ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2907/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2907/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara sub nr. 164/97/2009 reclamanta E.P.C. Valea Jiului a chemat în

judecată pârâta SC E.D. SA Mintia solicitând instanței ca prin

sentința instanței ce o va pronunța să o oblige pe

pârâtă la plata sumei de 3.164.470,22 lei, reprezentând

diferență de preț, pentru cărbune energetic livrat și

neachitat, în temeiul contractului din 20 decembrie 2007, actualizat cu

indicele inflației de la data plății, precum și la

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că între părți s-a încheiat contractul din 2007, iar

în baza acestui contract reclamanta a livrat la termenele stabilite cantitatea

de huilă cuvenită, conform avizelor de însoțire a mărfii,

emițând și facturile corespunzătoare, însă pârâta a refuzat

plata integrală a mărfii livrate, invocând lipsa unui act

adițional care să stipuleze prețul mărfii.

Pârâta, legal citată, a depus

întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția lipsei

calității procesual active a reclamantei, întrucât aceasta fiind

sucursală, nu are personalitate juridică și nici nu a fost parte

în contractul încheiat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea, ca

nefondată, a cererii, întrucât exista necesitatea încheierii unui act

adițional la contract, prin care părțile contractante să

convină asupra modificării art. 4.0 din contract, astfel ca nota de

negociere din 2007 să fie înlocuită cu nota de negociere din 2008, în

acest fel realizându-se cuvenita modificare și detaliere a obligației

de achitare a noului preț negociat. A apreciat că nota de negociere

încheiată nu reprezintă un act adițional.

Cu titlu de răspuns la

întâmpinare, reclamanta a formulat o precizare de acțiune, prin care a

solicitat respingerea excepției invocate, întrucât calitatea sa

procesuală activă izvorăște din delegarea de competență

conferită din Hotărârea nr. 6/2003 a Consiliului de

administrație.

Pârâta față de acest

răspuns, a depus înscrisul intitulat punct de vedere, prin care, în

esență, reiterează excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, iar pe fond, solicită respingerea

acțiunii față de lipsa cuvenitului act adițional la

contract, în absența căruia nu se justifică admiterea cererii.

Prin sentința civilă nr. 694/CA/2009

a Tribunalului Hunedoara, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei E.P.C. Valea Jiului, a fost

admisă cererea formulată de reclamantă și, în

consecință, a fost obligată pârâta să plătească

reclamantei suma de 3.164.470,22 lei, reprezentând diferența de preț

neachitată, pentru cărbunele energetic livrat în temeiul contractului

din 2007, și actualizată cu indicele de inflație la data

plății efective.

A fost obligată pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 34.831 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință tribunalul a reținut următoarele:

Din contractul de livrare a huilei

energetice din 2007, rezultă că acesta s-a încheiat de către C.N.H.

SA, prin subunitatea E.P.C. Valea Jiului, în calitate de furnizoare și

pârâta SC E.D. SA Mintia, în calitate de beneficiară.

Prin Hotărârea nr. 6 din 28 mai

2003 a Consiliul de Administrație, dată în temeiul H.G. nr. 806/1998

și a prevederilor art. 1532, art. 1559 C. civ., a fost emisă

Delegarea de competență în favoarea sucursalelor și

subunităților companiei, stipulându-se la pct. 6, în mod expres,

că directorii acestora au competența de a promova, reprezenta și

susține în justiție acțiunile, precum și de formulare a

întrebărilor și răspunsurilor la interogatoriu, de

renunțare la pretenții, de exercitare a căilor de atac și de

executare a hotărârilor judecătorești.

În ideea delegării de

competență, reclamanta a fost identificată în mod individual

și la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin încheierea nr. 6197/2003,

deținând date de Codul fiscal propriu, emițând facturile care au fost

însușite la plată de către pârâtă.

În consecință, prima

instanță a reținut că reclamanta se identifică cu

titulara dreptului de a formula acțiunea în pretenții, astfel că

a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității

procesual pasive.

Pe fondul cauzei, prima

instanța a reținut următoarele:

La data de 20 decembrie 2007, s-a

încheiat între părți contractul de livrare a huilei energetice din 2007.

În baza acestui contract, potrivit art. 1, pct. 1, reclamanta s-a angajat

să-i furnizeze pârâtei cantitatea de huilă stipulată în

contract, respectiv 98.400 tone, iar pârâta s-a obligat contractual la plata

contravalorii acestei mărfi la prețul negociat, conform notelor de

negociere, art. 4.0 din contract.

Potrivit art. 4.1 din contract,

modificarea prețului se face prin negociere în conformitate cu prevederile

legale, nota de negociere constituind act adițional la prezentul contract.

În atare situație,

susținerile pârâtei privind necesitatea suplimentării acestor

formalități cu încheierea a încă unui act adițional,

deși nota de negociere avea valoare de act adițional, s-a

reținut a fi fără suport legal.

De vreme ce se recunoaște

cantitatea de marfă livrată, se recunosc facturile emise, prețul

s-a negociat în condițiile clauzelor contractuale, încheindu-se note de

negociere însușite de părți, nu mai există nici o

rațiune faptică sau logică de încheiere și unui act

adițional, cu același conținut și aceeași

semnificație, astfel că și în absența acestui act

adițional, contractul încheiat și-a produs în mod valabil efectele.

Potrivit art. 3 – art. 4 C. com.,

contractul intervenit între părți este un contract comercial,

încheiat de părți, în calitate de comercianți, în ideea

săvârșiri unor acte de comerț, în condițiile art. 7 C. com.

Contractul de livrare din 2007, îndeplinește toate condițiile de

valabilitate de fond și de formă, fiind încheiat în mod valabil.

Potrivit art. 969 C. civ.,

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante, iar potrivit art. 970 C. civ., convențiile trebuie executate

cu bună credință, ele obligând nu numai la ceea ce este expres

cuprins într-însele, dar și la toate urmările, ce echitatea, obiceiul

sau legea dă obligației, după natura lor.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta SC E.D. SA care a solicitat admiterea apelului așa

cum a fost formulat și motivat și să se constate nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii atacate, modificarea în tot a

sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în

judecată ca fiind nelegală și nefondată.

În motivele de apel se arată,

în esență, că acțiunea a fost promovată de o societate

care nu are personalitate juridică, reclamanta fiind sucursala C.N.H. SA

Petroșani, situație în care nu poate avea calitate procesuală

activă.

Se apreciază că

Hotărârea Consiliului de Administrație a C.N.H. SA din 28 septembrie

1998 prin care compania a acordat delegare de competență conducerii

sucursalelor, fiind stipulat la pct. 6 al acesteia dreptul directorilor

sucursalelor de a reprezenta și susține în justiție, a fost

apreciată de instanță ca având o forță juridică

superioară legii și Codului de procedură civilă.

Cu privire la fondul cauzei se

arată că societatea C.N.H. s-a angajat să livreze cărbune

printr-o exploatare a acesteia, E.P.C. Valea Jiului, care avea obligația

de a expedia cărbunele.

Consideră că în lipsa

încheierii unui act adițional la contract, prețul nefiind de drept

modificat, societatea datorează exclusiv prețul din contract.

S-a mai arătat, de asemenea, ca

prețul pe care furnizorul C.N.H. SA Petroșani și l-a

însușit la data de 3 septembrie 2008 era cel prevăzut în notele de

negociere din 20 noiembrie 2007 și din 12 decembrie 2007 și nu cel

din nota de negociere datată 7 august 2008.

A formulat întâmpinare E.P.C. Valea

Jiului, prin care a solicitat respingerea apelului.

Prin decizia comercială nr. 76/A

din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială, a fost respins apelul formulat de pârâtă.

Sub aspectul excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei instanța de apel a

reținut că hotărârea atacată este legala și

temeinică, deoarece, în mod corect judecătorul fondului a

reținut că E.P.C. Valea Jiului are calitate procesuală

activă, în temeiul delegării de competență pentru

directorii sucursalelor C.N.H. SA, semnată de președintele

consiliului de administrație și depusa și în apel.

Orice discuție referitoare la

lipsa calității procesuale active a fost lămurită în apel

prin adresa semnată de directorul general al C.N.H. prin care, în

calitatea pe care o deține, învederează instanței că

își însușește toate actele procedurale efectuate în dosarul nr. 164/97/2009

al Tribunalului Hunedoara, continuat apoi prin declararea apelului la Curtea de

Apel.

Fața de această

împrejurare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

a fost în mod legal și temeinic respinsă.

În ce privește fondul cauzei,

Curtea de Apel a constatat că modificarea clauzelor contractuale s-a

făcut prin act adițional, fiind recunoscut chiar de către

apelantă, în cuprinsul motivelor de apel, la pag. 4 alin. (3), că

furnizorul C.N.H. Petroșani a inițiat și semnat un act

adițional în aceeași zi în care s-a încheiat și nota de

negociere, act înregistrat din 15 iulie 2008, așa încât prin acest act s-a

realizat consimțământul valabil al părților privind prețul,

cuprins în nota de negociere comunicată părții contractante.

În ce privește notele de

negociere din 20 decembrie 2007 si din 12 decembrie 2002 acestea au avut

valabilitate numai până la data de încheiere a notei de negociere din 15

iulie 2008.

Apărările pârâtei apelante

în sensul că nota de negociere 15 iulie 2008, în care au fost stabilite

prețuri majorate, a fost denunțată, nu poate fi primită

câtă vreme nu s-a făcut dovada unei denunțări explicite a acesteia.

Invocarea existenței unei

corespondențe între C.N.H. SA Petroșani și Administrația

Națională a Rezervelor de Stat sau a adresei C.N.H. SA Petroșani

și SC E.D. SA nu sunt de natură să ducă, implicit, la

denunțarea notei de negociere menționate.

De altfel și în nota de

negociere din 15 iulie 2008, invocată de reclamantă ca temei al

pretențiilor sale, cât și în notele de negociere din 4 septembrie

2008 dintre C.N.H. SA Petroșani și SC E.D. SA, ca și în adresa din

3 septembrie 2008 a C.N.H. SA Petroșani adresată A.H.R.S., se

vorbește despre cel mai mare preț negociat de 48,86 lei/Gcal.

In consecință, s-a dovedit

în cauză că nota de negociere din 15 iulie 2008 nu a fost

infirmată în nici-un fel.

Chiar și prin obiecțiunile

la actul adițional la contractul de livrare din 20 decembrie 2007, incluse

în adresa din 13 august 2008, se întărește încă o dată

concluzia că, împrejurarea că prin inițierea notei de negociere din

15 iulie 2008, prin care părțile contractante au convenit să se

negocieze prețul cărbunelui, semnarea ei de SC E.D. SA,

dovedește pe deplin buna credință a reclamantei.

Deși este adevărat că

prin adresa susmenționată s-a solicitat includerea în actul

adițional a două articole, această includere nu s-a făcut,

actul adițional a fost semnat de ambele părți aflate în litigiu

și el își produce efectele de la data semnării lui, în lipsa

înserării unui alt termen de intrare în vigoare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC E.D. SA Mintia, aducându-i următoarele critici.

În mod greșit instanța de

apel a soluționat critica cu privire la excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, încălcându-se astfel

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. și art. 43 din Legea nr.

31/1990.

Instanța de apel a dat o mai

mare eficiență hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.H.

nr. 6 din 28 mai 1998 decât dispozițiilor legale menționate anterior.

De asemenea, în mod greșit s-a

reținut că prin adresa semnată de directorul general al C.N.H.,

cu privire la faptul că își însușește toate actele

procedurale efectuate în dosar, a fost lămurită orice discuție

referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Cu privire la contractul din 20

decembrie 2007, recurenta pârâtă apreciază că acesta nu a fost

semnat de către reprezentantul legal al reclamantei, ing. C.R., prin

urmare, reclamanta sucursală nu este parte contractantă în

respectivul contract.

În mod greșit instanța de

apel a apreciat că pentru determinarea prețului nu era nevoie de

încheierea unui act adițional la contract, deoarece, nota de negociere nu

constituie ea însăși un act adițional.

Recurenta-pârâtă face o

descriere a stării de fapt, respectiv o înșiruire a schimbului de

acte dintre cele două părți, încercând să dovedească

astfel faptul că între părți nu s-a încheiat un act adițional

cu privire la modificarea prețului, și că, prin urmare, nu

datorează suma solicitată de reclamant.

În drept, recurenta-pârâtă

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Analizând decizia recurată,

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Prima critică nu poate fi

reținută.

Atât prima instanță cât

și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a

dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât prin

hotărârea Consiliului de Administrație a C.N.H. SA a fost

delegată competența de a sta în justiție, directorilor

sucursalelor companiei și, cât timp, această delegare de

competență are la bază dispozițiile art. 1532 – art. 1559 C.

civ., art. 374-391 C. com., art. 43 din Legea nr. 31/1990 și H.G. nr. 806/1998,

fiind deci o delegare de competență legală.

Situația că directorul

general al C.N.H. SA a declarat, prin adresa depusă în fața

instanței de apel, că își însușește toate actele

procedurale efectuate în dosar, nu a făcut decât să

întărească faptul că reclamanta, chiar dacă este doar o

sucursală a C.N.H. SA, are calitate procesuală activă.

Nici cea de-a doua critică nu

poate fi reținută.

Prima teză, referitoare la

nesemnarea contractului de către reprezentantul sucursalei nu poate fi

reținută, atâta timp cât contractul a fost semnat de către

reprezentantul legal al C.N.H. SA, acest contract devenind, implicit,

obligatoriu și pentru sucursală, chiar dacă el nu ar fi fost

semnat de către reprezentantul sucursalei.

Mai mult, această critică,

ce vizează starea de fapt, nu a fost invocată de către

pârâtă decât în fața instanței de recurs, astfel că ea nu

trebuia luată în seamă.

Criticile referitoare la

greșita reținere a instanței de apel, cu privire la

existența acordului părților relativ la modificarea

prețului cărbunelui livrat și la lipsa necesității

unui act adițional cu privire la acest aspect, privesc greșita

interpretare a probelor administrate în cauză, deci temeinicia deciziei

recurate, or, sub acest aspect instanța de recurs nu mai poate analiza

decizia recurată, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind

abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

De altfel, în mod corect atât

instanța de apel cât și prima instanță au reținut

că nota de negociere din 15 iulie 2008 are valoarea unui act

adițional la contractul inițial, atâta timp cât această

notă a fost semnată de către reprezentanții legali ai

părților contractante și nu a fost făcută dovada

că această notă de negociere ar fi fost denunțată sau

infirmată în vreun fel.

Având în vedere cele de mai sus în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E.D. SA Mintia împotriva deciziei nr. 76/A/2009 din 14 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.