ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1655/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.T.L.T. I.F.N. SA Cluj Napoca prin acțiunea introductivă a chemat în judecată pe pârâta SC A.T. SRL Bistrița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că actul adițional la contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004 din 18 noiembrie 2005 și-a produs efectele între SC D.S. SRL ca utilizator, pârâta ca al doilea utilizator și reclamanta ca finanțator; obligarea pârâtei la plata sumei de 21.639,49 lei sold neachitat și la 10.793,03 lei penalități de întârziere; să se constate rezilierea contractului de leasing încheiat, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale și a neplății ratelor de leasing de către debitoare din culpa acesteia, conform scrisorii de reziliere nr. 3926 din 10 august 2006 și obligarea pârâtei la predarea bunului ce face obiectul convenției, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta SC A.T. SRL Bistrița prin cerere reconvențională, precizată la 13 martie 2007, a solicitat obligarea reclamantei la încasarea valorii integrale a autoturismului, la emiterea actelor contabile necesare efectuării plății, fără includerea penalităților și a contului asigurării C.A.S.C.O., respectiv pentru suma de 8.324 Euro, plus TVA aferent, în echivalent în lei la data emiterii facturii. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința civilă nr. 2140 din 26 martie 2007, a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.T.L.T. I.F.N. SA Cluj Napoca, a obligat pârâta la plata sumelor de 21.639,49 lei despăgubiri și 10.793,03 lei penalități de întârziere calculate până la 13 noiembrie 2006. A constatat reziliat contractul de leasing nr. 3196/LE/2004 și a obligat pârâta să predea reclamantei autoturismul marca Mercedes Benz E 240, seria șasiu WDB 2110611X101959, cu 1.819,51 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea, prin aceeași sentință, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta SC A.T. SRL Bistrița împotriva reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la 25 noiembrie 2004 între reclamantă, în calitate de finanțator și SC D.S. SRL Cluj Napoca, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004, prin care prima a pus la dispoziția utilizatorului un autoturism marca Mercedes Benz E 240 cu seria șasiului WDB 2110611X101959, contractul fiind încheiat pe o durată de 37 de luni, prețul de achiziție fiind de 25.000 Euro, plus TVA, iar valoarea reziduală la 5.000 Euro, plus TVA. Prin actul adițional la contractul de leasing financiar menționat, încheiat la 18 noiembrie 2005, pârâta a convenit să preia autoturismul ce face obiectul convenției și ratele aferente contractului.

Deși actul adițional nu a fost semnat de pârâtă, cele convenite au fost recunoscute de aceasta prin întâmpinare. Cum pârâta a refuzat să achite în întregime facturile emise de reclamantă pe motiv că acestea cuprind și asigurarea C.A.S.C.O. calculată la o valoare a autoturismului mai mare, instanța în raport de probele administrate în cauză a constatat reziliat contractul de leasing și a obligat-o la plata sumelor de 21.639,49 lei despăgubiri și 10.793,03 lei penalități, conform tabelelor de calcul aflate la dosar fond conform art. IV lit. f), VII și XIII lit. b) din contract, precum și la predarea autoturismului, conform art. XIV lit. c) din contract, fiind în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, avându-se în vedere faptul că potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Prin aceeași sentință, Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională a pârâtei, reținând că reclamanta nu poate fi obligată să-i transmită dreptul de proprietate asupra autoturismului în condițiile neachitării plăților așa cum s-a convenit. Prin decizia nr. 192 din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond, cu 4.648,36 lei cheltuieli de judecată către reclamanta intimată, reținându-se legalitatea și temeinicia sentinței apelate. Împotriva menționatei decizii, pârâta SC A.T. SRL Bistrița a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii sale reconvenționale, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În criticile formulate recurenta pârâtă invocă următoarele: În primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta impută instanței de apel greșita interpretare a actului adițional din 18 noiembrie 2005, la contractul de leasing financiar, reținându-se greșit că societatea sa a preluat în totalitate vechiul contract, în condițiile în care în realitate între părți s-a realizat numai un acord de voință verbal.

O.G. nr. 51/1997 nu a instituit obligativitatea încheierii contractului de leasing în scris, decât ulterior, prin Legea nr. 287/2006, adică începând cu 12 august 2006. Recurenta pârâtă prin al doilea motiv de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 51/1997, în sensul că societatea sa își putea alege asiguratorul și că greșit s-au calculat primele de asigurare anuale pentru suma de 36.500 Euro cât a impus finanțatorul și nu pentru 25.000 Euro cum era normal. În cadrul aceleiași critici recurenta pârâtă a susținut că s-au ignorat și dispozițiile art. 9 lit. d) și art. 15 din O.G. nr. 51/1997, în sensul că finanțatorul avea obligația să-i respecte utilizatorului dreptul de a cumpăra bunul, dispunându-se unilateral rezilierea contractului pentru neplata primelor de asigurare stabilite discreționar de acesta în condițiile în care își plătise ratele de leasing.

Invocând motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta pârâtă susține că motivarea instanței de apel pe aspectul preluării contractului de leasing financiar de utilizator, fără rezerve și condiții este superficială, cuprinzând motive străine de natura cauzei. Intimata reclamantă prin întâmpinarea și completarea la întâmpinare depuse la dosar a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Recursul pârâtei este nefondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că motivele invocate în recurs nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Astfel se constată că în mod corect Curtea de Apel Cluj a reținut situația de fapt, în sensul că pârâta SC A.T. SRL Bistrița la data de 18 noiembrie 2005 prin actul adițional la contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004 a preluat contractul menționat, obligându-se la plata ratelor de leasing la scadență, precum și la plata celorlalte cheltuieli legate de bunul ce face obiectul contractului în schimbul predării către aceasta a posesiei și folosinței bunului obiect al contractului de leasing, respectiv a autoturismului Mercedes Benz. În raport de situația de fapt se reține ca neîntemeiat primul motiv de recurs al recurentei pârâte, încadrat în drept pe art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., prin care susține că instanța de apel a interpretat greșit actul adițional la contractul de leasing financiar, reținând că ar fi preluat în totalitate contractul de leasing și actul adițional în raport de întâmpinarea aflată în dosarul de fond, prin care aceasta recunoaște preluarea contractului de leasing menționat și de lipsa obiecțiunilor scrise cu privire la clauzele lui, astfel că nu se poate vorbi de o acceptare parțială a contractului și nici despre o acceptare implicită a ofertei recurentei care este inexistentă. Mai mult decât atât, prin art. 9 din actul adițional la contractul de leasing financiar nr. 3196/LE/2004 s-a stipulat că SC A.T. SRL Bistrița a luat cunoștință de toate prevederile contractului de leasing și a fost de acord cu acestea.

Prin actul adițional la contractul de leasing preluat de pârâtă s-a convenit ca reclamanta SC B.T.L.T. I.F.N. SA Cluj Napoca să își aleagă asiguratorul, asigurarea C.A.S.C.O. încheindu-se prin B.T.I.A.A., iar în cazul în care utilizatorul nu achita prima de asigurare în termen, obligația de plată a primei urma să fie luată de finanțator, care refactura cheltuielile de asigurare, acestea fiind purtătoare de TVA și penalități de 0,6 % pe zi întârziere. Nu poate fi reținut nici al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care pârâta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 5 din O.G.

nr. 51/1997 privind operațiile de leasing, în condițiile în care bunul care face obiectul contractului de leasing în discuție era deja asigurat, iar articolul menționat în forma în care era înainte de modificarea Legii nr. 287/2006 prevedea că obligația de a asigura bunul îi revenea finanțatorului, care avea libertatea alegerii asiguratorului, iar asigurarea C.A.S.C.O. și primele de asigurare erau stabilite de asigurator și nu de societatea de leasing, iar plata TVA-ului la primele de asigurare era reglementată de Codul Fiscal. Nu se confirmă nici critica recurentei prin care susține că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 9 lit. d) și art. 15 din O.G.

nr. 51/1997, care prevedea dreptul utilizatorului de a cumpăra bunul și rezilierea contractului în caz de neexecutare consecutivă timp de 2 luni a plății ratei de leasing, față de dispozițiile art. IV lit. f) din contract care prevedea că rezilierea se face în caz de neplată a facturilor emise în termenele și în condițiile prevăzute de contract de către finanțator, în temeiul pactului comisoriu expres, fără notificare și fără intervenția instanței de judecată. Cum potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și reținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, în mod corect instanța de apel a menținut obligația de plată a pârâtei la plata despăgubirilor și a penalităților în sumă de 21.639,49 lei și respectiv de 10.793,03 lei și a constatat reziliat contractul de leasing.

Nu poate fi primită nici critica ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constatându-se că instanța de apel în virtutea rolului său activ, motivează corect respingerea motivelor de apel formulate de recurentă în apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, motivele nefiind nici contradictorii și nici străine pricinii, instanța reținând fundamental că pretențiile admise de tribunal au fost corect și legal justificate. Prin notele de ședință depuse la 8 mai 2008 la dosar recurenta pârâtă completează argumentarea punctului 1 din recurs, dar aceste critici nu mai pot fi analizate, fiind depuse tardiv, cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta urmează să plătească reclamantei suma de 521,04 lei cheltuieli de judecată, suma reprezentând costul deplasării cu trenul a consilierului juridic la cele două termene acordate în recurs, cheltuieli dovedite cu biletele depuse la dosar. Cum celelalte cheltuieli de judecată solicitate de intimata reclamantă n-au fost dovedite a fi fost efectuate, Curtea se va pronunța numai în raport de probele existente în dosar în momentul deliberării. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL Bistrița împotriva deciziei nr. 192 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 521,04 lei către intimata reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.