispus respingerea acțiunii formulate de C.N.A.P.M.

SA Constanța, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, temeiul de drept pe care reclamanta și-a fundamentat pretențiile a fost cel prevăzut de art. 998 C. civ., ori în cauză, nu se poate dispune asupra angajării răspunderii civile delictuale deoarece condițiile existenței faptei ilicite și a prejudiciului nu sunt îndeplinite în cauză. Se arată că, procedându-se la analizarea dispozițiilor legale care reglementează activitățile de control și de supraveghere ce cad în sarcina C.N.A.P.M. SA Constanța, rezultă că exercitarea activității de control nu constituie pentru reclamantă o sursă de venit, ci doar o obligație, deoarece veniturile companiei se realizează prin prestări de servicii pe bază de tarife.

În ceea ce privește activitatea de supraveghere a operațiunilor încărcare/descărcare nave, reține instanța că acest serviciu nu este obligatoriu și mai mult, prin Hotărârea nr. 50/28 octombrie 2003 a Consiliului de Administrație, s-a aprobat modificarea tarifelor, care au fost unificate cu tariful de folosință al infrastructurii portuare. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C.N.A.P.M. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele critici: - greșit s-a apreciat de instanță că serviciile de siguranță și control nu sunt datorate, odată ce acestea au fost efectuate și dovedite cu permise de acostare la dane, unde urmează să se opereze, fapt ce presupune perceperea unor tarife; - a fost interpretat greșit de către instanță textul de lege referitor la obligativitatea serviciilor de siguranță, deoarece în speță, apelanta face referire la servicii de supraveghere și control obligatoriu impuse de O.G.

nr. 22/1999; - între fapta ilicită și prejudiciul suferit există în mod evident un raport de cauzalitate, dovedit prin existența permiselor de acostare a navelor, precum și prin faptul că toți ceilalți agenți economici care operează nave în porturile administrate de companie, suportă taxe. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 11/ MF din 12 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei C.N.A.P.M. SA Constanța. În pronunțarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele: - în cauză între părți nu există raporturi contractuale în baza cărora să fi fost emise facturile invocate de reclamantă; - serviciile pretinse a fi fost efectuate de către reclamantă nu-și găsesc fundament în dispoziții legale certe; - în speță nu s-au produs dovezi din care să rezulte că pârâta intimată ar fi încălcat normele legale în vigoare, prejudiciul nefiind dovedit.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N.A.P.M. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte: - instanța de apel tratează greșit activitatea de control și supraveghere distinct, ca fiind două activități separate, făcând o interpretare eronată a dispozițiilor H.G. nr. 464/2003, O.G. nr. 22/1999 și Legea nr. 528/2002; - instanța în virtutea rolului său activ, ar fi putut dispune, din oficiu, efectuarea unei expertize prin care să stabilească valoarea daunelor echivalente numai cu tariful de supraveghere. În raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii în daune a reclamantei.

Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 464/2003, care a abrogat art. 4 din H.G. nr. 517/1998 privind înființarea C.N.A.P.M.C. SA, veniturile proprii ale C.N.A.P.M. SA Constanța se realizează prin desfășurarea mai multor genuri de activități, printre care și activitatea de supravegherea operațiunilor de încărcare/descărcare a navelor. Potrivit art. 5 alin. (2) din același act normativ, pentru desfășurarea acțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) – d) și lit. f) – j), C.N.A.P.M. SA Constanța stabilește tarife potrivit prevederilor legale iar în art. 6 pct. 8 din statutul C.N.A.P.M.

SA Constanța se prevede, printre alte activități și exercitarea acțiunii de control asupra activităților de încărcare sau descărcare a navelor și interzicerea sau oprirea executării acestora în cazurile prevăzute de reglementările în vigoare. Pentru aceste prestații reclamanta a emis facturi în perioada 30 iulie 2004 – 30 iulie 2005, facturi care au fost refuzate la plată de către societatea pârâtă pe motiv că prestația este necomandată. De asemenea, potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 22/1999 republicată, compania reclamantă asigură și organizarea Serviciului de siguranță și control fapt configurat și confirmat prin eliberarea permiselor de acostare la danele unde urmează să opereze, astfel că eliberarea permiselor de acostare fac dovada efectuării serviciilor de control și supraveghere.

Din economia textelor legale precitate rezultă cu evidență că activitatea de supraveghere și control a fost exercitată în temeiul legii aplicabile zonei de jurisdicție a reclamantei. Raportat la textele legale evocate, este de necontestat faptul că reclamanta a efectuat pârâtei, în temeiul legii, servicii, acestea urmând a fi remunerate conform prevederilor legale. Astfel, prin hotărârea nr. 50 din 28 noiembrie 2003 a C.A. C.N.A.P.M. SA Constanța au fost aprobate propunerile de modificare a unor tarife și condițiile de aplicare a tarifelor aferente prestațiilor efectuate la nave astfel cum ele se evidențiază în nota referitoare la refundamentarea tarifelor de supraveghere și control efectuat pentru operațiuni de încărcare/descărcare a navelor maritime și fluviale și a tarifului de folosire a infrastructurii portuare.

În evocata notă de fundamentare nu se evidențiază însă tarifele pentru activitatea de supraveghere și control, neexistând o defalcare clară, distinctă, a contravalorii operațiunilor, astfel încât nu se poate stabili dacă valoarea tarifelor activităților de supraveghere și control are corespondent în respectiva notă. Pentru lămurirea acestor aspecte se impune efectuarea unei expertize care să stabilească cu acuratețe tariful propriu activității prestate de reclamantă sau prezentarea de către reclamantă a unor note de calcul în care să evidențieze tariful, respectiv algoritmul de calcul al sumelor înscrise pe facturi. În considerarea celor mai sus menționate, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.N.A.P.M. SA Constanța împotriva deciziei nr. 11/ MF din 12 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.