ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1207/57/2009, astfel cum a fost precizată, reclamanta Compania Națională H. SA a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor solicitând: - anularea deciziei din 03 iulie 2009, a deciziei de impunere din 30 aprilie 2009 și a raportului de inspecție fiscală din data de 30 aprilie 2009 cu privire la suma de 3.711.243 RON, reprezentând accize aferente cantităților de cărbune livrat în perioada 01 ianuarie 2007 și până la obținerea autorizației de utilizator final, precum și majorări de întârziere aferente acestei sume.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a fost supusă unui control privind modul de respectare a prevederilor legale ce reglementează stabilirea, declararea și plata accizelor în perioada 01 ianuarie 2007-30 septembrie 2008. În urma controlului a fost încheiat raportul de inspecție fiscală din 30 aprilie 2009 și a fost emisă decizia de impunere din 30 aprilie 2009 prin care în sarcina reclamantei au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plata, în sumă totală de 10.350.688 RON, din care 6.329.506 RON reprezintă accize și 4.021.182 RON reprezintă majorări de întârziere. Contestație administrativă s-a formulat numai pentru suma de 3.711.243 RON și majorările aferente, reclamanta susținând că nu datorează această sumă întrucât dispozițiile pct. 58 alin. (4) din H.G.

nr. 1861/2006, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, prevăd că beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuți de art. 23, care după data de 01 ianuarie 2007 și până la data obținerii autorizației de utilizator final au achiziționat produse energetice la preturi cu accize pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori. Reclamanta a precizat că beneficiarii cărbunelui livrat, respectiv SC T. SA București și SC E.D. SA, au obținut autorizația de utilizator final la data de 15 martie 2007 și, respectiv, 08 martie 2007. Deși cererile pentru eliberarea autorizațiilor de utilizator final, precum și documentația prevăzută de lege au fost depuse încă de la începutul lunii ianuarie, autorizațiile au fost eliberate doar în luna martie 2007, fără a exista vreo culpa a celor două societăți în această privință.

Reclamanta a considerat că nu a prejudiciat în nici un fel bugetul statului prin livrările de cărbune efectuate în scutire de la plata accizelor în perioada ianuarie 2007-martie 2007, beneficiarii săi obținând autorizații de utilizator final și beneficiind de scutiri directe, iar accizele calculate de către organul de control fiind în fapt necuvenite bugetului de stat. Reclamanta a susținut că în mod greșit organele fiscale au reținut că a solicitat aplicarea dispozițiilor legale prin analogie. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1861/2006, modificate și completate prin H.G.

nr. 213/2007, restituirea accizelor plătite la furnizori se poate solicita doar de către beneficiarii produselor accizabile, însă, așa cum rezultă și din punctul de vedere al Ministerului de Finanțe - Direcția legislativă în domeniul accizelor, transmis Companiei Naționale H. SA, cu adresa din 29 iunie 2009, livrările de cărbune efectuate de o companie de extracție, la prețuri fără accize, în scopuri scutite de accize, pot fi admise în scutire directă pentru cantitățile livrate în perioada 01 ianuarie 2007-02 martie 2007 și numai de către beneficiarii care dețineau autorizații valabile sau au obținut astfel de autorizații în aceeași perioadă. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, precizând faptul că, în conformitate cu prevederile pct. 23.2 de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 1861/2006, o condiție necesară aplicării scutirii o reprezintă deținerea autorizației de utilizator final de către operatorii economici utilizatori. Pârâta a mai precizat că, în situațiile prevăzute de art. 201 alin. (1) lit. c), d), h) din Legea nr. 571/2003, scutirea se acorda direct cu condiția ca energia să provină de la operatorii autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat sau de la un importator autorizat de Ministerul Economiei și Comerțului ori de la un debitor autorizat, în cazul gazului natural.

Pentru aplicarea scutirii titularii centralelor de producție de energie electrică, ale centralelor combinate de energie electrică și termică, precum și operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 vor solicita autorității fiscale teritoriale în raza căreia își au sediul autorizația de utilizator final pentru produse energetice. Referitor la susținerile reclamantei în sensul că Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de soluționare a contestațiilor ar fi reținut în mod greșit că nu îi sunt aplicabile prin analogie prevederile alin. (4) al pct. 47 din H.G. nr. 213/2007 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, modificată prin H.G. nr. 1861/2006, s-a precizat că acestea nu pot fi reținute întrucât dispozițiile sunt aplicabile beneficiarilor de produse accizabile și nu furnizorilor. SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei. A susținut că în situația în care acțiunea reclamantei ar fi respinsă ar însemna ca reclamanta să se îndrepte cu acțiune în pretenții împotriva sa, ca producător de energie electrica și termica, în condițiile în care, potrivit art. 201 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 sunt scutite de la plata accizelor produsele energetice și energia electrică utilizată pentru producerea combinată de energie electrică și termică.

Potrivit intervenientei, din interpretarea coroborată a pct. 58 alin. (4) din H.G. nr. 1861/2006 și a dispozițiilor art. 201 alin. (1) lit. d) C. fisc., reiese că operatorii economici autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei care utilizau produse energetice aprovizionate de la companii de extracție a cărbunelui nu erau obligați pentru a beneficia de scutire directă să solicite autorizație de utilizatori final, iar Compania Națională H., în calitate de companie de extracție a cărbunelui, trebuia să livreze cărbunele în regim de scutire de la plata accizelor. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, reiterând prin întâmpinare apărările formulate inițial.

La data de 24 februarie 2010, în cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei și SC E.D. SA, solicitând ca, după admiterea în principiu a cererii de intervenție, să se procedeze la admiterea contestației reclamantei și să se dispună anularea actelor contestate de către aceasta, avându-se în vedere aceleași argumente expuse și în cererea de chemare în judecată. Intervenienta SC E.D.

SA a precizat că reclamanta s-a îndreptat cu acțiune în pretenții împotriva sa pentru contravaloarea accizelor și majorărilor de întârziere aferente perioadei 01 ianuarie 2007-07 martie 2007, dosarul fiind înregistrat sub nr. 6310/97/2009 la Tribunalul Hunedoara, cu termen la data de 24 martie 2010. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 99/F/CA din 14 aprilie 2010 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Compania Națională H. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. A respins cererile de intervenție în interesul reclamantei formulate de SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni și SC E.D.

SA.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele considerente: Prin raportul de inspecție fiscală din 30 aprilie 2009 și decizia de impunere din 30 aprilie 2009 în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 10.350.688 RON reprezentând accize în sumă de 6.329.506 RON și accesorii aferente în sumă de 4.021.182 RON pentru livrările de cărbune energetic în perioada 01 ianuarie 2007-30 septembrie 2009. Aceasta întrucât s-a constatat că societatea reclamantă a calculat eronat accize pentru livrările de cărbune unor beneficiari care nu dețineau autorizații de utilizatori finali, iar față de sumele declarate, de 47.663 RON, a rezultat o diferență de 1.829 RON, suma recalculată fiind de 49.492 RON; că societatea reclamantă, din data de 01 ianuarie 2007 și până la obținerea autorizației de utilizator final, a livrat cărbune în scutire de la plata accizelor, deși beneficiarii nu dețineau autorizații de utilizator final, astfel ca au fost calculate accize în suma de 3.711.243 RON și că, în perioada octombrie-decembrie 2007, respective ianuarie-martie 2008, aceasta a livrat cărbune energetic unor societăți care dețineau autorizații de utilizator final, dar au fost depășite cantitățile prevăzute în respectivele autorizații pentru cantitățile livrate în plus, fiind calculate accize în sumă de 2.616.435 RON.

Pentru aceste sume, organele fiscale au calculat majorări de întârziere aferente perioadei 01 ianuarie 2007-30 aprilie 2009 în valoare de 4.021.182 RON. Potrivit art. 175 2 alin. (1) din Legea nr. 571/2009 privind C. fisc., cărbunele și coxul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de extracție și, respectiv, de producție. Art. 201 alin. (1) lit. d) din același act normativ prevede că sunt scutite de la plata accizelor produsele energetic și energia electrică utilizate pentru producția combinată de energie electrică și energie termică, text de lege care prevede la alin. (2) ca modalitățile și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

În vederea aplicării acestei prevederi legale, a fost adoptată H.G. nr. 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 14/2004, publicat în M. Of. nr. 1044 din 29 decembrie 2006 care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2007. A reținut instanța de fond ca potrivit pct. 23.2 alin. (1) din Titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, astfel cum au fost modificate prin H.G.

nr. 1861/2006, în situațiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) și h) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, scutirea se acordă direct cu condiția ca energia electrică să provină de la operatorii economici autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat sau de la un importator autorizat de Ministrul Economiei și Comerțului ori de la un distribuitor autorizat, in cazul gazului natural.

Potrivit alin. (2) al aceluiași punct, pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producție de energie electrică, ale centralelor combinate de energie electrică și termică, precum și operatorii economici utilizatori ai produselor prevăzute de art. 201 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 vor solicita autorității fiscale teritoriale din raza căreia își au sediul, autorizații de utilizator final pentru produsele energetice. S-a statuat că din prevederile legale precizate mai sus rezultă că începând cu data de 01 ianuarie 2007 pentru a se aplica scutirea de la plata accizelor este necesar ca beneficiarii produselor energetice să dețină autorizații de utilizator final pentru produse energetice.

Instanța de fond a mai reținut că într-adevăr la data de 02 februarie 2007 a fost publicată în M. Of. nr. 153, H.G. nr. 213 din 28 februarie 2007 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, iar potrivit pct. 34 al acestei hotărâri, alin. (1)-(7), (14), (18), (19) ale pct. 23.2 au suportat modificări, însă, pentru aplicarea scutirii de la plata accizelor a fost păstrată condiția deținerii autorizației de utilizator final pentru produse energetice de către titularii centralelor de producție de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică și termică, precum și de operatorii economici utilizatori ai produselor prevăzute de art. 201 alin. (1) lit. h) C. fisc.

Astfel că, a apreciat prima instanța, susținerile intervenientelor referitoare la faptul că obligația obținerii autorizației de utilizator final pentru produsele energetice subzista doar începând cu data de 02 martie 2007, iar reclamanta în calitate de companie de extracție a cărbunelui avea obligația de a solicita ca opozabilă tot de la acea dată autorizația de utilizator final sunt neîntemeiate. S-a reținut că pentru aplicarea scutirii directe de la plata accizelor era necesar, atât înainte, cât și după adoptarea H.G. nr. 213/2007, ca beneficiarii de produse energetice să facă dovada deținerii autorizației de utilizator final.

Or, în condițiile în care reclamanta a livrat, în perioada de 01 iulie 2007-15 martie 2007 și, respectiv 08 martie 2007, cărbune energetic în scutire directă de accize unor beneficiari care nu dețineau autorizație de utilizator final, în mod corect, organele fiscale au procedat la stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a accizelor aferente acestor livrări și a majorărilor aferente. În fine, prima instanța a stabilit că împrejurarea potrivit căreia intervenienții au depus documentația pentru a obține autorizația de utilizator final la data de 16 ianuarie 2007 și, respectiv, la data de 05 ianuarie 2007, autorizațiile de utilizator final fiind emise la data de 15 martie 2007 și, respectiv, la data de 08 martie 2007, nu constituie un argument temeinic pentru a considera că reclamanta nu avea obligația de a calcula și colecta accizele aferente produselor livrate și nici că această obligație nu ar mai subzista în prezent.

De asemenea, instanța de fond a apreciat ca nici susținerile reclamantei referitoare la faptul ca bugetului de stat nu i-au fost aduse prejudicii și nici cele referitoare la existența posibilității pentru beneficiarii scutirilor directe ca, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (7) din H.G. nr. 2313/2007, să solicite restituirea accizelor plătite către furnizori, nu pot fi reținute ca întemeiate, deoarece prin pct. 23.2 alin. (19) și urm. din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 213/2007, care reglementează procedura restituirii accizelor, se urmărește a se verifica inclusiv dacă autorizațiile de utilizator final au fost emise cu respectarea prevederilor legale.

II. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței nr. 99/F/CA din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au formulat recurs reclamanta Compania Națională H. SA Petroșani și intervenientele în interesul reclamantei SC E.D. SA și SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni. În motivarea căii de atac, recurentele au arătat că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii. În opinia recurentelor, în raport de interpretarea coroborată a dispozițiilor pct. 58 alin. (4) din H.G.

nr. 1861/2006, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 și ale art. 201 alin. (1) lit. d) C. fisc., până la data de 02 martie 2007, livrările de cărbune efectuate de recurenta-reclamantă în perioada ianuarie-martie 2007 către cele două interveniente-recurente, în calitate de beneficiare, atunci când acesta este utilizat pentru producția combinată de energie electrică și termică, erau scutite de la plata accizelor, iar suma de 3.699.144,79 RON reținută de organul fiscal de control ca reprezentând accize aferente cantităților de cărbune livrat acestora și majorările de întârziere nu sunt datorate bugetului de stat. De asemenea, se menționează că anterior datei de 02 martie 2007, aplicarea scutirii directe nu era condiționată de deținerea autorizației de utilizator final pentru produsele energetice aprovizionate de la companiile de extracție.

Obligația obținerii autorizației de utilizator final în vederea aplicării scutirii directe și pentru produsele energetice aprovizionate de la companiile de extracție a fost introdusă prin H.G. nr. 213/2007, care a intrat în vigoare la data de 02 martie 2007, iar după această dată toți cei 5 beneficiari ai Companiei Naționale H. SA Petroșani au obținut autorizații de utilizator final conform înscrisurilor depuse la dosar. Recurentele-interveniente reiterează argumentele în susținerea tezei potrivit căreia acestea nu au culpă cu privire la emiterea autorizației de utilizator final după data de 02 martie 2007 întrucât, deși au solicitat eliberarea acestei autorizații în luna ianuarie 2007 nu au obținut-o decât după data menționată, respectiv 08 martie 2007 pentru SC E.D.

SA și 15 martie 2007 pentru SC T. SA. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată în raport de dispozițiile legale incidente, combătând criticile recurentelor potrivit argumentelor expuse și cu ocazia judecării în fond a cauzei. III. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază vă acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse.

Atât la judecata în fond, cât și în recurs nu este contestat faptul că recurenta-reclamantă a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ împotriva deciziei de impunere din 30 aprilie 2009 doar pentru suma de 3.711.243 RON reprezentând accize aferente cantităților de cărbune energetic livrat în perioada 01 ianuarie 2007-30 septembrie 2008 către beneficiari precum SC E.D. SA, SC T.B. SA – Sucursala E. Paroșeni, Școala generală nr. 2, Spitalul de psihiatrie G., Liceul Teoretic G., fără ca aceștia să dețină autorizație de utilizator final. Potrivit celor menționate de recurenta-reclamantă în cererea de recurs, suma de 12.098,21 RON reprezentând accize aferente cantităților de cărbune livrat Spitalului de psihiatrie G., Școlii generale nr. 2 U. și Liceului Teoretic G., cuprinsă în suma de 3.711.243 RON, imputată prin actele administrative fiscale contestate, a fost încasată de la acești beneficiari și apoi virată bugetului de stat.

Prin urmare, obiectul contestației privește suma de 3.699.144,79 RON imputată ca fiind datorată bugetului de stat, astfel cum susține și recurenta-reclamantă în cererea de recurs. Necontestat este faptul că în perioada menționată, recurenta-reclamantă a livrat cărbune energetic cod NC 2701 intervenientelor, care au ca obiect de activitate producerea combinată de energie electrică și termică, în regim de scutire directă de la plata accizelor. Recurentele consimt că, începând cu data de 02 martie 2007, odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 213/2007, se năștea obligația pentru centralele de producție combinată de energie electrică și termică (printre care se numără și recurentele-interveniente) care se aprovizionau cu produse energetice (cărbune energetic) de la companii de extracție a cărbunelui (în speță recurenta-reclamantă), de a deține autorizație de utilizator final pentru a putea beneficia de scutirea directă de la plata accizelor pentru produse energetice.

Problema de drept de a cărei dezlegare depinde soluția în cauza dedusă judecății este dată în perioada 01 ianuarie 2007-15 martie 2007 cărbunele energetic este scutit de la plata accizelor atunci când este furnizat, livrat de companii de extracție și apoi utilizat de centrale de producție combinată de energie electrică și termică, în calitate de beneficiari, care nu dețin autorizație de utilizator final.

Dispozițiile legale incidente în această problemă, în perioada analizată, prevăd, după cum urmează: - începând cu data de 01 ianuarie 2007, în conformitate cu prevederile art. 162 lit. g) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare „accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import: (...) g) produse energetice din care fac parte, potrivit art. 175 alin. (3) pct. h) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, și produsele cărbune și cocs cu codurile NC 2701, 2702 și 2704”. - potrivit dispozițiilor art. 175 2 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, „(1) Cărbunele și cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de extracție și respectiv, de producție”.

Prin urmare, in raport de aceste dispoziții, cărbunele energetic este supus accizei ce devine exigibilă la momentul livrării. De la regula privind plata accizelor pentru cărbunele energetic, legiuitorul a prevăzut și excepții, însă, cu îndeplinirea anumitor condiții. Astfel, cărbunele energetic este scutit de la plata accizelor atunci când este utilizat pentru producția combinată de energie electrică și termică, potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (1) lit. d), alin. (1), a art. 201 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, și în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare care prevăd că: „(1) Sunt scutite de la plata accizelor (...) d) produsele energetice și energia electrică utilizate pentru producția combinata de energie electrica și energie termică”.

În conformitate cu prevederile pct. 23.2 de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, care a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2007, o condiție necesară aplicării scutirii o reprezintă deținerea autorizației de utilizator final de către operatorii economici utilizatori: „(1) În situațiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) și h) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, scutirea se acordă direct cu condiția ca energia electrică sa provină de la operatori economici autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat sau de la un importator autorizat de Ministerul Economiei și Comerțului ori de la un distribuitor autorizat în cazul gazului natural.

(2) Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producție de energie electrică, ale centralelor combinate de energie electrică și termică, precum și operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, vor solicita autorității fiscale teritoriale în raza căreia își au sediul, autorizații de utilizator final pentru produse energetice”. În consecință, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, pentru a beneficia de scutirea directă de la plata accizelor a produselor accizabile, respectiv a cărbunelui energetic, începând cu 01 ianuarie 2007, trebuia făcută dovada deținerii autorizației de utilizator final de către recurentele-interveniente la momentul livrării produsului de către recurenta-reclamantă în calitate de furnizor.

Susținerile recurentei-reclamante privind faptul că îi sunt aplicabile „prin analogie” prevederile alin. (4) al pct. 47 din H.G. nr. 213/2007 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, modificată prin H.G. nr. 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, nu pot fi reținute. Aceste dispoziții sunt aplicabile beneficiarilor produselor accizabile și nu furnizorilor, fapt ce rezultă cu evidență din cuprinsul acestor dispoziții care prevăd că: „Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuți la pct. 23, care după data de 01 ianuarie 2007 și până la data obținerii autorizației de utilizator final au achiziționat produse energetice la preturi cu accize, pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori.

De asemenea, pot solicita restituirea accizelor și operatorii economici care au achiziționat după data de 01 ianuarie 2007 produse energetice la preturi cu accize pe care le-au livrat la preturi fără accize, până la obținerea autorizației de utilizator final de către beneficiarul scutirii”. Nu prezintă relevanță că intervenientele, beneficiare ale cărbunelui energetic livrat au obținut autorizații de utilizator final, la data de 15 martie 2007 (SC T. SA București) și respectiv 08 martie 2007 (SC E.D. SA), fiind evident faptul că la momentul livrării acestea nu dețineau autorizații valabile pentru ca aceste livrări să poată fi admise cu scutire directă de accize.

Astfel, organul de control a procedat în mod legal la calculul accizelor în sumă totală de 3.711.243 RON aferente cantităților de cărbune energetic livrat de recurenta-reclamantă în perioada 01 ianuarie 2007 până la obținerea autorizației de utilizator final de către beneficiari, acest aspect fiind reținut în mod corect de instanța de fond în motivarea soluției pronunțate, fiind, de asemenea, necontestată situația potrivit căreia din această sumă a fost virată bugetului de stat suma de 12.098,21 RON. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Compania Națională H. SA Petroșani, SC E.D. SA și SC T. SA - Sucursala E. Paroșeni împotriva sentinței civile nr. 99/F/CA din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.