ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5839 din 27 aprilie 2007.
a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.L.K.F.T. cu sediul social
în Ungaria, și cu sediul ales la SCA R.R.R. din municipiul Târgu Mureș, Județul
Mureș în contradictoriu cu pârâta SC S.T. SRL cu sediul social în București,
astfel cum a fost precizată, în sensul că a obligat pârâta la plata către
reclamantă a sumelor de 89.598 EURO, reprezentând contravaloare transport și
2.440,57 EURO reprezentând dobânzi legale calculate până la data de 24 august
2006.
De asemenea, a mai
fost obligată pârâta la plata sumelor de 6.431,27 RON și 4.507,6 EURO
reprezentând cheltuieli de judecată.
În fundamentarea
acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, și cu referință la
raportul de expertiză contabilă, că în perioada septembrie 2005 – aprilie 2006,
între părți, s-au desfășurat raporturi contractuale concretizate în prestarea
unor servicii de transport marfă (66 de transporturi) de către reclamanta E.L.K.F.T.
în beneficiul pârâtei SC S.T. SRL Valoarea totală ce corespunde transporturilor
efectuate de reclamantă este de 123.218 EURO, pârâta SC S.T. SRL achitând suma
de 33.620 EURO, rezultând un debit principal restant în cuantum de 89.598 EURO,
debit ce a fost recunoscut prin înscrisul intitulat „Datorie Recunoaștere”.
Onorariul de avocat
în sumă de 4.507 EURO a fost considerat de instanță corespunzător valorii
pricinii și muncii îndeplinite de avocat.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 529 din 6
noiembrie 2007, a respins apelul formulat de pârâta SC S.T. SRL împotriva
sentinței comerciale nr. 5839 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
De asemenea, a mai
respins și cererea de suspendare a executării sentinței, ca rămasă fără obiect.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a apreciat că în mod corect a fost acordată intimatei
reclamanta suma de 4.507,6 EURO reprezentând onorariu de avocat, reținând că
este corespunzătoare valorii pricinii, pretențiile inițiale fiind în sumă de 94,833
EURO iar munca prestată în cauză constând în redactarea acțiunii și
reprezentarea la termenele de judecată fixate pentru judecarea cauzei.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S.T. SRL care a criticat
această hotărâre judecătorească numai sub aspectul că în mod greșit instanța nu
a redus cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de avocat în sumă de
4.507 EURO, care este foarte mare. În dezvoltarea motivelor de recurs,
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a evocat
posibilitatea instanței de a reduce cheltuielile de judecată tocmai pentru a nu
se solicita cheltuieli de judecată care să împovăreze părțile.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile
formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a
respinge, ca nefundat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
În speță sunt
aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în
pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar,
plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și
orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a
făcut.
Este adevărat că
reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și
exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc
că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la
acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului
său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlul
executoriu.
Din verificarea
documentației existente, reiese că reclamantul a făcut dovada plății efective a
onorariului de asistență juridică, iar pe de altă parte, așa cum bine a evocat
în motivarea sa instanța de apel, volumul de muncă al avocatului a fost
considerabil, redactând cereri, solicitând probe, participând la toate
termenele necesare soluționării unei cauze al cărei obiect a fost obligarea
pârâtei la plata unei sume de 92.401 EURO și 2.432,53 EURO, conform cererii de
chemare în judecată.
Pentru aceste rațiuni
urmează a respinge, ca nefundat, recursul pârâtei SC S.T. SRL împotriva
deciziei comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinite niciuna din cerințele
prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta SC S.T. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 529
din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 mai 2008.