ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A. Galați a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 95/26 mai 2005 în ceea ce privește măsurile dispuse împotriva sa și suspendarea executării anexei 1 din Decizia nr. 95/26 mai 2005 până la soluționarea pe fond a acțiunii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu a negociat cu AAOPFR, nu a încheiat vreo înțelegere expresă sau tacită, nu a luat decizii sau practici concertate care să aibă ca obiect sau finalitate restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta a purtat negocieri directe cu S.C. A. S.A. fără ca între părți să existe interpuși, mandatari sau împuterniciți.

Prin sentința civilă nr. 2108/15 decembrie 2005, pronunțată în dosar nr. x/2005, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și a anulat în parte Decizia nr. 95/26 iunie 2005 în ceea ce o privește pe reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că, cele susținute în decizie, în sarcina reclamantei nu sunt probate și că din niciun act nu rezultă culpa reclamantei în sensul încheierii vreunui contract sau alt act din care să rezulte că reclamanta a încheiat sau negociat cu asociația prețuri sau tarife sau a încheiat înțelegeri de natură a afecta libera concurență.

Din actele depuse de reclamantă rezultă că aceasta a încheiat în mod direct contracte cu partenerii comerciali și nu a purtat negocieri de contracte și tarife cu AAOPFR.

Inexistența negocierilor față de reclamantă rezultă chiar din raportul de investigație în care sunt enumerate procese-verbale încheiate de AAOPFR cu celelalte societăți implicate în care reclamanta nu se regăsește, singurul aspect reținut în sarcina reclamantei fiind fapta unui terț - S.C. A. S.A. Constanța care a împuternicit pe AAOPFR să participe la negocieri de contracte și tarife.

Răspunderea și culpa reclamantei sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 nu pot fi reținute prin fapta unei terțe persoane în condițiile în care nu rezultă că acel mandat a fost executat și că reclamanta căreia i s-a aplicat în concret amenda, a practicat direct sau prin intermediar, negocieri interzise și sancționate de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 modificată și completată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul apreciază că instanța de fond a procedat la o interpretare și, implicit, la o aplicare greșită a legii atunci când a constatat că, în lipsa unei înțelegeri scrise între AAOPFR și administrație, nu sunt întrunite elementele constitutive ale practicii anticoncurențiale.

Legea concurenței sancționează atât înțelegerile exprese cât și cele tacite, care au ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.

În aceste condiții, instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor legale referitoare la înțelegerile tacite, înțelegeri care nu pot fi dovedite decât prin coroborarea unor fapte și acte, care împreună duc la concluzia că agenți economici în cauză au săvârșit o practică anticoncurențială.

Instanța de fond a trecut peste susținerile partenerului de negocieri al APDM respectiv AAOPFR, care a recunoscut existența acestor întâlniri în care s-au negociat condiții contractuale și tarife și la care a participat și APDM.

Prin adresa nr. x/10 decembrie 2003 AAOPFR solicită APDM să negocieze noul contract -cadru sau modificările celor existente tot cu AAOPFR, "așa cum s-a făcut și în anii trecuți cu contractele în vigoare".

Desfășurarea în mod curent a unor astfel de negocieri între asociație și administrații a fost susținută de către AAOPFR și prin adresa nr. x/17 mai 2004.

Pentru a fi acceptați la negocieri cu APDM, AAOPFR a precizat, prin adresa nr. x/13 august 2004, că APDM a solicitat expres AAOPFR să prezinte împuternicirile date de armatori în acest sens.

AAOPFR a depus una dintre împuternicirile acordate de membrii ei, numai pentru exemplificare, adresa prin care S.C. A. S.A. a împuternicit asociația să negocieze tarifele cu administrația, menționând faptul că "celelalte sunt aproape identice".

Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că o parte din membrii asociației au recunoscut că, în practică, negocierea clauzelor contractuale și a tarifelor cu APDM, ca și cu alte administrații, s-a realizat prin intermediul AAOPFR, ulterior fiind semnate contractele, în mod individual.

Instanța de fond nu a reținut că actele (contractele) erau încheiate ulterior negocierilor care se purtau cu AAOPFR și nu cu fiecare armator în parte.

Actele pe baza cărora instanța de fond și-a întemeiat sentința nu probează susținerile APDM deoarece sunt anterioare mandatului acordat AAOPFR și privesc procedura concilierii clauzelor contractuale care au loc în timpul derulării contractelor și nu o procedură de negociere care ale loc în vederea încheierii lor.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 republicată, sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața economică sau pe o parte a acesteia.

În speță, așa cum arată și recurenta între reclamantă și AAOPFR nu a existat o înțelegere scrisă, ci o înțelegere tacită, care este dovedită prin coroborarea de acte și fapte interzise între acestea.

Astfel, B. a emis adresa nr. x/10 decembrie 2003 prin care arăta necesitatea "amânării negocierilor de reducere sau creștere a tarifelor și de semnare a unor noi tipuri de contracte, până la definitivarea poziției ministerului la demersurile acesteia, făcute în scopul reducerii tarifelor sau aducerii acestora la nivele compatibile cu cele aplicate în alte state ale Uniunii Europene".

În aceeași adresă se arată că negocierea contractului cadru sau a modificărilor la contractele existente se va face cu asociația, conform scopului acesteia și mandatului primit, așa cum s-a făcut și în anii trecuți.

Iar negocierea reducerilor sau creșterilor de tarife va fi făcută cu Asociația în baza împuternicirilor sau după caz, cu fiecare membru asociat care nu deține o astfel de împuternicire.

Adresa a fost înaintată atât reclamantei cât și C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța și C.N. Administrația Porturilor Dunării Fluviale S.A. Giurgiu.

De asemenea, AAOPFR, în adresa nr. x/2004 recunoaște că negocierile cu administrațiile au avut loc în ultimii 10, fiind o practică curentă.

Prin adresa nr. x/28 iulie 2003, S.C. A. S.A. a împuternicit Asociația să participe la discuții și negocierea tarifelor propuse de Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A. Galați, reclamanta din prezentul dosar.

Și alte societăți au recunoscut că au mandatat Asociația să negocieze cu Administrația reclamantă nivelul tarifelor.

Din probele dosarului reiese că discuțiile și negocierile aveau loc între AAOPFR și administrații (printre care și reclamanta), după care armatorii perfectau în nume propriu cu administrațiile în condițiile negociate de AAOPFR și la tarifele convenite.

Instanța de fond a analizat numai existența unei înțelegeri exprese, ignorând prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 referitoare la sancționarea înțelegerilor tacite.

Mandatul acordat de S.C. A. S.A. Constanța către AAOFPR pentru negocierea tarifelor cu reclamanta nu se încadrează în noțiunea juridică de "faptă a unui terț", de care reclamanta nu poate răspunde.

Mandatul reprezintă însăși dovada, coroborată cu celelalte acte ale dosarului, că între Administrație și Asociație au avut loc negocieri.

Membrii asociației mandatau Asociația pentru a purta negocieri cu privire la tarifele portuare/fluviale.

După aceste negocieri, administrația și societățile încheiau contracte.

Instanța de fond a pronunțat o soluție greșită datorită neaplicării dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și la înțelegerile tacite, precum și a aprecierii greșite a înscrisurilor din dosar, ignorând probele evidente amintite anterior.

Sentința astfel pronunțată este criticabilă sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de recurs constată existența unei înțelegeri tacite pe verticală ce are ca obiect restrângerea, împiedicarea și denaturarea concurenței în domeniul serviciilor portuare.

Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. recursul să fie admis, sentința recurată să fie casată, iar pe fond să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 2108 din 15 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. x/2005 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A. Galați.

Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A. Galați ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.