ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3077/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4476 din 2 aprilie 2007

a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă acțiunea reclamantei

SC T.L. SRL București și în contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL București s-a

constatat compensarea legală a creanțelor reciproce ale părților până la

concurența sumei de 371.230,30 lei, cu obligarea pârâtei la 19 lei cheltuieli

de judecată.

În argumentarea soluției

instanța de fond, invocând dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a apreciat că

acțiunea reclamantei vizează constatarea inexistenței unui drept de creanță al

pârâtei, stins prin compensare în parte. La 15 decembrie 2005 pârâta, prin

administratorul său V.M. a recunoscut că are o datorie față de reclamantă în

sumă de 437.446,36 lei, cu acea ocazie încheindu-se proces - verbal de

conciliere. La rândul său reclamanta are o datorie față de pârâtă în sumă de

371.230,30 lei, cuantum necontestat de pârâtă, așa încât, în temeiul

dispozițiilor art. 1143 – art. 1145 C. civ. instanța a constatat că operează

compensația legală până la cuantumul de 371.230,30 lei.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr.

494 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Instanța de apel a reținut

că între părți s-a încheiat un contract de transport mărfuri din 2004, pârâta

fiind transportatorul mărfii reclamantei către beneficiară. În noaptea de 5/6

septembrie 2005 din autocamionul condus de un angajat al pârâtei s-a sustras

marfa aflată în custodia transportatorului și pentru care este angajată

răspunderea cărăușului conform art. 6.2 lit. j) din contract, mai ales că

acesta și-a asumat obligația de a încheia polița de asigurare pentru marfă pe

toată durata contractului.

Întrucât reclamanta a fost

prejudiciată cu valoarea mărfii sustrase, pârâta a fost convocată la conciliere

ocazie cu care la 15 decembrie 2005 s-a întocmit un proces - verbal prin care

pârâta, prin reprezentantul său, a recunoscut datoria către reclamantă în sumă

de 437.446,36 lei, propunând chiar un plan de eșalonare a plății după acceptul

sumei de către asigurator.

Având în vedere că la rândul

său și reclamanta datora prețul transportului către pârâtă, în sumă de

485.261,22 lei, instanța de fond a dispus corect compensarea până la concurența

sumei celei mai mici.

Nemulțumită de această

decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.civ., recurenta critică lipsirea

de eficiență a dispozițiilor art. 969 C. civ. de către instanța de apel care a

ignorat cele convenite în art. 3 din contractul de transport, potrivit căruia

riscul pieirii mărfii incumba reclamantei câtă vreme marfa nu îi era predată la

transport. Chiar dacă la dosar s-a depus un proces - verbal de predare - primire,

ulterior furtului, ea nu a avut cunoștință că marfa fusese încărcată în camion.

În consecință, compensarea

dispusă este nelegală, recunoașterea sa vizând o altă sumă și nu cea solicitată

de reclamantă.

Prin întâmpinare intimata - reclamantă

a solicitat respingerea recursului fie ca inadmisibil întrucât nu s-au indicat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., fie ca

nefondat întrucât există proces - verbal de predare - primire a mărfii din 5

septembrie 2005, anterior furtului.

Recursul urmează a fi

respins pentru următoarele considerente:

Deși intimata - reclamantă a

invocat în întâmpinare inadmisibilitatea recursului Curtea apreciază că cele

invocate de intimată în susținerea acestei excepții puteau atrage nulitatea lui

și nicidecum inadmisibilitatea, cum s-a solicitat.

Din cererea de recurs

rezultă că recurenta a invocat și dezvoltat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. așa încât intimata - reclamantă a invocat nejustificat

încălcarea dispozițiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Analizând pe fond criticile

recurentei Curtea le apreciază ca nefondate întrucât, deși în art. 3.3 din

contractul de prestări servicii din 16 decembrie 2004 părțile au stipulat că

beneficiarul transportului este eliberat de orice fel de răspundere pentru

marfă numai după semnarea documentelor de primire a mărfii de către

transportator, în cauză s-a făcut dovada că la 5 septembrie 2005 s-au predat cartelele

transportatorului, procesul - verbal fiind semnat de acesta, marfă ce a fost

sustrasă în traseu, prin tăierea prelatei autocamionului, după cum s-a

constatat la 7 septembrie 2005.

Deși în exemplarul proces - verbal

de primire a mărfii depus în apel s-a făcut adăugirea că șoferul ar fi semnat

procesul - verbal la 13 septembrie 2005, această adăugire făcută pe acest

exemplar nu se regăsește și pe cel depus în recurs de către reclamantă deși

reprezintă copia aceluiași proces - verbal, așa încât rezultă că semnarea

procesului - verbal s-a făcut la data întocmirii lui, 5 septembrie 2005.

În consecință, coroborând

acest act și cu poziția recurentei exprimată în procesul - verbal de conciliere

din 15 decembrie 2005 când a recunoscut datoria de 437.446,36 ron, Curtea

apreciază critica recurentei ca nefondată.

Recurenta susține cu totul

neîntemeiat că datoria recunoscută de ea la 15 decembrie 2005 ar fi reprezentat

o altă sumă decât cea pretinsă ca valoare a mărfii sustrase deoarece convocarea

reclamantei pentru conciliere prin care pretinde exact suma recunoscută de

recurentă face referiri exprese la marfa sustrasă în noaptea de 5/6 septembrie

2005 din camion.

În consecință, cum creanțele

părților izvorăsc din executarea aceluiași contract Curtea apreciază că

instanțele au făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale și au

dispus compensarea datoriilor reciproce până la concurența sumei celei mai

mici, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC K.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 30

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2008.