ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2907/2010

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 164/97/2009 reclamanta E.P.C. Valea Jiului a chemat în judecată pârâta SC E.D. SA Mintia solicitând instanței ca prin sentința instanței ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 3.164.470,22 lei, reprezentând diferență de preț, pentru cărbune energetic livrat și neachitat, în temeiul contractului din 20 decembrie 2007, actualizat cu indicele inflației de la data plății, precum și la cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul din 2007, iar în baza acestui contract reclamanta a livrat la termenele stabilite cantitatea de huilă cuvenită, conform avizelor de însoțire a mărfii, emițând și facturile corespunzătoare, însă pârâta a refuzat plata integrală a mărfii livrate, invocând lipsa unui act adițional care să stipuleze prețul mărfii.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, întrucât aceasta fiind sucursală, nu are personalitate juridică și nici nu a fost parte în contractul încheiat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii, întrucât exista necesitatea încheierii unui act adițional la contract, prin care părțile contractante să convină asupra modificării art. 4.0 din contract, astfel ca nota de negociere din 2007 să fie înlocuită cu nota de negociere din 2008, în acest fel realizându-se cuvenita modificare și detaliere a obligației de achitare a noului preț negociat. A apreciat că nota de negociere încheiată nu reprezintă un act adițional.

Cu titlu de răspuns la întâmpinare, reclamanta a formulat o precizare de acțiune, prin care a solicitat respingerea excepției invocate, întrucât calitatea sa procesuală activă izvorăște din delegarea de competență conferită din Hotărârea nr. 6/2003 a Consiliului de administrație. Pârâta față de acest răspuns, a depus înscrisul intitulat punct de vedere, prin care, în esență, reiterează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii față de lipsa cuvenitului act adițional la contract, în absența căruia nu se justifică admiterea cererii. Prin sentința civilă nr. 694/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei E.P.C.

Valea Jiului, a fost admisă cererea formulată de reclamantă și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.164.470,22 lei, reprezentând diferența de preț neachitată, pentru cărbunele energetic livrat în temeiul contractului din 2007, și actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 34.831 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele: Din contractul de livrare a huilei energetice din 2007, rezultă că acesta s-a încheiat de către C.N.H. SA, prin subunitatea E.P.C. Valea Jiului, în calitate de furnizoare și pârâta SC E.D. SA Mintia, în calitate de beneficiară.

Prin Hotărârea nr. 6 din 28 mai 2003 a Consiliul de Administrație, dată în temeiul H.G. nr. 806/1998 și a prevederilor art. 1532, art. 1559 C. civ., a fost emisă Delegarea de competență în favoarea sucursalelor și subunităților companiei, stipulându-se la pct. 6, în mod expres, că directorii acestora au competența de a promova, reprezenta și susține în justiție acțiunile, precum și de formulare a întrebărilor și răspunsurilor la interogatoriu, de renunțare la pretenții, de exercitare a căilor de atac și de executare a hotărârilor judecătorești. În ideea delegării de competență, reclamanta a fost identificată în mod individual și la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin încheierea nr. 6197/2003, deținând date de Codul fiscal propriu, emițând facturile care au fost însușite la plată de către pârâtă.

În consecință, prima instanță a reținut că reclamanta se identifică cu titulara dreptului de a formula acțiunea în pretenții, astfel că a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive. Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut următoarele: La data de 20 decembrie 2007, s-a încheiat între părți contractul de livrare a huilei energetice din 2007. În baza acestui contract, potrivit art. 1, pct. 1, reclamanta s-a angajat să-i furnizeze pârâtei cantitatea de huilă stipulată în contract, respectiv 98.400 tone, iar pârâta s-a obligat contractual la plata contravalorii acestei mărfi la prețul negociat, conform notelor de negociere, art. 4.0 din contract. Potrivit art. 4.1 din contract, modificarea prețului se face prin negociere în conformitate cu prevederile legale, nota de negociere constituind act adițional la prezentul contract.

În atare situație, susținerile pârâtei privind necesitatea suplimentării acestor formalități cu încheierea a încă unui act adițional, deși nota de negociere avea valoare de act adițional, s-a reținut a fi fără suport legal. De vreme ce se recunoaște cantitatea de marfă livrată, se recunosc facturile emise, prețul s-a negociat în condițiile clauzelor contractuale, încheindu-se note de negociere însușite de părți, nu mai există nici o rațiune faptică sau logică de încheiere și unui act adițional, cu același conținut și aceeași semnificație, astfel că și în absența acestui act adițional, contractul încheiat și-a produs în mod valabil efectele. Potrivit art. 3 – art. 4 C. com., contractul intervenit între părți este un contract comercial, încheiat de părți, în calitate de comercianți, în ideea săvârșiri unor acte de comerț, în condițiile art. 7 C. com.

Contractul de livrare din 2007, îndeplinește toate condițiile de valabilitate de fond și de formă, fiind încheiat în mod valabil. Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 C. civ., convențiile trebuie executate cu bună credință, ele obligând nu numai la ceea ce este expres cuprins într-însele, dar și la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura lor. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC E.D. SA care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat și să se constate nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, modificarea în tot a sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și nefondată.

În motivele de apel se arată, în esență, că acțiunea a fost promovată de o societate care nu are personalitate juridică, reclamanta fiind sucursala C.N.H. SA Petroșani, situație în care nu poate avea calitate procesuală activă. Se apreciază că Hotărârea Consiliului de Administrație a C.N.H. SA din 28 septembrie 1998 prin care compania a acordat delegare de competență conducerii sucursalelor, fiind stipulat la pct. 6 al acesteia dreptul directorilor sucursalelor de a reprezenta și susține în justiție, a fost apreciată de instanță ca având o forță juridică superioară legii și Codului de procedură civilă. Cu privire la fondul cauzei se arată că societatea C.N.H. s-a angajat să livreze cărbune printr-o exploatare a acesteia, E.P.C.

Valea Jiului, care avea obligația de a expedia cărbunele. Consideră că în lipsa încheierii unui act adițional la contract, prețul nefiind de drept modificat, societatea datorează exclusiv prețul din contract. S-a mai arătat, de asemenea, ca prețul pe care furnizorul C.N.H. SA Petroșani și l-a însușit la data de 3 septembrie 2008 era cel prevăzut în notele de negociere din 20 noiembrie 2007 și din 12 decembrie 2007 și nu cel din nota de negociere datată 7 august 2008. A formulat întâmpinare E.P.C. Valea Jiului, prin care a solicitat respingerea apelului. Prin decizia comercială nr. 76/A din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a fost respins apelul formulat de pârâtă.

Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei instanța de apel a reținut că hotărârea atacată este legala și temeinică, deoarece, în mod corect judecătorul fondului a reținut că E.P.C. Valea Jiului are calitate procesuală activă, în temeiul delegării de competență pentru directorii sucursalelor C.N.H. SA, semnată de președintele consiliului de administrație și depusa și în apel. Orice discuție referitoare la lipsa calității procesuale active a fost lămurită în apel prin adresa semnată de directorul general al C.N.H. prin care, în calitatea pe care o deține, învederează instanței că își însușește toate actele procedurale efectuate în dosarul nr. 164/97/2009 al Tribunalului Hunedoara, continuat apoi prin declararea apelului la Curtea de Apel.

Fața de această împrejurare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost în mod legal și temeinic respinsă. În ce privește fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat că modificarea clauzelor contractuale s-a făcut prin act adițional, fiind recunoscut chiar de către apelantă, în cuprinsul motivelor de apel, la pag. 4 alin. (3), că furnizorul C.N.H. Petroșani a inițiat și semnat un act adițional în aceeași zi în care s-a încheiat și nota de negociere, act înregistrat din 15 iulie 2008, așa încât prin acest act s-a realizat consimțământul valabil al părților privind prețul, cuprins în nota de negociere comunicată părții contractante.

În ce privește notele de negociere din 20 decembrie 2007 si din 12 decembrie 2002 acestea au avut valabilitate numai până la data de încheiere a notei de negociere din 15 iulie 2008. Apărările pârâtei apelante în sensul că nota de negociere 15 iulie 2008, în care au fost stabilite prețuri majorate, a fost denunțată, nu poate fi primită câtă vreme nu s-a făcut dovada unei denunțări explicite a acesteia. Invocarea existenței unei corespondențe între C.N.H. SA Petroșani și Administrația Națională a Rezervelor de Stat sau a adresei C.N.H. SA Petroșani și SC E.D. SA nu sunt de natură să ducă, implicit, la denunțarea notei de negociere menționate. De altfel și în nota de negociere din 15 iulie 2008, invocată de reclamantă ca temei al pretențiilor sale, cât și în notele de negociere din 4 septembrie 2008 dintre C.N.H.

SA Petroșani și SC E.D. SA, ca și în adresa din 3 septembrie 2008 a C.N.H. SA Petroșani adresată A.H.R.S., se vorbește despre cel mai mare preț negociat de 48,86 lei/Gcal. In consecință, s-a dovedit în cauză că nota de negociere din 15 iulie 2008 nu a fost infirmată în nici-un fel. Chiar și prin obiecțiunile la actul adițional la contractul de livrare din 20 decembrie 2007, incluse în adresa din 13 august 2008, se întărește încă o dată concluzia că, împrejurarea că prin inițierea notei de negociere din 15 iulie 2008, prin care părțile contractante au convenit să se negocieze prețul cărbunelui, semnarea ei de SC E.D. SA, dovedește pe deplin buna credință a reclamantei.

Deși este adevărat că prin adresa susmenționată s-a solicitat includerea în actul adițional a două articole, această includere nu s-a făcut, actul adițional a fost semnat de ambele părți aflate în litigiu și el își produce efectele de la data semnării lui, în lipsa înserării unui alt termen de intrare în vigoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.D. SA Mintia, aducându-i următoarele critici. În mod greșit instanța de apel a soluționat critica cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. și art. 43 din Legea nr. 31/1990. Instanța de apel a dat o mai mare eficiență hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.H.

nr. 6 din 28 mai 1998 decât dispozițiilor legale menționate anterior. De asemenea, în mod greșit s-a reținut că prin adresa semnată de directorul general al C.N.H., cu privire la faptul că își însușește toate actele procedurale efectuate în dosar, a fost lămurită orice discuție referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei. Cu privire la contractul din 20 decembrie 2007, recurenta pârâtă apreciază că acesta nu a fost semnat de către reprezentantul legal al reclamantei, ing. C.R., prin urmare, reclamanta sucursală nu este parte contractantă în respectivul contract. În mod greșit instanța de apel a apreciat că pentru determinarea prețului nu era nevoie de încheierea unui act adițional la contract, deoarece, nota de negociere nu constituie ea însăși un act adițional.

Recurenta-pârâtă face o descriere a stării de fapt, respectiv o înșiruire a schimbului de acte dintre cele două părți, încercând să dovedească astfel faptul că între părți nu s-a încheiat un act adițional cu privire la modificarea prețului, și că, prin urmare, nu datorează suma solicitată de reclamant. În drept, recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Prima critică nu poate fi reținută. Atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât prin hotărârea Consiliului de Administrație a C.N.H. SA a fost delegată competența de a sta în justiție, directorilor sucursalelor companiei și, cât timp, această delegare de competență are la bază dispozițiile art. 1532 – art. 1559 C. civ., art. 374-391 C. com., art. 43 din Legea nr. 31/1990 și H.G. nr. 806/1998, fiind deci o delegare de competență legală. Situația că directorul general al C.N.H. SA a declarat, prin adresa depusă în fața instanței de apel, că își însușește toate actele procedurale efectuate în dosar, nu a făcut decât să întărească faptul că reclamanta, chiar dacă este doar o sucursală a C.N.H. SA, are calitate procesuală activă.

Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută. Prima teză, referitoare la nesemnarea contractului de către reprezentantul sucursalei nu poate fi reținută, atâta timp cât contractul a fost semnat de către reprezentantul legal al C.N.H. SA, acest contract devenind, implicit, obligatoriu și pentru sucursală, chiar dacă el nu ar fi fost semnat de către reprezentantul sucursalei. Mai mult, această critică, ce vizează starea de fapt, nu a fost invocată de către pârâtă decât în fața instanței de recurs, astfel că ea nu trebuia luată în seamă.

Criticile referitoare la greșita reținere a instanței de apel, cu privire la existența acordului părților relativ la modificarea prețului cărbunelui livrat și la lipsa necesității unui act adițional cu privire la acest aspect, privesc greșita interpretare a probelor administrate în cauză, deci temeinicia deciziei recurate, or, sub acest aspect instanța de recurs nu mai poate analiza decizia recurată, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. De altfel, în mod corect atât instanța de apel cât și prima instanță au reținut că nota de negociere din 15 iulie 2008 are valoarea unui act adițional la contractul inițial, atâta timp cât această notă a fost semnată de către reprezentanții legali ai părților contractante și nu a fost făcută dovada că această notă de negociere ar fi fost denunțată sau infirmată în vreun fel.

Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.D. SA Mintia împotriva deciziei nr. 76/A/2009 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.