ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2008

HOTĂRÂRE
22.05.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5839 din 27 aprilie 2007.

a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.L.K.F.T. cu sediul social

în Ungaria, și cu sediul ales la SCA R.R.R. din municipiul Târgu Mureș, Județul

Mureș în contradictoriu cu pârâta SC S.T. SRL cu sediul social în București,

astfel cum a fost precizată, în sensul că a obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumelor de 89.598 EURO, reprezentând contravaloare transport și

2.440,57 EURO reprezentând dobânzi legale calculate până la data de 24 august

2006.

De asemenea, a mai

fost obligată pârâta la plata sumelor de 6.431,27 RON și 4.507,6 EURO

reprezentând cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, și cu referință la

raportul de expertiză contabilă, că în perioada septembrie 2005 – aprilie 2006,

între părți, s-au desfășurat raporturi contractuale concretizate în prestarea

unor servicii de transport marfă (66 de transporturi) de către reclamanta E.L.K.F.T.

în beneficiul pârâtei SC S.T. SRL Valoarea totală ce corespunde transporturilor

efectuate de reclamantă este de 123.218 EURO, pârâta SC S.T. SRL achitând suma

de 33.620 EURO, rezultând un debit principal restant în cuantum de 89.598 EURO,

debit ce a fost recunoscut prin înscrisul intitulat „Datorie Recunoaștere”.

Onorariul de avocat

în sumă de 4.507 EURO a fost considerat de instanță corespunzător valorii

pricinii și muncii îndeplinite de avocat.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 529 din 6

noiembrie 2007, a respins apelul formulat de pârâta SC S.T. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 5839 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

De asemenea, a mai

respins și cererea de suspendare a executării sentinței, ca rămasă fără obiect.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a apreciat că în mod corect a fost acordată intimatei

reclamanta suma de 4.507,6 EURO reprezentând onorariu de avocat, reținând că

este corespunzătoare valorii pricinii, pretențiile inițiale fiind în sumă de 94,833

EURO iar munca prestată în cauză constând în redactarea acțiunii și

reprezentarea la termenele de judecată fixate pentru judecarea cauzei.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S.T. SRL care a criticat

această hotărâre judecătorească numai sub aspectul că în mod greșit instanța nu

a redus cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de avocat în sumă de

4.507 EURO, care este foarte mare. În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a evocat

posibilitatea instanței de a reduce cheltuielile de judecată tocmai pentru a nu

se solicita cheltuieli de judecată care să împovăreze părțile.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a

respinge, ca nefundat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

În speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar,

plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și

orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a

făcut.

Este adevărat că

reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc

că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la

acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului

său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlul

executoriu.

Din verificarea

documentației existente, reiese că reclamantul a făcut dovada plății efective a

onorariului de asistență juridică, iar pe de altă parte, așa cum bine a evocat

în motivarea sa instanța de apel, volumul de muncă al avocatului a fost

considerabil, redactând cereri, solicitând probe, participând la toate

termenele necesare soluționării unei cauze al cărei obiect a fost obligarea

pârâtei la plata unei sume de 92.401 EURO și 2.432,53 EURO, conform cererii de

chemare în judecată.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefundat, recursul pârâtei SC S.T. SRL împotriva

deciziei comerciale nr. 529 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinite niciuna din cerințele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC S.T. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 529

din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1930 din 14 februarie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta
ÎCCJ 2008-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3559/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 299 din 27 februarie 2006 a admis excepția de neco
ÎCCJ 2007-01-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13568 din 14 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant
ÎCCJ 2008-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3077/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4476 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă acțiunea reclamantei SC T.L. SRL București
ÎCCJ 2009-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2479/2009
969 C. civ., astfel că se include în categoria cheltuielilor avute în vedere de dispozițiile art. 274 C. civ. Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia nr. 109 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu – Mureș, secția comercial
Sursă