ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3077/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4476 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă acțiunea reclamantei SC T.L. SRL București și în contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL București s-a constatat compensarea legală a creanțelor reciproce ale părților până la concurența sumei de 371.230,30 lei, cu obligarea pârâtei la 19 lei cheltuieli de judecată. În argumentarea soluției instanța de fond, invocând dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a apreciat că acțiunea reclamantei vizează constatarea inexistenței unui drept de creanță al pârâtei, stins prin compensare în parte. La 15 decembrie 2005 pârâta, prin administratorul său V.M.

a recunoscut că are o datorie față de reclamantă în sumă de 437.446,36 lei, cu acea ocazie încheindu-se proces - verbal de conciliere. La rândul său reclamanta are o datorie față de pârâtă în sumă de 371.230,30 lei, cuantum necontestat de pârâtă, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 1143 – art. 1145 C. civ. instanța a constatat că operează compensația legală până la cuantumul de 371.230,30 lei. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 494 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de apel a reținut că între părți s-a încheiat un contract de transport mărfuri din 2004, pârâta fiind transportatorul mărfii reclamantei către beneficiară.

În noaptea de 5/6 septembrie 2005 din autocamionul condus de un angajat al pârâtei s-a sustras marfa aflată în custodia transportatorului și pentru care este angajată răspunderea cărăușului conform art. 6.2 lit. j) din contract, mai ales că acesta și-a asumat obligația de a încheia polița de asigurare pentru marfă pe toată durata contractului. Întrucât reclamanta a fost prejudiciată cu valoarea mărfii sustrase, pârâta a fost convocată la conciliere ocazie cu care la 15 decembrie 2005 s-a întocmit un proces - verbal prin care pârâta, prin reprezentantul său, a recunoscut datoria către reclamantă în sumă de 437.446,36 lei, propunând chiar un plan de eșalonare a plății după acceptul sumei de către asigurator.

Având în vedere că la rândul său și reclamanta datora prețul transportului către pârâtă, în sumă de 485.261,22 lei, instanța de fond a dispus corect compensarea până la concurența sumei celei mai mici. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.civ., recurenta critică lipsirea de eficiență a dispozițiilor art. 969 C. civ. de către instanța de apel care a ignorat cele convenite în art. 3 din contractul de transport, potrivit căruia riscul pieirii mărfii incumba reclamantei câtă vreme marfa nu îi era predată la transport. Chiar dacă la dosar s-a depus un proces - verbal de predare - primire, ulterior furtului, ea nu a avut cunoștință că marfa fusese încărcată în camion.

În consecință, compensarea dispusă este nelegală, recunoașterea sa vizând o altă sumă și nu cea solicitată de reclamantă. Prin întâmpinare intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului fie ca inadmisibil întrucât nu s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., fie ca nefondat întrucât există proces - verbal de predare - primire a mărfii din 5 septembrie 2005, anterior furtului. Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Deși intimata - reclamantă a invocat în întâmpinare inadmisibilitatea recursului Curtea apreciază că cele invocate de intimată în susținerea acestei excepții puteau atrage nulitatea lui și nicidecum inadmisibilitatea, cum s-a solicitat.

Din cererea de recurs rezultă că recurenta a invocat și dezvoltat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. așa încât intimata - reclamantă a invocat nejustificat încălcarea dispozițiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Analizând pe fond criticile recurentei Curtea le apreciază ca nefondate întrucât, deși în art. 3.3 din contractul de prestări servicii din 16 decembrie 2004 părțile au stipulat că beneficiarul transportului este eliberat de orice fel de răspundere pentru marfă numai după semnarea documentelor de primire a mărfii de către transportator, în cauză s-a făcut dovada că la 5 septembrie 2005 s-au predat cartelele transportatorului, procesul - verbal fiind semnat de acesta, marfă ce a fost sustrasă în traseu, prin tăierea prelatei autocamionului, după cum s-a constatat la 7 septembrie 2005. Deși în exemplarul proces - verbal de primire a mărfii depus în apel s-a făcut adăugirea că șoferul ar fi semnat procesul - verbal la 13 septembrie 2005, această adăugire făcută pe acest exemplar nu se regăsește și pe cel depus în recurs de către reclamantă deși reprezintă copia aceluiași proces - verbal, așa încât rezultă că semnarea procesului - verbal s-a făcut la data întocmirii lui, 5 septembrie 2005. În consecință, coroborând acest act și cu poziția recurentei exprimată în procesul - verbal de conciliere din 15 decembrie 2005 când a recunoscut datoria de 437.446,36 ron, Curtea apreciază critica recurentei ca nefondată.

Recurenta susține cu totul neîntemeiat că datoria recunoscută de ea la 15 decembrie 2005 ar fi reprezentat o altă sumă decât cea pretinsă ca valoare a mărfii sustrase deoarece convocarea reclamantei pentru conciliere prin care pretinde exact suma recunoscută de recurentă face referiri exprese la marfa sustrasă în noaptea de 5/6 septembrie 2005 din camion. În consecință, cum creanțele părților izvorăsc din executarea aceluiași contract Curtea apreciază că instanțele au făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale și au dispus compensarea datoriilor reciproce până la concurența sumei celei mai mici, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC K.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.