ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Soluția instanței de fond.

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 1207/57/2009, astfel cum a fost precizată, reclamanta Compania Națională H.

SA a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor solicitând:

- anularea deciziei din

03 iulie 2009, a deciziei de impunere din 30 aprilie 2009 și a raportului de inspecție

fiscală din data de 30 aprilie 2009 cu privire la suma de 3.711.243 RON, reprezentând

accize aferente cantităților de cărbune livrat în perioada 01 ianuarie 2007 și până

la obținerea autorizației de utilizator final, precum și majorări de întârziere

aferente acestei sume.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că a fost supusă unui control privind modul de respectare

a prevederilor legale ce reglementează stabilirea, declararea și plata accizelor

în perioada 01 ianuarie 2007-30 septembrie 2008. În urma controlului a fost încheiat

raportul de inspecție fiscală din 30 aprilie 2009 și a fost emisă decizia de impunere

din 30 aprilie 2009 prin care în sarcina reclamantei au fost stabilite obligații

fiscale suplimentare de plata, în sumă totală de 10.350.688 RON, din care 6.329.506

RON reprezintă accize și 4.021.182 RON reprezintă majorări de întârziere.

Contestație administrativă

s-a formulat numai pentru suma de 3.711.243 RON și majorările aferente, reclamanta

susținând că nu datorează această sumă întrucât dispozițiile pct. 58 alin. (4) din

H.G. nr. 1861/2006, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 571/2003, prevăd că beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor

prevăzuți de art. 23, care după data de 01 ianuarie 2007 și până la data obținerii

autorizației de utilizator final au achiziționat produse energetice la preturi cu

accize pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori.

Reclamanta a precizat

că beneficiarii cărbunelui livrat, respectiv SC T. SA București și SC E.D. SA, au

obținut autorizația de utilizator final la data de 15 martie 2007 și, respectiv,

08 martie 2007. Deși cererile pentru eliberarea autorizațiilor de utilizator final,

precum și documentația prevăzută de lege au fost depuse încă de la începutul lunii

ianuarie, autorizațiile au fost eliberate doar în luna martie 2007, fără a exista

vreo culpa a celor două societăți în această privință.

Reclamanta a considerat

că nu a prejudiciat în nici un fel bugetul statului prin livrările de cărbune efectuate

în scutire de la plata accizelor în perioada ianuarie 2007-martie 2007, beneficiarii

săi obținând autorizații de utilizator final și beneficiind de scutiri directe,

iar accizele calculate de către organul de control fiind în fapt necuvenite bugetului

de stat.

Reclamanta a susținut

că în mod greșit organele fiscale au reținut că a solicitat aplicarea dispozițiilor

legale prin analogie. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1861/2006, modificate

și completate prin H.G. nr. 213/2007, restituirea accizelor plătite la furnizori

se poate solicita doar de către beneficiarii produselor accizabile, însă, așa cum

rezultă și din punctul de vedere al Ministerului de Finanțe - Direcția legislativă

în domeniul accizelor, transmis Companiei Naționale H. SA, cu adresa din 29 iunie

2009, livrările de cărbune efectuate de o companie de extracție, la prețuri fără

accize, în scopuri scutite de accize, pot fi admise în scutire directă pentru cantitățile

livrate în perioada 01 ianuarie 2007-02 martie 2007 și numai de către beneficiarii

care dețineau autorizații valabile sau au obținut astfel de autorizații în aceeași

perioadă.

Pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei,

precizând faptul că, în conformitate cu prevederile pct. 23.2 de la Titlul VII din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., astfel cum au fost modificate

și completate prin H.G. nr. 1861/2006, o condiție necesară aplicării scutirii o

reprezintă deținerea autorizației de utilizator final de către operatorii economici

utilizatori.

Pârâta a mai precizat

că, în situațiile prevăzute de art. 201 alin. (1) lit. c), d), h) din Legea nr.

571/2003, scutirea se acorda direct cu condiția ca energia să provină de la operatorii

autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar produsele

energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator

înregistrat sau de la un importator autorizat de Ministerul Economiei și Comerțului

ori de la un debitor autorizat, în cazul gazului natural. Pentru aplicarea scutirii

titularii centralelor de producție de energie electrică, ale centralelor combinate

de energie electrică și termică, precum și operatorii economici utilizatori ai produselor

energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 vor solicita

autorității fiscale teritoriale în raza căreia își au sediul autorizația de utilizator

final pentru produse energetice.

Referitor la susținerile

reclamantei în sensul că Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de

soluționare a contestațiilor ar fi reținut în mod greșit că nu îi sunt aplicabile

prin analogie prevederile alin. (4) al pct. 47 din H.G. nr. 213/2007 pentru modificarea

și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate

prin H.G. nr. 44/2004, modificată prin H.G. nr. 1861/2006, s-a precizat că acestea

nu pot fi reținute întrucât dispozițiile sunt aplicabile beneficiarilor de produse

accizabile și nu furnizorilor.

SC T. SA - Sucursala E.

Paroșeni a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei. A susținut că

în situația în care acțiunea reclamantei ar fi respinsă ar însemna ca reclamanta

să se îndrepte cu acțiune în pretenții împotriva sa, ca producător de energie electrica

și termica, în condițiile în care, potrivit art. 201 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 571/2003 sunt scutite de la plata accizelor produsele energetice și energia

electrică utilizată pentru producerea combinată de energie electrică și termică.

Potrivit intervenientei,

din interpretarea coroborată a pct. 58 alin. (4) din H.G. nr. 1861/2006 și a dispozițiilor

art. 201 alin. (1) lit. d) C. fisc., reiese că operatorii economici autorizați de

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei care utilizau produse

energetice aprovizionate de la companii de extracție a cărbunelui nu erau obligați

pentru a beneficia de scutire directă să solicite autorizație de utilizatori final,

iar Compania Națională H., în calitate de companie de extracție a cărbunelui, trebuia

să livreze cărbunele în regim de scutire de la plata accizelor.

Pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată,

reiterând prin întâmpinare apărările formulate inițial.

La data de 24

februarie 2010, în cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei

și SC E.D. SA, solicitând ca, după admiterea în principiu a cererii de intervenție,

să se procedeze la admiterea contestației reclamantei și să se dispună anularea

actelor contestate de către aceasta, avându-se în vedere aceleași argumente expuse

și în cererea de chemare în judecată.

Intervenienta SC E.D.

SA a precizat că reclamanta s-a îndreptat cu acțiune în pretenții împotriva sa pentru

contravaloarea accizelor și majorărilor de întârziere aferente perioadei 01

ianuarie 2007-07 martie 2007, dosarul fiind înregistrat sub nr. 6310/97/2009 la

Tribunalul Hunedoara, cu termen la data de 24 martie 2010.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 99/F/CA din 14 aprilie

2010 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Compania

Națională H. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A respins cererile de

intervenție în interesul reclamantei formulate de SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni

și SC E.D. SA.

Pentru a hotărî astfel

prima instanța a reținut următoarele considerente:

Prin raportul de inspecție

fiscală din 30 aprilie 2009 și decizia de impunere din 30 aprilie 2009 în sarcina

reclamantei s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală

de 10.350.688 RON reprezentând accize în sumă de 6.329.506 RON și accesorii aferente

în sumă de 4.021.182 RON pentru livrările de cărbune energetic în perioada 01

ianuarie 2007-30 septembrie 2009.

Aceasta întrucât s-a constatat

că societatea reclamantă a calculat eronat accize pentru livrările de cărbune unor

beneficiari care nu dețineau autorizații de utilizatori finali, iar față de sumele

declarate, de 47.663 RON, a rezultat o diferență de 1.829 RON, suma recalculată

fiind de 49.492 RON; că societatea reclamantă, din data de 01 ianuarie 2007 și până

la obținerea autorizației de utilizator final, a livrat cărbune în scutire de la

plata accizelor, deși beneficiarii nu dețineau autorizații de utilizator final,

astfel ca au fost calculate accize în suma de 3.711.243 RON și că, în perioada octombrie-decembrie

2007, respective ianuarie-martie 2008, aceasta a livrat cărbune energetic unor societăți

care dețineau autorizații de utilizator final, dar au fost depășite cantitățile

prevăzute în respectivele autorizații pentru cantitățile livrate în plus, fiind

calculate accize în sumă de 2.616.435 RON. Pentru aceste sume, organele fiscale

au calculat majorări de întârziere aferente perioadei 01 ianuarie 2007-30

aprilie 2009 în valoare de 4.021.182 RON.

Potrivit art. 175

2

alin. (1) din Legea nr. 571/2009 privind C. fisc., cărbunele și coxul vor fi supuse

accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de

către companiile de extracție și, respectiv, de producție.

Art. 201 alin. (1)

lit. d) din același act normativ prevede că sunt scutite de la plata accizelor produsele

energetic și energia electrică utilizate pentru producția combinată de energie electrică

și energie termică, text de lege care prevede la alin. (2) ca modalitățile și condițiile

de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

În vederea aplicării acestei prevederi legale, a fost adoptată H.G. nr. 1861/2006

pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 14/2004, publicat în M. Of.

nr. 1044 din 29 decembrie 2006 care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2007.

A reținut instanța de

fond ca potrivit pct. 23.2 alin. (1) din Titlul VII din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 571/2003, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 1861/2006,

în situațiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) și h) din Legea nr. 571/2003,

cu modificările și completările ulterioare, scutirea se acordă direct cu condiția

ca energia electrică să provină de la operatorii economici autorizați de Autoritatea

Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar produsele energetice să fie

aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat sau

de la un importator autorizat de Ministrul Economiei și Comerțului ori de la un

distribuitor autorizat, in cazul gazului natural. Potrivit alin. (2) al aceluiași

punct, pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producție de energie

electrică, ale centralelor combinate de energie electrică și termică, precum și

operatorii economici utilizatori ai produselor prevăzute de art. 201 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 571/2003 vor solicita autorității fiscale teritoriale din

raza căreia își au sediul, autorizații de utilizator final pentru produsele energetice.

S-a statuat că din prevederile

legale precizate mai sus rezultă că începând cu data de 01 ianuarie 2007 pentru

a se aplica scutirea de la plata accizelor este necesar ca beneficiarii produselor

energetice să dețină autorizații de utilizator final pentru produse energetice.

Instanța de fond a mai

reținut că într-adevăr la data de 02 februarie 2007 a fost publicată în M. Of.

nr. 153, H.G. nr. 213 din 28 februarie 2007 pentru modificarea și completarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, iar potrivit pct. 34 al acestei hotărâri, alin. (1)-(7), (14), (18),

(19) ale pct. 23.2 au suportat modificări, însă, pentru aplicarea scutirii de la

plata accizelor a fost păstrată condiția deținerii autorizației de utilizator final

pentru produse energetice de către titularii centralelor de producție de energie

electrică, ai centralelor combinate de energie electrică și termică, precum și de

operatorii economici utilizatori ai produselor prevăzute de art. 201 alin. (1)

lit. h) C. fisc.

Astfel că, a apreciat

prima instanța, susținerile intervenientelor referitoare la faptul că obligația

obținerii autorizației de utilizator final pentru produsele energetice subzista

doar începând cu data de 02 martie 2007, iar reclamanta în calitate de companie

de extracție a cărbunelui avea obligația de a solicita ca opozabilă tot de la acea

dată autorizația de utilizator final sunt neîntemeiate.

S-a reținut că pentru

aplicarea scutirii directe de la plata accizelor era necesar, atât înainte, cât

și după adoptarea H.G. nr. 213/2007, ca beneficiarii de produse energetice să facă

dovada deținerii autorizației de utilizator final. Or, în condițiile în care reclamanta

a livrat, în perioada de 01 iulie 2007-15 martie 2007 și, respectiv 08 martie 2007,

cărbune energetic în scutire directă de accize unor beneficiari care nu dețineau

autorizație de utilizator final, în mod corect, organele fiscale au procedat la

stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a accizelor aferente acestor

livrări și a majorărilor aferente.

În fine, prima instanța

a stabilit că împrejurarea potrivit căreia intervenienții au depus documentația

pentru a obține autorizația de utilizator final la data de 16 ianuarie 2007 și,

respectiv, la data de 05 ianuarie 2007, autorizațiile de utilizator final fiind

emise la data de 15 martie 2007 și, respectiv, la data de 08 martie 2007, nu constituie

un argument temeinic pentru a considera că reclamanta nu avea obligația de a calcula

și colecta accizele aferente produselor livrate și nici că această obligație nu

ar mai subzista în prezent.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat ca nici susținerile reclamantei referitoare la faptul ca bugetului

de stat nu i-au fost aduse prejudicii și nici cele referitoare la existența posibilității

pentru beneficiarii scutirilor directe ca, în conformitate cu prevederile art. 47

alin. (7) din H.G. nr. 2313/2007, să solicite restituirea accizelor plătite către

furnizori, nu pot fi reținute ca întemeiate, deoarece prin pct. 23.2 alin. (19)

și urm. din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004,

astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 213/2007, care reglementează

procedura restituirii accizelor, se urmărește a se verifica inclusiv dacă autorizațiile

de utilizator final au fost emise cu respectarea prevederilor legale.

II. Calea de atac exercitată.

Împotriva sentinței

nr. 99/F/CA din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au formulat

recurs reclamanta Compania Națională H. SA Petroșani și intervenientele în interesul

reclamantei SC E.D. SA și SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni.

În motivarea căii de atac,

recurentele au arătat că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată

cu aplicarea greșită a legii.

În opinia recurentelor,

în raport de interpretarea coroborată a dispozițiilor pct. 58 alin. (4) din H.G.

nr. 1861/2006, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 571/2003 și ale art. 201 alin. (1) lit. d) C. fisc., până la data de

02 martie 2007, livrările de cărbune efectuate de recurenta-reclamantă în perioada

ianuarie-martie 2007 către cele două interveniente-recurente, în calitate de beneficiare,

atunci când acesta este utilizat pentru producția combinată de energie electrică

și termică, erau scutite de la plata accizelor, iar suma de 3.699.144,79 RON reținută

de organul fiscal de control ca reprezentând accize aferente cantităților de cărbune

livrat acestora și majorările de întârziere nu sunt datorate bugetului de stat.

De asemenea, se menționează

că anterior datei de 02 martie 2007, aplicarea scutirii directe nu era condiționată

de deținerea autorizației de utilizator final pentru produsele energetice aprovizionate

de la companiile de extracție.

Obligația obținerii autorizației

de utilizator final în vederea aplicării scutirii directe și pentru produsele energetice

aprovizionate de la companiile de extracție a fost introdusă prin H.G. nr. 213/2007,

care a intrat în vigoare la data de 02 martie 2007, iar după această dată toți cei

5 beneficiari ai Companiei Naționale H. SA Petroșani au obținut autorizații de utilizator

final conform înscrisurilor depuse la dosar.

Recurentele-interveniente

reiterează argumentele în susținerea tezei potrivit căreia acestea nu au culpă cu

privire la emiterea autorizației de utilizator final după data de 02 martie 2007

întrucât, deși au solicitat eliberarea acestei autorizații în luna ianuarie 2007

nu au obținut-o decât după data menționată, respectiv 08 martie 2007 pentru SC

E.D. SA și 15 martie 2007 pentru SC T. SA.

Intimata-pârâtă Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursurilor ca nefondate, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată în

raport de dispozițiile legale incidente, combătând criticile recurentelor potrivit

argumentelor expuse și cu ocazia judecării în fond a cauzei.

III. Soluția instanței

de recurs.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază vă acestea

sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse.

Atât la judecata în fond,

cât și în recurs nu este contestat faptul că recurenta-reclamantă a formulat acțiune

la instanța de contencios administrativ împotriva deciziei de impunere din 30

aprilie 2009 doar pentru suma de 3.711.243 RON reprezentând accize aferente cantităților

de cărbune energetic livrat în perioada 01 ianuarie 2007-30 septembrie 2008 către

beneficiari precum SC E.D. SA, SC T.B. SA – Sucursala E. Paroșeni, Școala generală

nr. 2, Spitalul de psihiatrie G., Liceul Teoretic G., fără ca aceștia să dețină

autorizație de utilizator final.

Potrivit celor menționate

de recurenta-reclamantă în cererea de recurs, suma de 12.098,21 RON reprezentând

accize aferente cantităților de cărbune livrat Spitalului de psihiatrie G., Școlii

generale nr. 2 U. și Liceului Teoretic G., cuprinsă în suma de 3.711.243 RON, imputată

prin actele administrative fiscale contestate, a fost încasată de la acești beneficiari

și apoi virată bugetului de stat.

Prin urmare, obiectul

contestației privește suma de 3.699.144,79 RON imputată ca fiind datorată bugetului

de stat, astfel cum susține și recurenta-reclamantă în cererea de recurs.

Necontestat este faptul

că în perioada menționată, recurenta-reclamantă a livrat cărbune energetic cod NC

2701 intervenientelor, care au ca obiect de activitate producerea combinată de energie

electrică și termică, în regim de scutire directă de la plata accizelor.

Recurentele consimt că,

începând cu data de 02 martie 2007, odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 213/2007,

se năștea obligația pentru centralele de producție combinată de energie electrică

și termică (printre care se numără și recurentele-interveniente) care se aprovizionau

cu produse energetice (cărbune energetic) de la companii de extracție a cărbunelui

(în speță recurenta-reclamantă), de a deține autorizație de utilizator final pentru

a putea beneficia de scutirea directă de la plata accizelor pentru produse energetice.

Problema de drept de a

cărei dezlegare depinde soluția în cauza dedusă judecății este dată în perioada

01 ianuarie 2007-15 martie 2007 cărbunele energetic este scutit de la plata accizelor

atunci când este furnizat, livrat de companii de extracție și apoi utilizat de centrale

de producție combinată de energie electrică și termică, în calitate de beneficiari,

care nu dețin autorizație de utilizator final.

Dispozițiile legale incidente

în această problemă, în perioada analizată, prevăd, după cum urmează:

- începând cu data de

01 ianuarie 2007, în conformitate cu prevederile art. 162 lit. g) din Legea nr.

571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare „accizele

armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru

următoarele produse provenite din producția internă sau din import: (...) g) produse

energetice din care fac parte, potrivit art. 175 alin. (3) pct. h) din Legea

nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, și produsele

cărbune și cocs cu codurile NC 2701, 2702 și 2704”.

- potrivit dispozițiilor

art. 175

2

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările

și completările ulterioare, „(1) Cărbunele și cocsul vor fi supuse accizelor, iar

acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile

de extracție și respectiv, de producție”.

Prin urmare, in raport

de aceste dispoziții, cărbunele energetic este supus accizei ce devine exigibilă

la momentul livrării.

De la regula privind plata

accizelor pentru cărbunele energetic, legiuitorul a prevăzut și excepții, însă,

cu îndeplinirea anumitor condiții.

Astfel, cărbunele energetic

este scutit de la plata accizelor atunci când este utilizat pentru producția combinată

de energie electrică și termică, potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (1) lit.

d), alin. (1), a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările

și completările ulterioare, și în condițiile prevăzute în normele metodologice de

aplicare a acestuia, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările

ulterioare care prevăd că: „(1) Sunt scutite de la plata accizelor (...) d) produsele

energetice și energia electrică utilizate pentru producția combinata de energie

electrica și energie termică”.

În conformitate cu prevederile

pct. 23.2 de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind

C. fisc., astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 1861/2006 pentru

modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, care a intrat în vigoare la 01

ianuarie 2007, o condiție necesară aplicării scutirii o reprezintă deținerea autorizației

de utilizator final de către operatorii economici utilizatori: „(1) În situațiile

prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) și h) din Legea nr. 571/2003 privind

C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, scutirea se acordă direct

cu condiția ca energia electrică sa provină de la operatori economici autorizați

de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar produsele energetice

să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat

sau de la un importator autorizat de Ministerul Economiei și Comerțului ori de la

un distribuitor autorizat în cazul gazului natural. (2) Pentru aplicarea scutirii,

titularii centralelor de producție de energie electrică, ale centralelor combinate

de energie electrică și termică, precum și operatorii economici utilizatori ai produselor

energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind

C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, vor solicita autorității fiscale

teritoriale în raza căreia își au sediul, autorizații de utilizator final pentru

produse energetice”.

În consecință, în raport

de dispozițiile legale menționate anterior, pentru a beneficia de scutirea directă

de la plata accizelor a produselor accizabile, respectiv a cărbunelui energetic,

începând cu 01 ianuarie 2007, trebuia făcută dovada deținerii autorizației de utilizator

final de către recurentele-interveniente la momentul livrării produsului de către

recurenta-reclamantă în calitate de furnizor.

Susținerile recurentei-reclamante

privind faptul că îi sunt aplicabile „prin analogie” prevederile alin. (4) al

pct. 47 din H.G. nr. 213/2007 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004,

modificată prin H.G. nr. 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004,

nu pot fi reținute. Aceste dispoziții sunt aplicabile beneficiarilor produselor

accizabile și nu furnizorilor, fapt ce rezultă cu evidență din cuprinsul acestor

dispoziții care prevăd că: „Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor

prevăzuți la pct. 23, care după data de 01 ianuarie 2007 și până la data obținerii

autorizației de utilizator final au achiziționat produse energetice la preturi cu

accize, pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori. De asemenea,

pot solicita restituirea accizelor și operatorii economici care au achiziționat

după data de 01 ianuarie 2007 produse energetice la preturi cu accize pe care le-au

livrat la preturi fără accize, până la obținerea autorizației de utilizator final

de către beneficiarul scutirii”.

Nu prezintă relevanță

că intervenientele, beneficiare ale cărbunelui energetic livrat au obținut autorizații

de utilizator final, la data de 15 martie 2007 (SC T. SA București) și respectiv

08 martie 2007 (SC E.D. SA), fiind evident faptul că la momentul livrării acestea

nu dețineau autorizații valabile pentru ca aceste livrări să poată fi admise cu

scutire directă de accize.

Astfel, organul de control

a procedat în mod legal la calculul accizelor în sumă totală de 3.711.243 RON aferente

cantităților de cărbune energetic livrat de recurenta-reclamantă în perioada 01

ianuarie 2007 până la obținerea autorizației de utilizator final de către beneficiari,

acest aspect fiind reținut în mod corect de instanța de fond în motivarea soluției

pronunțate, fiind, de asemenea, necontestată situația potrivit căreia din această

sumă a fost virată bugetului de stat suma de 12.098,21 RON.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, astfel

că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursurile formulate

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Compania Națională H. SA Petroșani, SC E.D. SA și SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni

împotriva sentinței civile nr. 99/F/CA din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2011.